De saptamana trecuta, de cand am apucat sa vad primele 2 episoade din noua serie BSG, ma tot gandesc ca ar trebui sa scriu despre modul in care a debutat seria noua.
Am fost contrariat de modul in care au terminat seria 2. Adica se lalaie 10 episoade prin spatziu cu aia dupa ei si in ultimul episod dau totul peste cap. Si a trebuit sa astept atata timp ca sa vad ce-au de gand cu seria 3. Asta inseamna oare serial captivant ? Cred ca da…

Ce pot sa zic… dupa primele 2 episoade mi-a fost destul de clar ca n-o sa pot sa scap de obsesia BSG-ului prea curant. Pur si simplu, la sfarsitul primului episod am fost bucuros ca-l am si pe-al doilea ca sa nu fiu nevoit sa mai astept o saptamana.

Incerc sa nu stric placerea celor care n-au vazut pana acum serialul. Dar… nu pot sa nu comentez legat de chestia pe care-am admirat-o cel mai mult in inceputul de serie. Modul in care au pus problema terorismului. Modul in care au aratat cum, personaje pozitive, puse in situatii disperate, sunt dispuse sa-si sacrifice viata cu o bomba legata in jurul lor. Mi se pare un mod inteligent de a pune pe ganduri pe cineva.

Acum ce sa zic… astept episodul 4 deja. Vizionare placuta.