Din categoria “hai să pictăm o dungă albă pe fond albastru și s-o vindem” vă prezint pozele de mai jos. E una din formațiile alea de hipsterei care-au apărut acum prin România. Îi cheamă “Tolouse Lautrec” și au următoarea descriere pe Facebook : Les ToulouseLautrecs descind din familii aristocrate. Ei au copilarit pe pajisti verzi si intinse in fata castelului si au crescut cu sunetul cornurilor de vanatoare si mirosul parfumurilor de contesa rumena in obraji. Desi predestinati studiului academic si educatiei alese, viata i-a aruncat in paturile cele mai carpite ale societatii. Influentati initial de Rene Pricetau si John Lewis Brown ei si-au gasit drumul in mijlocul boemei rebele. Sunt obisnuiti ai localurilor de noapte, sunt pasionati de femei, absint si opium, scuipa in microfoane, gesticuleaza pe corzi in cabaret si imbatati de succes sparg fetele tobelor din localuri si se uita sub crinolinele fetelor. Nu mi-ar fi atras atenția în veci dacă n-aș fi văzut o poză pe net de-a unuia dintre ei. Poza e asta (o puteți găsi în albumul foto de pe Facebook) : Nu știu ce m-a făcut să râd mai mult, fulărelul din cablu’ de telefon spiralat, geanta pusă în cap sau casca pusă…
Odihnit
Am aproape o săptămână de când m-am întors din concediu. Nu, n-am stat toată vara în concediu deși așa pare având activitatea mea pe-aici. Am fost plecat doar vreo 10-11 zile. În ordine cronologică, Cluj (2 zile), Budapesta (5 zile), Sibiu (restul) cu întoarcere pe transfăgărășan. Am luat o piatră-n gură fiind prima dată când ies cu mașina dincolo de granițele țării. Și după cum bine observa jumătatea, n-am scos o înjurătură la volan în cele 5 zile petrecute în afara granițelor. Dar brusc “m-am reparat” cam la 3km după intrarea-n țară. Și “reparat” am rămas de-atunci, mai ales în București. Prin Ungaria am luat-o la dus pe autostradă iar la întoarcere am venit pe drumuri mai mici ca să mai căscăm gura. Și-am ajuns la o concluzie tristă. N-au ei o țară mai frumoasă ca a noastră dar în mod clar au mai multă grijă de ea. Nu cred c-am trecut pe lângă un sat/comună/orășel care să nu fie aranjat și curat și să n-aibă un Tesco/Lidl la unul din capete. Comparând cu imaginea dezolantă a șanțurilor năpădite de buruiene pe marginea cărora stau gainile sau se clatină câte-un localnic beat pulă de pe la noi, eu zic că…
De la shaorma la kurtos kalacs și retur (via Brukenthal) – II
Rămăsesem dator cu partea a II-a a cronicuței mele de vacanță. Reluăm azi (cu ceva întârziere și cu câteva amintiri estompate). Praid Pornisem spre Praid cu inima îndoită. De explicat având în vedere că în ultimii 5-6 ani vacanțele noastre au fost petrecute numai pe la Sibiu-Rășinari. Nu știam ce găsim acolo, care sunt condițiile, cum sunt oamenii, etc. Iubeam felul de-a fi a oamenilor din Mărginime. Calmi, ardeleni în adevăratul sens al cuvântului. Primitori și deschiși, ne-au “adoptat” și ne tratează ca pe copiii lor. Aveam să ajungem într-o zonă cu populație preponderent de origine maghiară. Chiar am aruncat un ochi pe Wikipedia și-am aflat că-s ~95% maghiari. În glumă am zis că “noah, sper ca restul de 5% să nu fie țigani”. Inutil de spus că prima persoană pe care-am văzut-o într-un sat când am intrat în județul Harghita purta fuste colorate (deși era o țigăncușă blondă destul de frumușică). Am hotărât să nu pornim cu prejudecăți și să fim deschiși și cât mai relaxați în ceea ce privește zona. Și nu ne-a părut rău (cu mici excepții). Drumul din Sibiu spre Praid a fost o minunăție. Mergeam cât de încet puteam ca să am ocazia de-a mă…
De prin concediu
De vreo 2 zile încoace mă relaxez pe undeva pe lângă Sibiu. Și e tare bine și liniștitor. Dar înainte de-a ajunge aici a trebuit să străbat țara pe șoselele patriei. Nimic nou, plin de tâmpiți. Și constat cu durere că cei mai dobitoci la volan sunt tot de prin București cu o mică excepție pe care o s-o povestesc mai jos. Eram pe cea dintâi autostradă a țării. Autostradă mai mult cu numele pentru că am vazut drumuri județene mai drepte decât A1. Și mergeam relaxat cu viteza legală +/- 10% (adică ~135 km/h). Din spate văd că se apropie fără să vină insistent în coada mea un BMW alb (cu numere de Bulgaria cum am văzut mai târziu). Cum nu suport să am pe unul în coastă dau semnal dreapta și trec pe banda I. Asta cu BMW-ul trece calm de mine (nu avea viteză mult mai mare) și rămâne pe banda II. Îl las la o distanță comfortabilă pentru amândoi și trec și eu la loc pe banda II (banda I pe A1 e cam ca drumul de țară pentru căruțe). Mergem așa relaxați vreo 4-5 km (și ăla cu BMW-ul a redus ușor viteza) când mă…
Mica publicitate capitalistă
Vând portret al conducătorului iubit în stare bună, color, fără mustăți și puli în gură desenate (cel puțin nu pe fața tabloului). Aștept oferte.
Romania FTW – Part 2
Sau “Romania FTW in imagini”
Predați consumul
Și pentru că tot m-am apucat să fac ordine în pozele de pe mobil am dat și peste asta. Umor spontan în blocurile gri :
Lăsați orice speranță…
Mai acum câteva săptămâni intram în sediul unei instituții cu ceva treabă. Cât ășteptam pe la parter să vină persoana cu care trebuia să mă întâlnesc și căscam ochii pe pereți am dat peste chestiile de mai jos. Le-am tras repede o poză cu mobilul și după aia am început să mă gândesc cum o fi pentru toți ăia care trec în fiecare dimineață pe acolo spre birouri. Cam nasol aș zice eu.
Back in business
Am fost în concediu până duminică seară. De luni începând (inclusiv) am intrat direct în pâine și-am avut câteva zile extrem de aglomerate. De abia azi reușesc să-mi mai trag puțin sufletul și să revin cu știri pe aici. De 5-6 ani în fiecare vară/început de toamnă plec prin Sibiu în concediu. De fapt stau undeva în Rășinari. Zona (am spus-o de fiecare dată când mă întorc de pe acolo) este absolut superbă. Dar ăsta-i doar unul din motivele pentru care-mi place acolo. Mai important după părerea mea sunt oamenii. Nu cred c-am văzut loc prin țara asta cu oameni atât de diferiți de cei din București. Sunt relaxați, optimiști, știu să zâmbească când vorbesc cu tine și după o săptămână în mijlocul lor pleci mult mai liniștit.
Matiz 3 în 2
Poza de mai jos ar putea fi o reclamă extrem de inspirată la Matiz. Sunt 3 mașini băgate pe 2 locuri de parcare. Și nu orice parcare ci una subterană, făcută la subsolul unei clădiri de birouri. Locurile sunt nițel mai “strâmte” decât cele din parcările de reședință. (K750-ul meu n-are calitatea Canonului lui Bogdan așa că de aia-i watermark-ul lui aplicat pe ele).
3 funny pics
Am făcut curățenie prin pozele de pe mobil și le-am adunat pe cele 3 de mai jos. Primele 2 sunt făcute în magazinul Daiso din Auchan. Magazin în care vă recomand cu cea mai mare căldură să mergeți. Veți fi complet bulversați de ceea ce veți găsi acolo. E de tipul “orice produs la x lei” (aici e vorba de 5 lei). Sunt o grămadă de mici invenții japoneze de utilizat în viața de zi cu zi. La unele din ele chiar îți vine să-ți dai o palmă peste ceafă și să te întrebi de ce nu te-ai gândit tu la asta înainte. Nu calitatea primează în magazin ci mai mult ideile. Cea de-a treia e dintr-un supermarket (parcă Mega Image). Have fun.
Stai, cum? Ar trebui să ne referim la dll-uri ca la "biblioteci legate dinamic"? Yuck.