Am fost în concediu până duminică seară. De luni începând (inclusiv) am intrat direct în pâine și-am avut câteva zile extrem de aglomerate. De abia azi reușesc să-mi mai trag puțin sufletul și să revin cu știri pe aici.

De 5-6 ani în fiecare vară/început de toamnă plec prin Sibiu în concediu. De fapt stau undeva în Rășinari. Zona (am spus-o de fiecare dată când mă întorc de pe acolo) este absolut superbă. Dar ăsta-i doar unul din motivele pentru care-mi place acolo. Mai important după părerea mea sunt oamenii. Nu cred c-am văzut loc prin țara asta cu oameni atât de diferiți de cei din București. Sunt relaxați, optimiști, știu să zâmbească când vorbesc cu tine și după o săptămână în mijlocul lor pleci mult mai liniștit.

În primele 2 zile am înjurat la greu câțiva șoferi sibieni. Mergeau aiurea prin oraș, tăiau benzile, se încadrau prost, îmi săreau în față fără să semnalizeze. Îi mai claxonam, le mai făceam semn cu farurile, n-a sărit nici unu să înjure pentru asta. Deja după vreo 2 zile parcă-mi lipsea unu cu care să mă înjur ca-n București. Și mi s-a ivit și ocazia când mi-a tăiat calea o dubiță cu număr de București. Semnal din faruri, ajung în dreptul lui, deschid geamul și-l întreb : “Ce pula mea te bagi băi aiurea ? N-ai semnal ?”. Răspunsul m-a dezarmat total : “No păi n-am avut ce să fac că m-o împins și pe mine ălalalt. Scuze.” Era clar, eu eram maimuța nimerită-n civilizație… Ä‚sta-a fost momentul în care m-am lecuit să mai înjur la volan prin zona aia. Sunt sigur c-o să-mi revin prin București dar cel puțin acolo am învățat să n-o mai fac. Câteva zile mai târziu am mai asistat la un moment care m-a convins pe deplin că oamenii din zona respectivă sunt fundamental diferiți de cei din București. Parcarea în zona orașului vechi se face în locuri special amenajate. La intrare iei un bon cu un cod de bare iar înainte de-a ieși îl treci printr-un aparat, îții spune cât ai de plătit, bagi bancnota, îții dă restul și ai 10 minute să ieși din parcare. Civilizat, fără mașini blocate și fără prea mare bătaie de cap. Iar parcarea în care am lăsat eu mașina de fiecare dată este în Piața Mică din Sibiu (exact prin centrul orașului vechi). Ei, într-una din zile, stând pe Podul Minciunilor am asistat la un moment extrem de amuzant. O tanti la volanul unei mașini ori uitase să plătească ori a depășit alea 10 minute, cert e că bariera nu se mai deschidea ca s-o lase să intre. În spatele ei se făcuse o coadă de vreo 6-7 mașini, la intrarea în parcare altă coadă (pentru că nu-i lasă să intre până când nu ies ceilalții). Deși toată treaba a durat vreo 15 minute n-am auzit un claxon și nici o înjurătură. Doar tanti era mai nervoasă și s-a tot chinuit într-un final să scoată mașina din fața barierei ca să-i lase pe restul să treacă. Restul au așteptat civilizat, vreo 2 chiar se amuzau pe seama ei iar unul a ghidat-o să scoată mașina de acolo.

În rest am descoperit că poți fi servit civilizat pe terase și în restaurante și că cei care te servesc par (cel puțin) dornici să schimbe o vorbă două cu tine cu zâmbetul pe buze și să te facă să vrei să te mai întorci acolo. Într-o singură terasă din Sibiu am avut ceva probleme cu servirea dar asta o s-o povestesc într-un articol mai târziu.

Prin zonă am avut și-o surpriză destul de mare. Orașul (orășelul) Cisnădie. Mi-a cam picat falca când am văzut cum arată centrul orașului. Nu prea semăna a oraș din România dacă nu mai auzeai din când în când o manea dintr-o mașină. Oricum, chiar dacă arată atât de bine nu prea am avut ce să facem prin Cisnădie mai mult de 2-3 ore cât ne-am plimbat pe strada principală și am vizitat biserica fortificată. În biserica fortificată am avut ghid, o fată destul de tânăra dar extrem de simpatică și volubilă și care ne-ar fi lăsat să intrăm cam pe oriunde-am fi vrut.

Drumul din Dumbrava Sibiului până-n Cisnădie este absolut superb și am mers cu 30-40 km/h ca să pot să casc ochii. Nu prea am avut unde să opresc să fac niște poze (mai ales că se plimbau destule mașini prin zonă) dar o să mai încerc data viitoare.

În Păltiniș am deplâns încă odată starea deplorabilă în care se află stațiunea. Deși e vizitată și vara iar iarna este un excelent loc pentru ski, stațiunea arată ca după război. Multe vile facute de diverși șmecherași (în principal de prin TSD/PSD) și mai nici un loc care să-ți permită să petreci ceva timp pe acolo și să lași ceva bani. Au apărut în schimb numeroase pensiunii/restaurante pe drumul înspre Păltiniș, pe valea Ștezii.

Legat de drumul spre Păltiniș am aflat și-un pont interesant. Este la un moment dat o pantă pe care cică mașinile urcă singure. Am ajuns în locul respectiv și într-adevăr mașina mea urca panta fără nici un fel de ajutor (am oprit și-am scos-o din viteză). Nu m-am lămurit prea bine dacă este într-adevăr o pantă (nu e foarte abruptă) sau este doar o iluzie optică. Asta pentru că n-am avut unde să trag pe dreapta și să cercetez mai bine problema. Rămâne la “todo list” pentru data viitoare.

Acu’ tre să văd cum mai prind niște zile libere prin octombrie s-o mai frec nițel prin zona aia. Nu de alta dar prefer pauzele lungi și dese (cheia marilor succese :D).

Urmează poze :