Din cauza modului în care-mi câștig existența mi se întâmplă extrem de des să fiu bombardat cu diverse cereri de ajutor de genul “zi-mi și mie cum fac aia”, “ajută-mă și pe mine să fac asta”, etc. Mare parte din cereri sunt legate într-adevăr de domeniul IT și iarăși, o bună parte din ele vin din partea membrilor familiei. Astea-s cele mai nasoale pentru că nu prea le poți ignora. Cele care nu-s legate de domeniul IT sunt legate de ideea că “un bărbat trebuie să știe să facă totul în casă”. Fiind de mic curios și înzestrat cu aptitudini tehnice am “furat” diverse de pe la taică-meu sau alțiii. Se mai întâmplă să dăm cu nasul de câte-o treabă pe care chiar dac-ar trebui să știm s-o facem, în realitate nu prea știm. Și-atunci ori lăsăm rușinea la o parte și sunăm un prieten (începem și noi cu ăia mai buni și mai apropiați) ori rupem gogule până-i dăm de cap. Recomandat ar fi să rupem întâi gogule și după aia să apelăm la prieteni că altfel riscăm un “lmgtfy” cu răspunsul pe prima pagină. Alternativa e să ai o problemă într-un domeniu care nu-i conex domeniului tău de…
Time-out
O tai câteva zile din București așa că vă las de capul vostru câteva zile. Să fiți cuminți, să nu înjurați, să țineți post, să vă duceți la biserică, să vă faceți cruci, să aprindeți lumânări și să nu vă îmbătați ca porcii după aia. O să fac și un concurs până mă întorc. Cine povestește cele mai haioase întâmplări petrecute de Paște până mă întorc eu din mica vacanță va primi cadou o chestie din ASTA. Un singur premiu, un singur câștigător. Asta ca să mai existe ceva animație pe aici :D. Să “pașteți” și voi fericiți !
Cookin'
După un post “de profil” urmează unul mai “casnic”. În ultima vreme am tot evitat să mai halesc junk-food ca să mai dau jos din burtă. Cum n-am ocazia (a se citi chef/timp) prea des să fac sport am zis să merg pe varianta cu haleală sănătoasă și fără grăsimi și fără făinoase. Din păcate sunt un carnivor convins și nu agreez de nici o culoare soia sau alte treburi asemenea. Pe principiul “If it screams it’s not food… yet”. Prin urmare, carne de pui all the way. Se gătește ușor și prefer pui în loc de vită. Azi am scos din congelator o caserolă cu piept de pui dezosat și fără pieliță. Mă tot scărpinam în cap cum naiba să-l prepar în așa fel încât să aibă și el un gust și nici să nu-l fac șnițele prăjite-n ulei (stil pui shanghai). Și m-am apucat să improvizez. Am luat o tigaie de teflon, am turnat 2 linguri de ulei de măsline și-am pus la călit 2 roșii tăiate felii subțiri. Pus deasupra niște cimbrișor, oregano și nițică sare. Am luat pieptul de pui, l-am tăiat în jumătăți și l-am pus într-o tavă mai mică de cuptor. Când roșiile s-au…
Când alții gândesc pentru noi
Mi se întâmplă extrem de des să mă gândesc la diverse cărți citite de-a lungul adolescenței mele (în ultima vreme tot mai rar am pus mâna pe ceva literatură) atunci când observ anumite situații petrecute în jurul meu. În ultima vreme au existat câteva întâmplări care mi-au adus aminte până la obsesie de Fahrenheit 451. Mai precis de “Coda” de la sfârșitul romanului. Una din ele este toată povestea legată de ICR-NY și Cristian Neagoe. Alta este legată reducerea numărului de ore din învățământul pre-universitar. Mai sunt vreo 2 dar sunt mai puțin publice. O să reproduc integral fragmentul ceva mai jos. Cu plecăciune adâncă în fața lui Ray Bradbury, unul dintre scriitorii ale cărui cărți le depozitam la capul patului și reușeau să mă țină treaz până la ore înaintate. Ar trebui să fie un punct de plecare pentru mulți dintre cei care se grăbesc să-i judece pe alțiii fără să facă un pas înapoi și să încerce să vadă și un alt punct de vedere.
Pauza
A trecut și summit-ul și-o săptămână (apoape). Bucureștiul a revenit la normalitate (am ajuns să-i spunem normalitate) și eu în sfârșit mi-am luat inima-n dinți, mouse-ul în mână și mâna pe tastatură și-am zis să mai scriu ceva pe aici. Săptămâna trecută am avut 2-3 subiecte demne de menționat dar pentru că n-am avut timp/dispoziție le-am lăsat să treacă iar acum nu prea mai sunt de actualitate. Nu c-aș da brânci cu munca ci mai degrabă că nu prea m-am organizat în ultima vreme. Tot m-am întins în multe direcții iar acum am senzația că nu mai ajung nicăieri și că nu-mi mai iese nimic cum trebuie. Și mă trezesc pierzând timpul pentru că nu știu unde și de ce să mă duc mai repede. Cărei probleme să-i acord o prioritate mai mare și de ce. Probabil c-o să ies din impasul ăsta odată cu vacanța de Paște. Am totuși avantajul de a lua o vacanță mai prelungită fără prea multe bătai de cap. Azi chiar mă gândeam la diferențele dintre mine și alți amici “negrii pe plantațiile multinaționale”. Sunt momente în care-i invidiez dar dacă analizez un pic mai la rece problema mi se face milă de ei. Nu…
Mulți ani…
Iete c-a venit și 2008-ul. An în care sper să-mi rezolv treburile începute în 2007, an în care împlinesc 10 ani de când am terminat liceul și probabil va trebui să (re)-socializez cu foștii colegi, an în care mă apropii la un pas de 30 de ani. Vă urez și vouă, cei care ați dat cu ochiul pe aici prin 2007, un an bun, sănătate și timp să vă puteți bucura de toate. Eu o s-o mai frec câteva zile departe de lumea dezlănțuită. Mă întorc pe 7 ianuarie direct la muncă :D. Ah, aveți grija ce (și cât) beți și fumați. Cu măsură…
Post – Crăciun
Am avut anul ăsta un Crăciun deosebit. În primul rând prin faptul că a fost primul Crăciun petrecut în casa nouă. În al doilea rând pentru că este sfârșitul aproape perfect al unui an extrem de bun din punct de vedere al vieții personale și începutul unor noi colaborări profesionale. Sincer nu prea sunt genul de persoană care să zâmbească cu gura până la urechi când aude colinde și când vede căciulițe roșii peste tot. Ba chiar pot să afirm că în ultima vreme mă agasează invazia de Hrușcă, Boney M sau cine naiba mai cântă colinde. De exemplu, săptămâna trecută în Real, unul din factorii de stres (în afară de multitudinea de țărani și țigani) a fost muzica pusă în magazin. 2 ore de făcut slalom printre cretini și de ascultat colinde m-au adus la capătul răbdării. Ok, să revenim la sentimente mai bune. După pleiada de necazuri avute cu mașina (smuls bandou, vopsit far și număr), în ajunul Crăciunului am avut și un moment care mi-a calmat comportamentul de tip Grinch. Pe mașina proaspăt ninsă din parcare, un copil desenase pe unul din geamuri un om de zăpadă și scrisese “Crăciun fericit”. Aș fi mers așa cu mașina…
Moș Crăciun
Primisem de la Piticu un offline în care mă întreba dacă i-am scris lui Moș Crăciun să-i spun ce vreau “ca cadou” (cacofonia e din partea casei). I-am zis ca nu. Pentru că, citez exact ce i-am raspuns pe ym, “mi-l si imaginez pe mos craciun citind scrisoarea mea cu un deget in nas si cu cealalta mana scarpinandu-se tandru la coae”. Și în plus de asta nici nu știu ce i-aș putea cere. I-aș putea cere Moșului un șoarec mic pentru laptop dar știu sigur că Moșu’ n-o să găsească. N-am găsit eu care-s tânăr și mai cunosc lumea pe la distribuitori. Da’ Moșu’ care-i moș vorba aia și ochii nu-l mai ajută, picioarele la fel iar circulația din București e în halul în care e. O să-mi spuneți acu’ că Moșu se deplasează prin aer. Ho ho ho, pai în București dacă se deplasează prin aer deasupra intersecțiilor moare asfixiat de gaze de eșapament. Și dupa aia p.la Crăciun. I-aș mai putea cere Moșului să-mi facă ordine prin casă pentru că noi nu prea am avut timp în ultima săptămână. Și să mai spele din țoalele care s-au strâns în coșul din baie, eventual să le usuce cumva…
Birocrație
Azi am terminat și eu cu actele pentru mașină și le-am depus în Udriște la Poliție. E fascinant câtă birocrație există în țara asta. A trebuit să ajung acolo EFECTIV cu un morman de hârtii. Lăsăm copacii tăiați și maculatura consumată. Toate rahaturile astea au fost consumatoare de timp. Numai pentru taxe a trebuit să mă plimb în 3 locuri DIFERITE. Pe Popa Tatu la Administrația Financiară unde am plătit cei 1100 lei pentru taxa de primă înmatriculare, la CEC unde-am mai plătit o taxă (nici nu mai știu ce era) și la Circa Financiară de pe Virtuții unde am plătit încă 52 lei taxă de înmatriculare (?! wtf ). De făcut RCA-ul, evident, copii peste copii și ajuns la ora 17 pe la Poliție. Unde mai stai încă o oră la coadă și ai timp să citești de la anunțurile mari cu “ÎN ACEST SERVICIU “ATENÅ¢IILE” NU SUNT PERMISE” (or smthg) până la lista cu acte care îți trebuie la prima înmatriculare. Problema este că la alea cu întrebări fără răspuns pe lista respectiva este trecut un “după caz” la sfârșit. Adică ori trebuie, ori nu trebuie, după caz. La ghișeu, când ajung, mă întreabă doamna de acolo dacă…
Vacanță – over
Gata, mi-am rezolvat problemele ceva mai devreme decât am prevăzut eu. În mare, am tras o fugă până la Zalău ca să cumpăr 12 litri de pălincă și că n-aveam cu ce să le aduc în București mi-am cumpărat și-o mașină. Dintre “highlights” merită amintite : La SNCFR diferența dintre bilet la compartiment cu 4 cușete și bilet la compartiment de 6 cușete constă doar în faptul că ultimile cușete de sus sunt rabatate. Tot la SNCFR să nu faceți greșeala s-o rugați pe cea care vă dă biletele la agenție să vadă dacă poate să nu mai pună încă 2 persoane în compartiment. S-ar putea să pățiți cum am pățit eu și frate-meu și să vă treziți cu încă 2 babe care mai și țineau neaparat să doarmă jos. Când le-am explicat că eu, la cele 130+ kg ale mele, s-ar putea s-o aduc mai aproape de lumea de apoi pe una din ele dacă sunt obligat să dorm sus, au dat din umeri. Noroc cu nașu’ care a înțeles situația și ne-a “cazat” într-un alt compartiment dintre celelalte 3 rămase libere în vagon (mdap, aia de la agenție chiar a fost neagră-n ceru’ gurii). Tot în SNCFR, noroc…
La "Casa"
În seara asta am ajuns AICI. O întâlnire amânată de vreo 2 săptămâni și reînviată astăzi. În afară de locul adânc în care este băgat localul nu prea am ce să-i reproșez. Zona Armenească – Calea Moșilor (deci full de mașini și p.la locuri de parcare). Interior plăcut, primitor, poate un pic cam întortochiat. Servirea ireproșabilă și prețurile ok. Am primit recomandări legate de pastrama și cârnații de Pleșcoi. Așa că am comandat un Platou Pleșcoi care conținea pastramă, cârnați, mămăliguță și castraveciori murați. 26 RON o porție rezonabilă. Având în vedere dimensiunile mele, rezonabilă înseamnă mai mult decât acceptabilă pentru 2-3 fete care țin la siluetele lor. Până să vină masa și încă una din persoanele așteptate, am mai luat și o porție de “Bruschete cu somon” – 8,6 RON (parcă) și o carafă de 50cl de vin alb, sec. După operațiunea “linsul degetelor” am mai întins-o la vorbă până când am atentat la ceva deserturi. Aici am avut cea mai gustoasă surpriză. Papanași cu smântână și gem de mure. Dacă nu eram plin după platoul anterior JUR că lingeam farfuria. Au fost fenomenali. La toate de mai sus se mai adaugă încă vreo 3-4 beri și să tot…
Cat lover
Acasă la ai mei aveam 2 birmaneze. Una din ele obișnuia să doarmă pe picioarele mele de mă trezeam dimineață în spasme musculare. Când m-am mutat cu prietena n-am luat-o după mine pentru că avea și ea o pisică și în plus de asta nu vroiam s-o chinui pe aia mai bătrână cu mutatul și s-o iau din casa în care era obișnuită. Pisica prietenei este o combinație de albastru de Rusia cu persană. Blana lungă de culoare gri ca a persanelor dar fără botul turtit specific. Incredibil de activă, în prima lună ne-a chinuit noapte de noapte. Acum s-a mai liniștit dar mai are momente când o apucă. Un moment de genul ăsta a avut și astă noapte prin jurul orei 4. Se suia pe masă sau pe birou și dărma diverse obiecte ca apoi să le alerge disperată prin casă. La un moment dat n-am mai rezistat și m-am sculat din pat cu gândul de-ai da una la fund să se potolească (a mai mers asta în trecut). Panarama are un mod foarte isteț de-a reacționa. Dacă te aude că te miști se oprește și ea din scandal. Stă undeva pitită și te observă. Avantajul ei este că,…
Bored…
Azi m-am plictisit groaznic. N-am avut chef să fac nimic util societății așa că am ars gazul aiurea. Am făcut o vizită cu noua versiune mIRC (6.3) pe undernet. Unde am observat c-au dispărut multe din canalele pe care pierdeam timpul odată. În schimb am observat că unele personaje mai mult sau mai puțin dubioase încă se există p’acolo. Nu dăm nume că n-am chef… Am făcut nițel mișto pe forumul de la emag. Nu m-am putut abține și avand timp liber am făcut nițel pe troll-ul pe acolo. Dacă săpați un pic p’acolo o să observați și singuri. Dacă o să se obosească să-mi editeze sau să-mi șteargă postul, am screenshot făcut și-l voi posta p’aci. Am făcut nițică ordine prin datele de pe laptop și cu ocazia asta am dat peste fișierele criptate cu parolele de pe niște servere și adrese de mail mai vechi. AMR – 1 săptămână. Ah, by the way, “La mulți ani” lu’ Piticu (un live blogging de la propria zi de nastere ? ).
Caut o carte…
… pe care am citit-o când eram copil. Nu mai țin minte titlul și nici autorul. Știu doar că e vorba de un autor român. Nu-i vorba nici de Cișmigiu et. Com. și nici de cărțile lui Vlad Mușatescu (deși parcă era același stil). Cum nu pot să dau mai multe detalii v-aș ruga să-mi spuneți voi cărțile pe care le-ați citit în copilărie/adolescență și care să intre cât de cât în normele de mai sus.
1 an
Ieri (12 Aug. ) blogul (There are currently 530 posts and 1,644 comments, contained within 8 categories.) a împlinit 1 an . Și eu 28. Am reușit să stau departe de calculator aproape toată ziua. În urmă cu un an și câteva ore scriam primul post pe blog. La un an distanță stau în casă nouă cu prietena și mă pregătesc și de-o mașină. Mai deștept nu știu dacă sunt iar mai înțelept n-o să mă consider niciodată. Încă sunt un copil mare din multe puncte de vedere. Și mă simt bine în pielea mea. Apropos de copil, mâine (dacă am timp) vă arat și ce-am primit cadou.
Cei de la Pasărea Colibri aveau o melodie numită “Puterea obișnuinței” care se aplică perfect pe ideea că trebuie să…