Hai că-i fix momentul în care să mă apuc să povestesc ce-am făcut zilele astea că tot am spike de la zoso.

Am mai zis eu p’aici, mai zic odată, nu-i nimic. În general de Paște și de revelion mă duc să stau câteva zile prin Galați unde-am copilărit pe la bunicii din partea mamei. A devenit o tradiție încă de când fugeam acolo câteva zile cu prietena ca să stăm singuri, fără părinți pe cap (aveam cu cine, aveam cu ce, n-aveam unde). Acum mergem să ne mai relaxăm câteva zile în afara Bucureștiului.

Printre vizite pe la rude, pizza de la Full House (unul din punctele de atracție din Galați) și sezonul 12 din Simpsons urmărit din pat am zis să ne mai și plimbăm nițel că tot era vremea frumoasă.

În apropiere aveam Grădina Botanică din Galați. Relativ recent amenajată, arată destul de bine. Numai că fix în perioada asta era închisă. Păcat. A rămas Faleza Dunării dar aici am tot mers de fiecare dată iar acum se construia ceva și pe aici. Așa că am zis ca anul ăsta să mergem până la padurea Gârboavele. E rezervație naturală, ultima oară fusesem când eram copil și știam că era destul de mișto. Big mistake. Bine, am ales și ziua nepotrivită pentru asta, a doua zi de Paște dar oricum.

Era plin. Nu știu ce vă imaginați voi când zic eu “plin” dar vă zic că era mai rău. Pădurea fiind destul de deasă nu prea permitea “grătaragiilor” prea mult spațiu de manevră așa că erau adunați toți aproape de marginea drumului. În locul în care era un spațiu mai mare amenajat pentru agreement, erau grătare lângă grătare. Și manele. Și fum. Și multă mizerie. Pădurea era plină de mizerie, pungi aruncate, sticle, mormane de hârtii. După ce-am dat o roată cu mașina, ne-am oprit într-un loc în care să facem și noi măcar 2-3 poze. Am ocolit cu grijă rahații și-am făcut câteva poze într-o poieniță din pădure. Poieniță “asezonată” cu hârtie igienică pe margine și 2-3 tampoane folosite.

Am zis după aia să ne oprim măcar să bem o bere la o terasa din zonă. Zis și făcut. În fața terasei era un spațiu mare amenajat pentru agreement. Spațiu plin de populație, cu muzici amestecate date la maxim și grătare din plin. Eh, acum vreau să vă imaginați scena în care ies ăia din casă în Păsările de Hitchcock. Cam așa am mers și noi printre ăia cu grătare până la terasă (terasa era aproape goală). Ne țineam de mână, ne-am strâns unul în altul și pășeam încet, cu grijă, fară să avem contact vizual cu cineva.

După terasă am zis c-ar fi interesant să vizităm și grădina zoologică amenajată tot prin zonă și lăudată mai peste tot unde-am găsit informații despre ea. Iar, mare greșeală. Îmi promisesem mai demult să nu mai calc într-o grădină zoologică din România da’ se pare că nu m-am învățat minte. 4 lei îngrămădiți într-un spațiu cât garsoniera în care stau, un urs care se învârtea în cușcă urmând același pattern la fiecare tură, 2 cai frumoși dar cam lihniți de foame dacă e să judecăm după pofta cu care haleau firele de iarbă întinse de vizitatori și iar, multe animale pe 2 picioare și cu chip uman. Unii s-au îngrămădit cu tot cu odraslele din dotare fix lângă cușca leilor și s-au apucat să bage mâinile printre gratii. Din păcate n-au pățit nimic. Alții au făcut la fel pe la urs (tot, fară urmări pozitive în privința îmbunătățirii speciei). Un idiot s-a apucat să dea cu pumnii în ușa de la adăpostul unde trebuia să fie o maimuțică ca s-o sperie să iasă afară (se putea uita la fel de bine în oglindă).  La țarcul cu ponei/măgari/catâri un altul s-a urcat pe țarc și trăgea unul din catâri de coamă. La ăsta măcar am avut parte de un moment amuzant. Reacția imediată și evidentă a catârului atunci când a fost apucat de coamă a fost o erecție care n-a scăpat neobservată de restul grupului din care făcea parte idiotul urcat pe gard. Comentariile lor au mai răzbunat nițel bietul animal.

Eh, toate astea într-o grădină zoologică care cică ar fi fost renovată de curând. Trecem peste faptul că nu exista nici măcar un gardian ceva care să-i ia la rost pe tâmpiții care vizitau grădina și care ar fi putut face cam orice.

Cam ăsta e complexul de la Gârboavele. Păcat.

Pe drumul de întoarcere în București am mai avut parte de o întâlnire cu un demn reprezentant al nației. Mergeam cam cu 100kmh pe un DN când m-am trezit brusc în față cu un tractor care s-a apucat să traverseze perpendicular drumul național. Fără să se asigure. Norocul meu mare a fost că nu venea nimic de pe sensul opus și că am putut să-l ocolesc prin partea aia.  Iar, norocul meu mare a fost că nu aveam pe nimeni în spate care să mă lovească atunci când am frânat violent la viteza aia.

Frumoasă țară, păcat că-i locuită.