Am primit acum ceva vreme (era cald și frumos afară încă :D) o jucărie care se anunța extrem de interesantă. Un (o) Mikrotik RouterBoard 433 cu un mPCI wireless într-o carcasă metalică simplă care la prima vedere nu inspiră absolut nimic. Jucaria a ajuns la mine de undeva de prin Cluj,  de la wlantrade, unde trudește unul din cititorii mei. Îmi spusese de ceva vreme de jucariile astea (routerboard) și chiar eram curios să încerc una din ele. Așadar am bătut palma și cutiuța menționată mai sus plus o antenă ceva mai puternică a luat calea Bucureștiului până la mine.

Ca mai întotdeauna când vine vorba de geek toys sunt în stare să mă joc cu ele absolut dezinteresat de orice foloase materiale. Așa și acum. Și în afară de o creștere (deloc surprinzătoare) a lățimii de bandă (explic mai încolo cum și de ce) n-am rămas decât cu bucuria de-a găsi în RouterBoard o alternativă interesantă la ceea ce există acum pe piață.

Aspect

Spuneam că am primit coletul pe la mijlocul lunii septembrie. M-am dus să-l ridic de pe la sediul unor parteneri ai celor de la wlantrade, de undeva din Colentina. Nu știu cum sunteți voi dar eu nu am răbdare să ajung cu o cutie întreagă acasă dacă în interior se află ceva de genul ăsta. Nici acum n-am făcut excepție de la regula asta așa că masacrasem cutia cu mult înainte de-a parca mașina în fața blocului. Ce-am găsit în interior însă nu m-a fascinat prea mult.

RouterBoard (placa propriu zisă) se afla montată într-o carcasă metalică, simplă, cu găuri de aerisire în părți, cu conectorul de antenă la unul din capete și cu mufele RJ-45 și seriala la celălalt capăt. Singurul lucru care m-a încântat la prima vedere a fost prezența mufei seriale fiind un adept înfocat al CLI-ului. Probabil că dacă aș fi avut o șurubelniță Philips la îndemână aș fi desfăcut și carcasa în mașină (traficul din București m-ar fi ajutat). Din păcate (sau din fericire pentru router) nu am avut unelte la îndemână. Acasă în schimb n-am stat prea mult la discuții și am deșurubat cele 4 șuruburi ale carcasei. Placa conține 3 sloturi mPCI, unul dintre sloturi fiind ocupat cu un adaptor wireless b/g conectat printr-un pigtail la antena externă. Fusesem deja avertizat că pigtail-ul nu avea sistemul standard de prindere în carcasă și soluția găsită nu ținea foarte bine mufa externă a antenei. Am mai “inginerit-o” eu cu niște șaibe ca să nu mă trezesc cu pisica alergând antena prin casă și am tras rapid câteva poze pe interior/exterior.

DSC_0185 DSC_0186 DSC_0187 DSC_0188 DSC_0189 DSC_0190 DSC_0191 DSC_0192 DSC_0194 DSC_0184

Aspectul după cum ziceam nu m-a impresionat mai deloc. Carcasa are o formă oarecum neinspirată (datorată și plăcii din interior), nu are niște piciorușe de cauciuc care să-i asigure o stabilitate odată pusă undeva și nici posibilitatea de a o monta într-un eventual rack. Nu e în mod clar o jucărie adresată home-userilor dar tocmai din această cauză mă așteptam măcar la o posibilitate de a o monta într-un rack. Mai ales că știu din proprie experiență ce haos se ascunde prin rack-urile alea mici de perete aflate prin sediile firmelor mici și mijlocii.

Am mai constatat un lucru oarecum neplăcut la carcasă. Suprafața neagră și lucioasă reține absolut toate amprentele și în scurt timp arată destul de nasol. Se poate șterge cu o cârpă umedă (spirt eventual) dar nu ține mult. În rest este îndeajuns de solidă încât să protejeze ce-i în interior de o căzătură de la nivelul unui rack. Bine, asta presupunând că sistemul de montare al antenei este cel potrivit :).

Hardware

Din punct de vedere hardware nu sunt prea multe lucruri de spus. Jucăria este “ajutată” de un procesor Atheros la 300Mhz și de 64RAM și flash de 64MB. “Dotări” net superioare oricărei jucării de nivel home-user.

 

Interfață

După cum spuneam și mai sus sunt un adept al CLI-ului când vine vorba de jucării de genul ăsta. Așadar am vrut să am primul contact cu el via CLI. Am întins frumos cablul USB-Serial și m-am conectat pe jucărie. A durat ceva timp până să “prind” setările de vi
teză pe conexiunea serială (nefiind “standardul” 9600 8N1) dar m-am descurcat. Interfața este destul de bine structurată și mi-a fost relativ ușor să setez cele mai multe opțiuni. Promptul este cel al unui sistem Linux (RouterOS fiind bazat pe kernelul 2.6 Linux). În plus am regăsit “ajutoarele” de pe echipamentele Cisco. Și aici mă refer la “?”, command completion (cu Tab) și partial string command (poti rula comenzi prin introducerea parțială a cuvântului cheie). Similar cu echipamentele Cisco, semnul întrebării pus într-o comandă parțială te ajută la opțiunile pe care le poți introduce ulterior. Am reușit astfel să configurez cele mai multe setări direct din CLI. În schimb m-am poticnit pe la o serie de setări la care documentarea în CLI era practic inexistentă.

Sistemul de operare vine cu un set de licențe pe nivele, în funcție de modelul de RouterBoard cumpărat. N-am înțeles prea bine care-s diferențele sau limitările sistemului de operare dar trebuie să recunosc faptul că nici nu m-am străduit prea tare să aflu. Opțiunile găsite au fost mai mult decât suficiente pentru a configura și testa o rețea cu cerințe uzuale într-o firmă de dimensiuni reduse.

Am căutat lămuriri în interfața web dar aceasta era practic mult mai spartană și mai săracă în opțiuni decât CLI-ul. Nu am pierdut multă vreme cu interfața web pentru că nici nu mi se afișa corect în Chrome/Opera. Bine că există și a 3-a alternativă pentru configurarea RouterOS-ului.

Se cheamă “Winbox” și este de departe cea mai puternică unealtă de configurare. Cu opțiunile complete din CLI dar mult mai bine structurate și mai ușor de setat. Este un soi de echivalent funcțional al Cisco SDM (deși aici îl provoc pe Bogdan să-și spună părerea despre SDM fără să folosească cuvinte obscene).

Configurare

Jucăria are 3 interfețe Fast Ethernet 10/100 și una Wireless b/g. Inițial l-am configurat standard, cu o interfata FE pentru WAN si celelalte 2 plus interfata Wireless puse in bridge mode. Un firewall simplut prin care-mi deschideam porturile pentru uTorrent si lasam doar established si un script nitel modificat pentru DynDNS (long live DHCP & PPPoE @ RDS). Si l-am călărit așa zi de zi până mai acum 1 luna. Distanța la care bate wireless-ul este mai mult decât acceptabilă și am reușit să-mi conectez PDA-ul la rețeaua wireless fiind undeva jos în parcare (stau pe la etajul 7), semnalul fiind destul de puternic chiar dacă trece printr-un balcon închis, 7 etaje și un pic de colț de bloc. S-a dovedit a fi stabil si nu am avut nici un downtime datorat sistemului de operare. Cele 3-4 caderi de tensiune l-au făcut să se reseteze și cam atât. Poate păcatul cel mai mare al RouterOS este lipsa documentației. Oarecum insuficientă și pe alocuri și destul de neclară. Neavând prea multe opțiuni legate de configurarea lui (încă nu l-am pus în rețea cu jucăriile Cisco din lipsă de timp liber ) am zis să încerc măcar opțiunea de hotspot. Des întâlnită în spațiile publice, metoda de logare într-o rețea wireless folosind credențiale introduse într-o pagină web oferă mai multe avantaje legate și de ușurința conectării cât și de managementul utilizatorilor. Metodă oarecum inutilă dacă este folosită fără https (în cazul în care asocierea este Open). M-am jucat deci și cu opțiunile de hotspot (și deși e mișto pe laptop în cazul PDA-ului nu mai era amuzant ). 

Teste

Călărit doar în rețeaua RDS nu prea a avut ce să arate în ceea ce privește viteza. Cu toate astea am atins un frumos 10MB/sec la downloadul unui torrent (evident, un iso cu Ubuntu sau altceva Open Source) și 2 MB/sec upload. Screenshot-ul îl atașez mai jos. Cred că aveam o sursă prin bloc sau adormiseră ăia de la RDS fără să verifice limitările de bandă că nu am mai avut bafta asta ulterior. N-am mai depășit 5,5 MB/sec. Oricum, mult mai bine decât bătrânul Linksys care, din cauza construcției, nu sare de 3,8 – 4MB/sec nici bătut.

down2

down

În ceea ce privește puterea antenei wireless, în interior Cain afișa ~25dBm iar în parcarea din fața blocului ~85dBm. Suficient cât să primești un mail. Iar, nu am avut ocazia să testez antenele prin pereți sau la distanță foarte mare. Dar amplasat în mod inteligent acoperă destul de bine un apartament de 3-4 camere.

Concluzii

Exceptând aspectul spartan și OS-ul slab documentat jucăria mi-a lăsat o impresie mai mult decât plăcută. Asta pentru că nu aspectul mă interesează în primul rând la un gadget de genul ăsta iar sistemul de operare reușesc eu să-l fac să meargă cumva. Prin urmare șandramaua ajunge lejer în wishlist. Prețul total (care cuprinde RouterBoard, carcasă, antenă și placă mPCI) nu este nici pe departe unul înspăimântător. Se găsesc destule routere cu pretenții și fără posibilitățile de configurare ale ăstuia care să coste lejer mai mult. Asta-i o părere de IT-ist. Unui utilizator nepriceput nu cred că ai putea să-i vinzi prea ușor jucăria. În primul rând ar fi “înspăimântat” de aspectul de gadget rusesc (cei apropiați de vârsta mea au avut ocazia să vadă jucăriile aduse de “ruși” prin piețe).  În al doilea rând s-ar lovi de configurarea nu tocmai la îndemână și ar prefera o interfață web cu litere mari și cuvinte puține.

Ce să zic, mulțumesc Dan, mulțumesc WlanTrade. Am avut de joacă.