Acum câteva luni unul din colegii din academie s-a întors în țară din Anglia. Știindu-mă fan bere mi-a adus o cutie de Guinness. A mai adus una și pentru coordonatorul nostru din academie. Fiind pe terasă la o bere un alt instructor a subtilizat cealaltă bere și a îndesat-o la mine în rucsac. Ambele beri au fost băute iar săracul om n-a știut până săptămâna trecută ce s-a întâmplat cu berea lui. Săptămâna trecută mi-a spus Bogdan că a văzut cutii de Guinness cu bile de azot în Auchan. A luat 2 și pe una din ele i-am dat-o înapoi omului împreună cu scuze și întreaga poveste.

Azi ajung în biroul lui și găsesc în frigider cutia de bere rece. N-am putut rezista tentației și am luat-o. Evident că m-au înjurat și câțiva studenți când m-au văzut la clasă cu berea pe masă (n-am băut-o până pe la sfârșitul zilei).  Nu prea am mustrări de conștiință pe principiul că dacă omul n-a apreciat berea aia acum măcar a ajuns la cineva care a apreciat-o la adevarată ei valoare.