În ultima vreme am tot alergat mai de voie mai de nevoie pe la diverși doctori. Și-am avut șansa să (re)văd atât sistemul sanitar de stat cât și clinicile private.
Într-o policlincă de stat am ajuns cu ocazia vizitei medicale atât de necesară pentru eliberarea unui nou permis. Atât de necesară și importantă încât consultațiile prezente pe listă se fac mai mult la mișto. Încă niște bani pe care birocrația prezentă în sistem îi cere și pe care cetățeanul îi dă pentru că n-are ce să facă. Ba uneori mai pune pe lângă ei și ceva în plus doar doar scapă mai ușor de corvoada asta. Absolut inutilă după părerea mea.
În policlinica de stat se stă. N-au prea auzit de programări sau dacă au auzit programările sunt exacte doar din punct de vedere al zilei în care trebuie să vii și să stai câteva ore bune ca să aștepți să intri și să discuți cu un medic sictirit și care de abia așteaptă o mică atenție. Nervi, nesimțire și timp pierdut, cam astea sunt chestiile de care te lovești în sistemul sanitar de stat.
Am fost însă plăcut surprins să dau de 3 doctorițe (tinere) excelente la 2 clinici private. Progamări făcute în avans bineînțeles dar fără să pierd o zi întreagă pe un hol plin de lume neștiind când o să apuc să intru. Doctori care și-au făcut treaba excelent din punctul meu de vedere și la care am plătit doar coplata venind tot cu trimitere de la medicul de familie. Deci se poate.
Bine, astăzi am trecut printr-un moment mai neplăcut la Sanador unde am trecut să fac niște analize de sânge. Și unde-am nimerit de dimineață într-un sediu plin de oameni așteptând la o coadă mare să revină sistemul informatic. Coordonatoarea centrului n-a avut prezența de spirit să aplaneze eventualele conflicte și să rezolve parțial problema trecând lumea pe niște liste și îndrumându-i spre laboratorul de analize ci i-a ținut pe toți la coadă cam până când a revenit sistemul. Așa că prima mea întâlnire cu Sanador mi-a lăsat un gust amar și doar hazul de necaz făcut pe la coadă a mai îndulcit așteptarea. Dar din ce-am auzit până acum de ei, ăsta nu a fost un moment reprezentativ. Mi-au spus prin telefon că pot să vin după 1 martie ca să fac analizele de sânge decontate, au sunat după mine ieri, o să mă anunțe telefonic și când apar rezultatele, deci per total par bine organizați.
În concluzie nu cred c-o să mai dau vreodată printr-o policlinică de stat. Sper să nu am fericita ocazie să mă întâlnesc cu un spital de stat ca eventual pacient. Deși plătim contribuții enorme la sănătate susținem un sistem falimentar și incompetent. În momentul de față măcar avem posibilitatea de-a fi tratați normal (chiar dacă câteodată plătim ceva în plus). Alternativa este mult mai dureroasă.
Si mie mi-a fost frica mereu de spitalele din Romania. Din fericire medicul meu de familie a fost mereu tata, iar internat n-am fost decat o data la Sfantul Ioan. Pentru colectivul de acolo n-am decat vorbe de lauda, dar din pacate nu cred ca va mai dura mult pana dispar si de acolo medicii carora inca le mai pasa.
Cat timp in conducerea ministerului si in administratia spitalelor vor fi in continuare oameni fie rau-intentionati, fie nepregatiti, fie pur si simplu prosti nici nu te poti astepta la servicii de calitate. Lipsa de personal este tot mai evidenta. Posturile sunt blocate mai bine de un an, ai nevoie de 8 sau 10 plecati (prin pensionare sau demisie, nu mai stiu numarul exact) ca sa poti angaja unul – si asta oricum in conditii exceptionale. S-a ajuns sa puna rezidenti de anul 1 la prima linie de garda ca sa scuteasca niste bani – nu de alta, dar pe rezidenti nu ii platesc in plus pentru garzi. Si nu vorbesc prostii, stiu un spital mare din capitala in care tocmai s-a impus aceasta regula. Totul se va duce naibii in cativa ani si probabil se va ajunge doar la clinici/spitale private si un sistem de asigurari cretin, similar celui din State. Numai bolnav sa nu fii…
Eu am plecat. In cateva luni vine si prietena mea, tot medic. Este greu sa iei totul de la capat in alta tara, dar nici muritor de foame cu studii superioare nu merita sa ramai. Ultimul stinge lumina…
O singura problema au clinicile particulare. Interventiile dificile nu le pot onora, fie nu isi risca renumele, fie nu au capacitatea necesara, fie te costa 2 case si 3 masini operatie.
Dar mai bine sa ne fereasca Dumnezeu de asa ceva.
E cumplit sa ai nevoie de sistemul medical la noi, eu am noroc de o asigurare privata platita de angajator. Doctorii tineri sunt efectiv fortati sa plece, o sa ramana doar “monstrii sacrii” – profesorii de 70 si ceva de ani care , marea lor majoritate, nu au mai invatat o tehinca noua de 20 de ani, dar spaga e obligatorie
N-o sa mai dai pe la spitalul de stat, dar tot o sa platesti asigurarea :(