Există câteodată niște zile în viața fiecărui admin în care pur și simplu își vine să se spânzure singur de ouă. O astfel de zi a fost și prima zi din această săptămână. M-am apucat în weekend să fac un upgrade la serverul de mail din facultate. Server de mail ținut într-o mașină virtuală cu un Ubuntu 10.04 LTS și cu Zimbra 7.2.2. Vroiam să trec la ultima versiune Zimbra și dacă tot făceam asta să trec și la ultima versiune LTS de Ubuntu. Am avut inspirația să fac o clonă a mașinii virtuale și am început naiv ca o floricică cu un do-release-upgrade pe sistemul de operare. N-am avut probleme la upgrade dar au apărut problemele după. Versiunea de zimbra instalată local nu se pupa pe la niște biblioteci cu 12.04 LTS. Și nu am putut nici să-i fac upgrade că se bușeau .deb-urile la instalare tot din cauza bibliotecilor respective. Relaxat mi-am turnat o bere drept premiu că am fost băiat isteț de 2 ori, prima dată când am instalat Zimbra pe un disc separat pe care-l puteam prelua ca atare și a doua oară când am făcut clona mașinii virtuale. Am preluat doar vmdk-ul cu /opt-ul unde…
clienți de mail
Am început să folosesc email-ul undeva prin anul 1998 parcă. Și dacă nu mă înșel prea rău, adresa de mail pe care o aveam atunci era de yahoo. Contul îl mai folosesc și astăzi (doar pe YM). Un an mai târziu am avut și o adresă de mail de pe serverele denumite “muppets” (kermit.cs/rowlf.cs/animal.cs/gonzo.cs) din UPB. Erau niște Sun-Sparc, mândria facultății în perioada respectivă. Iar mail-ul îl citeam pe atunci folosind niște terminale alb-negru în linia de comandă. Cel de pe yahoo cu lynx iar cel din facultate cu pine. De atunci am folosit diverse aplicații pe post de client de mail, trecând prin Outlook Express și până la TheBat!. Am folosit chiar și tâmpenia aia de IncrediMail. Deh, după câțiva ani de holbat în terminale în linia de comandă orice buton colorat era culmea tehnologiei. Apoi a apărut GMail și am început să ignor clienții de mail. Până în zilele noastre când am încercat să fac o trecere în revistă și să reîncep să folosesc un client de mail. Pentru că nu mai am 100% încredere în gmail iar interfața, odinioară atât de ușor de folosit, a ajuns acum un coșmar din punct de vedere al uzabilității. Și pe…
Mail servers
Că tot am avut o perioadă în care am testat prin producție două jucării antispam, un FortiMail și un IronPort (o să fac și-un post pe tema asta dar ceva mai târziu) m-am gândit că ar fi un moment bun să discut despre opțiunile testate de mine până în acest moment pentru un server de mail gratuit. 1. Hardcore style Pentru sysadminul din tine asta-i opțiunea cea mai la îndemână. Alegerile ar fi pe rând, postfix, qmail sau exim. Nu am avut “plăcerea” de-a folosi Exim decât o singură dată și atunci moștenit, aflat pe un server extrem de încărcat. Cum nu prea este gândit să folosească o coadă de mail-uri nu s-a descurcat foarte strălucit. Mai avea și dezavantajul de a nu fi modular (are un singur binar care se ocupă de toate facilitațile MTA-ului). De atunci am auzit lucruri bune despre exim de la alți colegi (asta-i frumos în IT, câte bordeie atâtea obiceie). Mie odată mi-a ajuns. Qmail l-am instalat prin tinerețe. A avut o perioadă când era extrem de popular. MTA modular, a apărut cu formatul Maildir (până la Maildir, mail-urile erau livrate într-un singur fișier (mbox) pentru utilizatorul respectiv). Ultima versiune stabilă este apărută în…
Cei de la Pasărea Colibri aveau o melodie numită “Puterea obișnuinței” care se aplică perfect pe ideea că trebuie să…