“What kind of man would put a known criminal in charge of a major branch of government? Apart from, say, the average voter.”

– Terry Pratchett, Going Postal

De fapt și de drept îmi scriu rândurile astea mai mult pentru mine însumi. Să le caut peste vreo 5-6 ani (dacă oi mai fi prin zonă) și să văd dacă mai sunt valide sau nu.
Prin 2016, la aproximativ un an după Colectiv, încă sub șocul evenimentelor de atunci, m-am înscris ca observator la alegerile parlamentare și m-am dus fix în Teleorman cu un pic de speranță în suflet că populația o să amendeze măcar cu câteva procente pe ăia care au distrus sistematic sistemul de sănătate, justiția și în general mai toate instituțiile statului. Inutil de spus că am trăit o dezamăgire majoră atât văzând la firul ierbii ce se întâmplă în secțiile de votare din teritoriu (practic sate aflate într-un grad avansat de degradare, la limita subzistenței) cât și văzând ulterior rezultatele. Populația a votat fix liderii care au perpetuat mizeria din spațiul public.

La 8 ani distanță suntem într-un context și mai periculos decât eram atunci. Pe lângă corupția atotprezentă și impotența autorităților în ceea ce privește binele comun (pentru că autoritățile par extrem de competente atunci când e vorba de propria bunăstare), acum suntem și cu un război la graniță și cu o situație globală tot mai incertă. Miroase a vremuri nasoale în aer și nu prea mai am motive de optimism, doar mă mai agăț de câte-un colț de speranță.

Și în tot contextul ăsta, alegătorii din România au considerat că dușmanii principali pe care-i au ei sunt oricare alții, mai puțin ăia reali nu. Pentru că propaganda funcționează la fel ca magia, prin distragerea atenției. Nu te uita la mâna care face trucuri, uită-te la ce-ți indică cealaltă mână.
În timp ce proprii politicieni împreună cu instuțiile statului ne fură sistematic de 30 de ani, alegătorii din România au învățat că de vină sunt acum ăia din afară, cu predilecție aia din vest. Că doar ăia din est nu ne-au făcut nimic rău, nu ?

Și mai ales de vină nu sunt instituțiile care nu-și fac treaba sau polticienii corupți, sunt tot oamenii simpli de pe lângă noi dar care sunt ușor diferiți de noi. Fie că e vorba de culoarea pielii, de religia pe care o au, de ce fac în dormitorul propriu sau alte alegeri personale, ei sunt vinovații pentru că sunt diferiți. Nimeni altcineva, oricine altcineva în afară de ăia care chiar ar merita sa fie trași la răspundere.

Nu ar trebui să ne intereseze viața privată, religia sau rasa nimănui, ar trebui să ne intereseze strict doar dacă respectă legile societății în care trăiesc.  Aș dori să fie tras la răspunde în mod egal și un politician român plin de bani cum este tras la răspundere și un emigrant de culoare în cazul în care amândoi încalcă legea.
Aș dori de asemenea să realizăm că ideea de suveranitate într-un context global tot mai incert este una extrem de proastă. E de preferabil să ai o gașcă de prieteni cât mai de nădejde lângă tine când treci prin momente grele, nu să fii complet singur (eventual să te arunci în brațele ăluia nebun care dă din cuțit prin jurul tău).

Și tot la fel de mult mi-ar fi plăcut să văd că oamenii își asumă propriile greșeli și încearcă să schimbe în bine lucrurile pe lângă ei, nu să accepte șmenuri și să dea șpăgi gândindu-se că nu fac nimic rău pe termen lung, doar rezolvă o situație temporară. Pentru că toate astea ne-au adus la punctul în care suntem sufocați de corupție și incompetență.

Ar fi trebuit să nu ajungem în punctul în care să votăm din ură candidați și partide împinse de algoritmi ai rețelelor sociale ci să împingem noi societatea încet încet în direcția care trebuie. Dar nu am reușit iar acum suntem la un moment de cotitură în care viitorul nu mai pare deloc roz, ba chiar bate spre un violet sumbru.

Din țara asta au plecat până acum câteva milioane bune de oameni în ultimii 30 de ani și marea majoritate, peste 90%, n-au plecat spre est. Au ales țări din vest. De aia mi-e greu să înțeleg motivele pentru care au votat cum au votat la alegerile astea. Rezultatul nu o să fie deloc ce speră ei, cel mult o să mai determine încă o bună bucată din cei rămași aici să plece, dacă nu și mai rău.

Scriam într-un comentariu la Vali că eu unul am ales să nu plec până în prezent din România. Parțial din cauză că am fost idealist și am sperat ca lucrurile să meargă încet încet într-o direcție mai bună, parțial pentru că nu m-a împins nici un alt motiv mai rău de la spate și am avut întotdeauna suficient. Nu este prima oară când mă gândesc la plecare, pentru că m-am gândit și în 2016, dar este efectiv prima oară când voi începe să îmi fac un plan pe tema asta efectiv și să-mi stabilesc o dată limită în care să iau o decizie în privința asta. Pentru că nu mai am energia să mai încerc să conving pe nimeni și pentru că prefer să-mi dau cât mai multe șanse ca următorii 20+ de ani pe care-i mai am de trăit să-i trăiesc undeva cât mai linștit, nu într-o nouă dictatură la umbra acelorași nebuni care se cred imperiu.