Într-un avion de pasageri un pescăruș turmentat țipa isteric după stewardesă: 

  – Hei, baby, mai dă un rom și un pupic la băiatu’ aici !

Undeva mai în spate, asistând la tot balamucul, un urs își face curaj și el și strigă la stewardesa:

  – Hei, iubire, adu-mi și mie un rom și un pupic !

Stewardesa supărată se duce să se plângă la comandant că are pasageri recalcitranți. Comandantul vine, deschide o trapă și-i aruncă pe amândoi în aer.
Pescărușul dă relaxat din aripi în jurul ursului care cădea vertiginos spre pământ și îl întreabă :

  – Auzi băi ? Tu de ce pula mea te dai șmecher dacă n-ai aripi ? 

Bancul ăsta este profund reprezentativ pentru România actuală. O țară în care, ca în multe altele, există interlopi și șmecheri, cu tupeu, pile sau ambele. Cu asta nu ieșim cu aproape nimic din comun. Poate doar cu lipsa completă de reacție a autorităților în cele mai multe cazuri.
Cu ce ieșim însă din comun este cu faptul că șmecherii ăștia sunt idoli pentru majoritatea populației. Tânara generație nu visează la muncă cinstită ci la combinații și șmenuri ca “ăla șmecher de pe tiktok”. Nu contează că nu sunt făcuți pentru asta, nu au “aripile” necesare. O perioadă merge și cu “fake it till you make it”. Și de aia peste tot în jurul nostru lumea face totul posibil nu numai ca să nu respecte regulile, dar ca să fie un pic mai șmecher ca ceilalți. De aia vezi dobitoci la semafor cum forțează să te depășească pe bandă dedicată pentru dreapta/stânga, ei mergând înainte. De aia trotuarul e pentru pietoni și șmecheri. De aia te lovești de nesimțiți care se bagă în fața ta la cozi sau care intră cu tupeu peste doctori în mijlocul consultației. Toată lumea visează sa devină șmecher în mica lor felie de viață. Șmecheria la ei nu înseamnă bani, mașini de lux sau putere. Înseamnă faptul că a depășit un fraier care stătea legal la semafor. Atât. Pentru moment, orgoliul lor de șmecher în devenire este satisfăcut.

După aia îi lovește realitatea brusc peste ochi ca pământul pe urs.