S-a terminat jucaria si anul asta. A fost frumos pana la urma. A castigat una din echipele din Ucraina (ca si anul trecut). Echipa Universitatii din Bucuresti a fost pe locul 2. Politehnica undeva pe 9 sau 8 parca. Slab… slab de tot. Ne-au salvat cei din Universitatea Bucuresti care au avut locul 2 si 4 parca. Noi ? Noi foarte bine….

Aseara am petrecut pana pe la 11 la Restaurantul Terasa Doamnei (prin spate pe la Universitate), unde am remarcat o excelenta pastrama de oaie si un nemaipomenit vin rosu (pe care l-am baut). Azi am muncit pe rupte pana pe la 16 si pe la ora 19 am avut festivitatea de premiere. A avut loc in cantina din Leu (cea din spate). Noi ne-am asezat strategic (fara sa stim) fix langa locul unde tineau fiolele de vin. Am nimerit la masa un vin excelent, Crama Veche – Merlot-Oporto (Odobesti). Am tras incet, incet la masa vreo 6-7 fiole. Dupa ce le-am terminat am dat iama in mesele alaturate pe la cei care nu gustau respectiva licoare. Am plecat cu regrete acasa ca n-am avut mai multe.

Per ansamblu a iesit frumos. N-am avut probleme majore in organizare, treaba a mers ok, in afara catorva probleme cu cei de la Flamingo pe la sfarsitul zilei de azi (cand au venit la jumatate de ora dupa terminarea concursului sa-si ridice calculatoarele) n-am avut mai nimic notabil. Spre uimirea mea, instructorii tineri s-au descurcat chiar ok. Au fost entuziasti si au ajutat (desi nu le-ar strica sa asculte mai mult sfaturile celor mai “batrani” ).

Aseara, la dineu, am avut o discutie foarte fun cu “oficialul” IBM (era de la IBM Germania). I-am spus ca 2 sisteme Flamingo au picat de pe la testarile initiale. Ca anul asta este o mare rusine pentru noi faptul ca nu mai avem un server IBM. A zambit usor amar, a zis ca lumea inca lauda produsele hardware IBM si n-au ce sa faca. Mi-a multumit pentru munca de voluntariat si a fost foarte mirat cand i-am povestit ca am plecat in 3 seri la rand la ora 11 din facultate, dupa ce am venit la 8-9 dimineata. Mai ales cand i-am spus ca mi-a facut placere sa fac chestia asta si ca, in fiecare an, ma simt multumit in momentul in care vad sala plina de concurenti si cand vad ca totul merge cum trebuie. E fun, trebuie sa recunosc.

Ok. Maine promit ca pun niste poze.