După cum am promis, revin cu amănunte din culisele ACM 2007. Pentru noi munca a început de joi dimineața (mă rog, eu am ajuns în jurul orei 12).

ACM are ca sponsor principal IBM. Care, după cum am mai zis, până mai acum 2 ani obișnuia să vină cu PC-uri pentru concurs. PC-uri care mai apoi erau strânse de noi cât mai aproape de modul în care au fost ambalate original și erau vândute cu garanție mai departe. De obicei erau aduse de la Forte.

Anul ăsta au venit sisteme de la Flamingo. Și din câte am înțeles nu au fost oferite gratuit ca un soi de sponsorizare ci au fost închiriate pe durata concursului. Sistemele execrabile din toate punctele de vedere. Trecem peste faptul că Flamingo n-au fost în stare să livreze 50 de sisteme cu carcase identice. N-au fost în stare să livreze 50 de monitoare identice. Au livrat niște mouși și niște tastaturi incredibil de proaste.

Și ăsta a fost doar începutul. Când am vrut să multiplicăm sistemele cu o imagine pregătită anterior am descoperit că isteții de la Flamingo au uitat să lege alimentarea de la unitatea optică pe vreo 3 sisteme. Nu dau detalii cum am reușit să trec peste inconvenientul ăsta fără să stric sigiliul. Important este că am reușit.

Pregătirea pentru concurs presupune instalarea fizică a appx. 50-60 de PC-uri, instalarea a 6-7 switch-uri Cisco și configurarea lor în așa fel încât fiecare PC din sălă să fie în vlan-ul său propriu (împreună cu serverul), instalarea serverului pe care rulează PC^2 ( o aplicație folosită în cadrul concursului ACM de ceva vreme) și care ține pe o interfață câte un vlan pentru fiecare stație (fără routare inter-vlan), încă 7-8 calculatoare în sala juriului pentru cei care corectează în timp real problemele propuse, 2 calculatoare pentru scoreboard (unul jos în sală pus la dispoziția concurenților și unul sus pentru ceilalți), câteva sute de metri de cablu UTP întins prin toată sala, câteva zeci de prelungitoare întinse prin toată sala și câteva zeci de baloane umflate.

Însă, înainte de a multiplica imaginea am mai avut problema imprimantei. Concurenții pot printa diverse chestii pe o imprimanta legată la un server în sală. O primă pagină de banner ne anunță care echipă a printat fișierul respectiv și responsabilii de pe fiecare rând le aduc foile printate. Eh, problema care a apărut era legată de faptul că imprimanta, un Samsung CLP-500, avea meniul de pe stații în limba maghiară. De ce ? Păi nici noi n-am aflat nici până acum. Ne-am tot chinuit să scăpăm de problemă dar n-am reușit. Până la urmă am lăsat-o așa și am trecut la multiplicare. Pentru multiplicare am avut nevoie de monitorul de pe server așa că ne-am trezit că nu mai puteam să lucrăm pe ăla.
Serverul primea internet prin wireless-ul de pe laptop-ul meu cu Internet Connection Sharing. Dar interfața legată spre laptopul meu era down pentru că testasem vlan-urile ceva mai devreme. Așa că am încercat și am reușit să mă leg ca root, să refac fișierul interfaces din etc/network și să repornesc networking fără să am monitorul în față ochilor.

În timp ce făceam multiplicarea am observat că 2 sisteme au probleme cu anumite zone de pe HDD-uri. Ne-am rugat și noi să nu ne pice jucăriile tocmai în timpul concursului și am mers înainte. După multiplicare a trebuit să schimbăm setările de pe fiecare stație în parte (50 de stații) și am tras și-un mic Quake III de control. Am plecat spre casele noastre în jurul orei 12:30.

A doua zi urma să fie simularea. Până la ora 14 când urma să înceapă am terminat de configurat switch-urile și am testat dhcp-ul și rețeaua. Când sa facem și noi un Quake, au apărut concurenții. După simulare am rezolvat problemele apărute pe sistemele concurenților modificând imaginea originală. Am refăcut imaginea pe stații din nou, folosind Udpcast și în jurul orei 8, o parte din noi au plecat la masa festivă oferită juriului și organizatorilor. Anul acesta locația a fost restaurantul Burebista (în spatele Hotelului Intercontinental). În afara de chelnerițe nimic nu prea mai merită o a doua vizită pe acolo. Mâncarea relativ proastă, mesele înghesuite și atmosferă împănată cu țarani cu bani.

A doua zi dimineață la ora 10 a început concursul. Și de aici au început și surprizele. Nici nu am ajuns la jumătatea timpului de concurs și una din echipele din Ucraina a și reușit să rezolve cele 9 probleme propuse. Cum, din cele appx. 50 de echipe doar 1 singură merge la faza următoare, miza concursului s-a cam dus. Deja mi-i închipuiam pe cei 3 concurenți din Ucraina venind în fața celorlați, salutându-i și ieșind din sală. Concursul, brusc, nu mai avea nici un rost și ceilalți mai participau doar pentru palmares. Deja puneam pariuri legate de numărul de echipe care reușește să termine toate cele 9 probleme. Ca termen de comparație, anul trecut, după 5 ore de concurs doar o singură echipă a reușit să termine 8 din cele 9 probleme propuse. Acum 2 ani, doar 7 din cele 9 probleme, tot o singură echipă. Anul ăsta, 7 echipe au reușit să rezolve toate cele 9 probleme, dintre care una a reușit în doar 2 ore și 21 de minute. Oaercum jenant având în vedere nivelul la care ar fi trebuit să se desfășoare concursul. Ultimile 2 ore le-am petrecut urmărind pe server tot ceea ce dădeau submit echipele cu câte 8 probleme rezolvate precum și răspunsurile juriului la chestiile submited. 7 echipe cu câte 9 probleme și încă 6 cu câte 8 probleme rezolvate. Atmosfera era mișto. Responsabilii de rânduri nu mai pridideau cu legatul baloanelor, noi nu mai pridideam cu răspânditul foilor cu răspunsurile pentru submisii iar cei care umflau baloane dădeau din fălci într-o veselie.

La ora 15 s-a încheiat concursul și noi am început rapid să “debarasăm” spațiul în care a fost organizat concursul. La ora 19 urma să aibă loc festivitatea de premiere (ținută ca de obicei într-una din cantinele UPB-ului). Am stat la o bere în Piranha, și după aia am fost la premiere. Ca de obicei, începe cu un discurs în cadrul căruia noi, voluntarii care se ocupă cu organizarea, primim un cadou simbolic constând de obicei dintr-un obiect promoțional IBM și o strângere de mână. Nu există diferențe între titlurile pompoase de pe ecusoane (“Software Team Leader”, “Network Team Leader”, “Network Solution Provider”, “Runner” decât eventual ordinea în care sunt strigați în față și uneori nici aia.

Cantina în care s-a desfășurat festivitatea anul ăsta a fost decorată în același mod ca cea în care am fost anul trecut, cu un ușor iz comunist. Mâncarea a fost fix aceeași (glumele cu “au scos-o de la frigider pe aia care nu s-a mâncat anul trecut” fiind la ordinea zilei). La o masă de 12 persoane s-au adus fix 3 cutii de bere și 2 fiole cu vin. După jumătate de oră am plecat să mai caut o fiolă de vin măcar. Am dat de-un nene ușor burtos și mustăcios care era un soi de responsabil acolo. Mi-a zis că nu mai există (pe lângă noi tocmai trecuseră 2 concurenți cu câte-o sticlă de vin în brațe). I-am sursurat ceva legat de faptul că-i păcat ca tocmai noi care ne-am ocupat de organizare să nu mai avem și brusc i-a intrat în raza vizuală un frigider/vitrină în care se odihneau încă vreo 10 fiole de vin. Ne-a desfăcut 2 și le-am cărat spre masă.

Cam ăsta a fost ACM 2007. Obositor, cu probleme, dar totuși amuzant.

Pozele or să vină mai târziu (cam pe mâine dimineață).