Într-un articol plin de frânturi logice pe Cațavencii, PAH pleacă de la declarațiile stupide în context electoral dar oarecum firești făcute de Iohannis și Udrea legate de avantajele de a nu avea copii și trage o concluzie personală gândită cu orice parte a corpului numai cu creierul nu.
Alegerea de a avea sau nu copii într-un cuplu este o alegere personală. La fel cum este și cu religia, orientarea sexuală sau alte chestii care nu ar trebui să conteze pentru cei din exterior. Ceea ce realizezi tu ca individ în societate nu ar trebui privit prin prisma alegerilor personale pe care le faci. Nu zic că alegerile personale nu ar putea să influențeze cariera profesională sau viața socială. Ci spun doar că un om nu ar trebui judecat pentru alegerile personal ci doar pentru modul în care își desfășoară cariera profesională sau modul în care se comportă în societate. Judecăm competențele și realizările, nu alegerile personale.
Dacă ar fi să aplic logica “cațavencului” și să judec persoanele în funcție de alegerile personale atunci nici eu n-aș vota candidații religioși sau, într-o țară ca România în care nepotismul este un sport național, n-aș vota nici candidații care au copii. Că doar am văzut cu ochii noștri cum tăticu’ Băsescu s-a gândit la viitoru’ țării și-a împins-o pe fii-sa în parlamentul european și în politică. Și noi, ăștia mai bătrâni ne aducem aminte și de Valentin Ceaușescu, Nicu Ceaușescu și Zoe.
Dar nu aplic logica asta, o să iau o decizie pe baza altor criterii, nu pe baza alegerilor personale. Pentru ca meritocrația nu înseamnă de câte ori îți poți folosi organu’ sexual pentru a procrea. Și lumea din jurul nostru ne aduce aminte zilnic de faptul că ai nevoie de un permis pentru a conduce o mașină da’ în schimb dreptul de-a te reproduce e inalienabil.
Unii care nu au copii aleg să spună că nu vor, pentru a nu fi priviți cu milă sau dezgust de cei din jur: “Săracii de ei, nu le-a dat Dumnezeu copii”, sau “uite-o si pe stearpa asta…”