Că tot suntem în prag de Halloween e momentul pentru o poveste numai bună de spus în serile reci de noiembrie. Se făcea că undeva prin București, pe lângă sediul unei instituții publice care se ocupă cu asistența socială, aparținând de primăria de sector au început să-și facă veacul de ceva vreme o șleahtă de băieți mai negricioși așa, numai buni de muncă dar învățați numai la întins mâna. Își făceau veacul pe-acolo pentru că onor conducerea instituției le tot dădea bani. Săracii locatari din blocurile din jur au avut o vară tare nasoală știind că fix lângă locul în care-și lasă copiii la joacă șade ditai șatra de hăndrălăi bine abțiguiți zi de zi. Eh, unul din hăndrălăii respectivi, să-i dăm noi un nume conspirativ și să-i zicem Vasile (un adevărat Jason Voorhees de România), a urcat pe scara socială și a ajuns chiar angajat cu o fracțiune de normă al acelei instituiții publice. Nu ca să presteze servicii în folosul locuitorilor sectorului ci ca să presteze diverse comisioane pentru o serie mai selectă de angajați ai instituției. Ajutat bineînțeles chiar de către directorul general al acelei instituții. Primul semn că Vasile avea ceva probleme la mansardă a fost…
Adapt. Enjoy. Survive.
Ultimele postări:
Ultimele comentarii:
Dop simplu, apoi venit cei de la Radet să constate. Atât.
Salut ! Închiderea țevilor la apa calda/caldura s a făcut cu dop sau surde? Este obligatoriu și sigiliu pe ele…
Garmin nu stie baiatu', nu umblu cu lucruri de-astea scumpe. :O La carduri - Virtual Cards - le-a luat direct…
Cum ziceam și mai sus, am avut de exemplu belele cu Garmin. Aplicația fiind legată la ceas/senzori de pe bicicleta…
Cei de la Pasărea Colibri aveau o melodie numită “Puterea obișnuinței” care se aplică perfect pe ideea că trebuie să…