Aerul de București

Mai întâi îi rog să se abține pe ăia pe care-i mănâncă să-mi zică să nu comentez eu că și-așa nu mai am permis.

Tocmai am ajuns în București venit pe DN1. De pe la Bușteni m-am ținut în spatele unui Megane cu număr de București care a mers cam în același ritm cu mine. Tot drumul omul a mers excelent, a semnalizat orice schimbare de bandă, orice depășire, ieșirea din sensul giratoriu, absolut orice.

Și l-a ținut până când am intrat în Otopeni. De acolo și până când am făcut eu stânga la Aurel Vlaicu n-a mai folosit semnalizarea. Acu’ nu vă gândiți c-a rămas pe-o singură bandă și nu s-a mai mișcat. Nu, pur și simplu se pare că aerul de București blochează impulsurile nervoase către mâna care acționează maneta aia folosită pentru semnalizare. Nu-i caz general, mai sunt și excepții. Zău așa, cred c-ar trebui studiată problema asta din punct de vedere medical.

3 Comments Aerul de București

  1. nexus

    Poate o fi vreo ‘comunicare misterioasa’ cu restul ‘participantilor la trafic’ asa cum e in cazul bancurilor de pesti… sau o dorinta tainica de a si-o lua in gurita numai in orasul de bastina? Nu vrea sa-si strice ‘apetitul’ pe DN – se ‘pastreaza’ pentru conlocuitori. Frumos din partea lui si sper ca a ‘primit’ cat sa nu poata duce.
    Ar fi o exprimare prea ‘dura’ sa urez unor astel de specimene sa le cedeze frana de mana (si orice altceva impiedica miscarea masinii) cand sunt in fata masinii pe o panta foarte abrupta? Sa vada si ei ca e nasol sa nu vezi nici o luminita aprinsa care sa-ti sugereze ce se petrece.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *