Mai rămân puțin la subiectul Cisco Expo 2010. Asta pentru că m-am apucat azi să fac ordine prin chestiile de pe hard și-am dat de poze de la edițiile mai vechi. Să comparam împreună câteva momente (pozele de la Cisco Expo 2010 sunt de la Bogdan): Lunch – Cisco Expo 2010 (Aici am trișat nițel, pozele nu-s de la Lunch sunt tot de la Party-ul de final. La prânz nu aveai cum sa faci poze, lumea de abia reușea să țină farfuria la orizontală în mână, nemișcată. Dar ideea este aceeași…) Lunch – Cisco Expo 2006 Party – Cisco Expo 2010 Party – Cisco Expo 2006
End of Cisco Expo 2010
După lupte seculare și diverse probleme cu voucherele am ajuns într-un final și la Cisco Expo 2010. N-o să fiu cârcotaș și/sau teribil de răutăcios ca să zic c-a fost un dezastru complet dar pot să spun că a fost una dintre cele mai slabe ediții (dacă nu chiar cea mai slabă). A avut puncte bune, unele chiar foarte bune dar au fost și unele neplăceri. O s-o iau pe rând. Prima chestie observată la intrarea în spațiul expoziției din Marriott a fost separarea care se făcea între cei veniți din partea partenerilor și cei care au cumpărat efectiv voucherul de participare. Mai precis invitații din partea partenerilor nu primeau gentuța cu materialele promoționale și primeau bonulețul de masă în foaier. Cei care au plătit cei 150€ pe o invitație mâncau fie la restaurantul de la Cupolă fie la Champions și aveau evident și geanta promoțională. Asta-i prima deosebire față de ultima ediție ținută în Marriott (de fapt toate edițiile ținute în Marriott) unde bonurile de masă erau împărțite în mod oarecum egal fără discriminări iar materialele promoționale erau pentru toată lumea. Chestia asta a creat iar îmbulzeală maximă în jurul platourilor cu mâncare (că deh, așa suntem noi românii…
Cisco Expo 2010
Sau cum să te zgârcești la tărâțe… După ce au fentat grațios un an în organizarea Cisco Expo și ultima ediție a avut loc la Radisson SAS Hotel în loc de Marriott într-un spațiu destul de incomod pentru socializat, anul ăsta se anunță și mai mișto. Am primit de dimineață mail-ul cu link-ul pentru înregistrare la eveniment (împreună cu link-uri pentru facebook, blog, tweeter și alte asemenea unelte de socializare online). Am dat click cu nerabdare și m-am trezit în fața formularului de înregistrare, agendei evenimentului și a “ofertei imbatabile” pentru taxa de participare. În anii trecuți taxa era pe undeva pe la 150 RON (cu reducere 20% dacă plăteai pentru grup de 5 persoane). Evenimentul tinea 2 zile (în fiecare zi de dimineața până pe undeva pe la 5-6 după-amiaza). Printre prezentările mai mult “bullshit bingo” ale partenerilor găseai și prezentări mai tehnice sau măcar mai interesante. Eh, vă las pe voi să ghiciți ce-au scos în condițiile în care evenimentul de anul acesta este restrâns la o singură zi. Ah, și anul acesta taxa de participare este 100 de euro, oferta speciala daca o platesti pana pe 15 februarie, dupa care devine 150 de euro. Cu alte cuvinte…
Cei de la Pasărea Colibri aveau o melodie numită “Puterea obișnuinței” care se aplică perfect pe ideea că trebuie să…