trafic

Vârful tehnologiei

Coborând calm pe 13 Septembrie spre Bulevardul Libertății (ăla de lângă Casa Poporului pentru non-bucureșteni) am oprit la semaforul din capăt. Stopul roșu  fiind și motivul pentru care am mers lent la vale și nu m-am grăbit, deși eram pe banda a 3-a.  În fracțiunea de secundă în care semaforul a devenit verde s-au întâmplat trei chestiuni simultan. Am sesizat că în dreapta mea este o mașină pentru că i-am auzit motorul pornind și claxonând în același timp. Sesizând mașina, am apucat să-l și observ din fugă pe ocupantul mașinii, un nene între 2 vârste cu un telefon la ureche. Trecând peste faptul că atunci când ai un Mercedes CLS nou în mod sigur îți permiți și o amărâtă de cască bluetooth dacă n-ai mai avut măcar bani de un sistem bluetooth în mașină, am pus claxonul pe seama faptului că toți avem momentele noastre în care mai suntem handicapați și apăsăm din greșeală pe un claxon când nu trebuie. Câțiva zeci de metri mai târziu ne înscriem simultan pe bulevardul Unirii (cel pe care încep fântânile arteziene) și dintr-o întâmplare nimeresc în fața Mercedesului. Imediat cum începe bulevardul, la nici 20m se află o trecere de pietoni. Pe care…

Read More

Fițe de trafic

Trec peste faptul că de aproximativ o lună (cam de când am un program d’ăsta de dormit noaptea doar vreo 4-5 ore) am început să conduc ca o blondă proastă (pleonasm, știu, dar îl folosesc în scop artistic pentru a exprima cât mai eficient halul în care conduc :D). I-am sărit unuia în față undeva pe Schitu Măgureanu și jur că nu l-am văzut, mă gândeam la altele când am intrat într-o intersecție unde n-aveam prioritate și tot așa încă de vreo 2 ori. Și zău că așa, per ansamblu, nu-s un șofer prost. Dar cu toatea astea încă n-am lovit pe nimeni din neatenție (și conduc cam de 10 anișori). Colac peste pupăză mai sunt și băiat bun în trafic și-i las pe majoritatea să intre în față. Fie că vin de pe străzi laterale sau schimbă banda, le dau frumos voie. Așa și azi, taiasem Magheru și mă îndreptam spre Sala Palatului. În față la Hilton întotdeauna mă încadrez pe banda dinspre hotel ca să pot să fac stânga cât mai larg să ajung să mă încadrez pe prima bandă pe Victoriei. Și cam ca  întotdeauna, prind stopul pe roșu, opresc în dreptul hotelului și mai las loc…

Read More

Șoferițe

Ieri (vineri) evident că n-am mai rezistat și m-a mâncat undeva să-mi găsesc de treabă prin București. Deja 2 zile de stat la pat au fost prea mult. Și da, am stat la pat (că tot nu mă credea cineva în stare), în marea majoritate a timpului cu laptopul închis. Senzația a fost foarte mișto. Aia psihică că aia fizică a fost de tot rahatul. Oricum, hai să revenim la oile  noastre. Mi-am rezolvat parțial din treburi și prin jurul orei 14 mă îndreptam agale spre casă în mașina mea mică, roșie și personală. Pe splai, mare aglomerație. De obicei când e așa mă înscriu direct pe banda din mijloc din timp ca să nu stau după aia să mă milogesc de alțiii să intru. La un moment dat încep să am o ușoară senzație de claustrofobie. Mă uit în stânga mea, o brunețică drăguțică, gen pițipoancă, amantă de patron încă neafectat de criză, călare pe-un Land Rover verde închis. Tocmai o înjurasem nițel mai devreme că făcea slalomuri prin fața mea fără să folosească bățul ăla de-i zice semnalizare. În dreapta un Hyundai (nu rețin modelul exact) SUV. Tot mare, tot închis la culoare, tot blocând lumina soarelui. La…

Read More