Avem și noi o boală în țara asta, iar aceasta este alternanța la Putere. Și chiar dacă există această alternanță la Putere, nu am ajuns să învățăm faptul că ea nu trebuie să întrerupă continuitatea anumitor lucruri.
Ion Iliescu – 2005
În acest mijloc de iunie, poate mai mult decât chiar în anii trecuți, stafia politică a lui Nea Nelu s-a lăsat cu toată greutatea peste România. Nu era suficient că an de an ne aducem aminte de Mineriadă, anul acesta ne-a lovit și revelația că artizanul acelor vremuri are absolut toate șansele nu numai să moară liniștit în patul lui, dar să și beneficieze de un tratament în aceleași spitale de stat în care alții, chiar cu puțin timp în urmă, au fost omorâți că erau prea bătrâni și ocupau paturi degeaba.
Și tot ar fi fost bine dacă Mineriada ar fi fost singurul lucru pe care și-a pus amprenta Ion Iliescu în democrația post 1989. Din păcate nu este, întreaga clasă politică actuală și mizerabilii care tot continuă să ajungă în Parlament sunt tot rezultatul anilor în care Ion Iliescu era sărac și cinstit iar țara era plină de baroni locali.
Începând cu Adrian Năstase, Geoană și alții, modul mizerabil în care face PSD-ul politică astăzi este exact același consacrat de Iliescu în anii ’90-2000. AUR este echivalentul unui PRM, scos din jobenul unor creiere mai odihnite dar la fel de mizerabile ca al lui Hrebenciuc în 2000, când am avut o finală prezidențială Vadim-Iliescu. Aceleași creiere mizerabile care de 35 de ani au guvernat fie direct fie dintr-o comfortabilă majoritate parlamentară România și care, în zilele noastre, încearcă iarăși aceeași schemă după ce-au adus țara în pragul colapsului economic.
Să nu ne facem iluzii, Iliescu și gașca lui care a capturat România după 1989 ne-au adus în punctul ăsta. Corupția însămânțată de ei acum 30 de ani a ajuns să pătrundă atât de adânc în instituțiile statului încât, în zilele noastre, ne scăldăm într-o mare de incompetență plătită gras din impozitele și taxele noastre. Baroneții locali înfipți în diverse funcții acum 30 de ani au avut tot timpul din lume să-și tragă după ei toată familia, rudele și prietenii că deh, este loc la masă chiar și pentru verișorii ăia mai înceți la minte care nu au reușit să învețe să citească și să scrie, fie prin parlament fie prin diverse ministere sau prefecturi.
Partea cea mai ironică este că Iliescu a părut întotdeauna genul de politruc școlit la Moscova dar care credea sincer în idealurile socialismului sovietic, atât de mult încât a fost dispus să urmeze direcția trasată de ăia care l-au împins în prim-plan. Direcție care nu a presupus vreodată o lustrație a vechilor comuniști sau vreo curățenie generală ci mai curând o împărțire între niște oligarhi cu sprijin politic pe modelul fraților mai mari de la răsărit.
Ar trebui să căscăm bine ochii și să ne uităm cu atenție la ce se va întâmpla în zilele astea în politica de la noi. Și să realizăm că am mai văzut filmul ăsta prost de câteva ori. Țara în recesiune economică, împrumutată la maxim de un guvern care a furat tot ce putea, ajunge să fie guvernată de o echipă de sacrificiu timp de 2-3-4 ani, faultată la orice pas mai îndrăzneț de a curăța mizeriile lăsate de o majoritate parlamentară PSD+AUR ca ulterior aceiași mizerabili din PSD să revină și să-și asume toate meritele.
Ce e drept, nu a ajutat nici faptul că de câțiva ani nu au mai existat alternative reale la PSD. PNL a supt-o pe la toate colțurile de la PSD iar USR și-a dat cu stângul în dreptul la fiecare pas fără să reușească nimic concret în afară de a fi penibili. Presă capabilă nu prea mai avem, social media a spălat și mai mult creierele alea deja netede și de aia alternativele AUR-POT-SOS au luat atâtea voturi la parlamentare și prezidențiale.
Am putea spune că tot Iliescu a făcut-o și pe asta.