Ca mai toți sysadminii leneși care se respectă ieri am început săptămâna calm urmărind cu atenție știrile și informațiile referitoare la KRACK. Pentru ăia din afara domeniului care mă citesc, KRACK este un atac al metodei de criptare folosită la momentul actual în rețelele wireless și vine de la Key Reinstallation AttaCK. Mai întâi au apărut știrile pe sursele uzuale de știri din tech, arstehnica, the register. Apoi au fost preluate de către mass-media unde evident că știrea (de la început incompletă pentru că nu se știau foarte multe elemente) a fost denaturată și suna ceva de genul “toate rețelele wireless pot fi sparte”. Un pic mai târziu lucrurile s-au mai lămurit pentru că a apărut online site-ul creat de Mathy Vanhoef (care, alături de Frank Piessens a descoperit problema din protocolul wireless). Ușor-ușor s-au lămurit problemele și am aflat că vulnerabili sunt în primul rând clienții, nu device-urile din infrastructură. Asta nu i-a împiedicat însă pe ăia din presă sau pe unii bloggeri să vorbească prostii în continuare și să bată apa în piuă cu update-urile pentru routerele de apartament. Mai pe seară s-a aflat că Microsoft a “astupat” vulnerabilitățile din Windows încă de pe 10 octombrie într-un update….
Goana după știri
Pentru cei care au deschis azi internetul mai târziu una din știrile zilei (de pe alte meleaguri, nu de prin zona cu ouăle lui Vosganian) este cea legată de hack-ul NSA făcut cu ajutorul Kaspersky AV. Sursa primară este un articol de pe Wall Street Jurnal în care nu se afirmă nicăieri ceea ce alte site-uri de știri nu se sfiesc să afirme și anume că a fost un atac făcut cu ajutorul celor de la Kaspersky. Ba chiar cei de la WSJ sunt suficient de profesioniști să spună clar lucrurilor pe nume : The breach is the first known incident in which Kaspersky software is believed to have been exploited by Russian hackers to conduct espionage against the U.S. government. Atenție, e o diferență remarcabilă între “have been exploited” și “russian hackers used Kaspersky AV”. Prima presupune o vulnerabilitate utilizată la nivel de suită AV iar a doua presupune chiar implicarea celor de la Kaspersky în atac. Este ca și cum am spune că Microsoft este implicat în toate atacurile cu viruși de pe Windows. Dar cam așa funcționează goana după știri și senzațional, adevărul nu împiedică pe nimeni în a scoate o știre bună. Nu există nici o…
Înc-o bere bună
Undeva mai pe la începutul anului, într-una din săptămânile petrecute pe la traininguri prin Brașov, am băut într-o seară câteva beri la Tipografia. A fost unul din locurile alea din Brașov (pe lânga Simone) în care m-am trezit că îmi pun pe notă mai puține beri decât am băut de fapt. Dar nu despre matematica brașovenilor vroiam să discut ci despre berea pe care-am băut-o atunci prima oară. Se cheamă 1717 și este o weissbier produsă undeva într-o microberărie din Bavaria zice-se după o rețetă sibiană. Și personal mi s-a părut una dintre cele mai bune weissbier băute vreodată. De atunci am mai avut ocazia s-o încerc înc-o dată la Tipografia și ceva mai recent la Bucharest Craft Beer Festival unde, după ce-am dat o raită prin ce-mi mai făcea cu ochiul pe la ceilalți producători, am mai băut vreo 3 din astea. Este un weissbier cu o culoare mai arămie, cu gustul mai plin și note de fructe uscate. Merge chiar consumat la o temperatură nu foarte scăzută, este mai aromat așa. Pe lângă weissbier mai produc și un red ale (la fel de bun, dar sunt mai mare fan weissbier), încă un weissbier mai soft (ei îi spun…
Răspunsul elefant.ro
Am primit și răspunsul celor de la elefant.ro, răspuns pe care vi-l atașez mai jos. Elefant este un retailer de carte si preia titlurile spre vanzare direct de la edituri sau de la alti distribuitori. Titlurile la care faceti referire in articolul dumneavoastra sunt achizitionate de catre Elefant de la un distributor international, PublishDrive, pe care l-am contactat deja referitor la aspectul sesizat. Partenerul a promis sa ia legatura cu publisherul cartilor (Booklasic) si sa solicite retragerea de la vanzare a titlurilor care au ca sursa platforma Gutenberg sau orice alta sursa ce nu permite utilizarea continutului in scopuri comerciale. L.E. Elefant se ocupa in perioada urmatoare de identificarea tuturor titlurilor vizate si de retragerea lor de pe site.
Ca la mama acasă
Nu știu voi da’ eu întotdeauna am asociat sărbătorile de Crăciun cu brad și cu cozonaci musai făcuți în casă. Așa, frământați de mână, împletiți în forme și câteva ore mai târziu scoși din cuptor calzi și aurii. Nu exista Paște sau Crăciun în care să nu dăm iama pe cozonacii proaspăt scoși din cuptor. În ultimii ani de stat pe acasă mă băgasem eu sau frate-meu la operațiunea frământatului de cozonaci. Apoi am plecat fiecare din noi pe la casa lui iar părinții au mai îmbătrânit și au considerat că nu a mai meritat efortul ăsta. Asta până de Paște anul ăsta când, sătul de cozonacii fără gust cumpărați din diverse locuri, am vrut să reînvii tradiția și am venit special să fac cozonacii la ai mei pe acasă. Tradiție pe care-am vrut s-o continui și de Crăciun însă din păcate sunt plecat pe la niște traininguri prin Brașov până pe 24. Moment în care am avut două revelații. Prima fiind aia că eu pe lângă Brașov am mâncat cea mai “ca la mama acasă” plăcintă cu brânză și cele mai mișto produse de brutărie, cele făcute de brutăria Mons Mellis din Hărman și că aș putea să iau…
Feministele
După câtă bătaie mănâncă femeile în România nici n-aș fi zis că e plin de atâtea feministe câte am văzut ieri având reacții adverse în urma unui articol/interviu cu Bogdan Naumovici în iqads. Nu mi-e atât de simpatic Naumovici da’ spune o chestie absolut cinstită și anume că nu poți să capeți experiență în muncă fără să (the horror) muncești cât mai mult în domeniul respectiv. Adică dacă ești femeie și îți iei 2 ani concediu de maternitate, timp în care ți se fâlfâie de domeniul în care activezi, e absolut firesc să rămâi în urmă/să nu faci față. Mai spune și că, tradițional, în domeniul ăla bărbații sunt cei spontani, cu umor și mai creativi. Eh, valurile de feministe de atât au avut nevoie. Le-ai atacat la aparatul reproductiv și ai îndrăznit să spui că femeia nu e egala bărbatului, ți-ai dat foc la valiză. Ai belit-o. Nu stă nimeni să gândească rațional și să realizeze că e firesc până la urmă să fim toți diferiți și să avem chestii pe care unii dintre noi le facem mai bine și altele pe care le facem mai prost. Da, femeile, în general, n-au umor și nici spontaneitate. E o chestie…
Today I listen
M-am uitat la Vinyl de la primul episod din motive de Mick Jagger + Martin Scorsese. Însă, așa cum zicea și Vali, s-a cam lălăit rapid acțiunea și acum mărturisesc faptul că mă uit mai mult pentru muzica din serial. Uite-așa am avut ocazia s-o redescoper în penultimul episod pe Dusty Springfield interpretând “Windmills of your mind”. Și trebuie să recunosc, varianta asta sună demențial și o ascult pe repeat de câteva zile pe unde apuc. Melodia a fost compusă de Michel Legrand (versiunea în franceză se numea “Les moulins de mon cœur“) iar versiunea în limba engleză a apărut în “Thomas Crowne Affair” din 1968. Ăla cu Steve McQueen și Faye Dunaway la 20 și ceva de anișori. Bineînțeles nu interpretată de Dusty Springfield ci de către Noel Harrison. Dar în afară de a împărtăși cu voi varianta asta (care variantă repet, datorită vocii lui Dusty Springfield îmi place maxim), vroiam să vă mai arat și o scenă din Thomas Crowne Affair pe care eu mărturisesc c-o uitasem și pe care-am revăzut-o în momentul în care am ascultat pe youtube varianta cântată de Neil Diamond. Scena e aia celebră în care Steve McQueen joacă șah cu Faye Dunaway și…
Usability
De ceva vreme (aproximativ 3-4 luni) sunt extrem de ofticat că la ora actuală nu mai găsesc notebook de 14 inch care să se mapeze pe cerințele mele. Pur și simplu piața parcă a luat-o razna. La 14 inch acum toate sunt cu un singur slot de RAM (maxim 8gb), cu bateria integrată, fără video dedicat. M-am cam împăcat cu situația și înjurând m-am re-orientat spre ceva notebook de gaming pe la 15,6 inch (pentru că deh, la mine e și desktop replacement). Renunț astfel la 14 inch și la fingerprint reader dar măcar am parte de restul opțiunilor. Mai curând însă am trecut prin a doua criză similară. Mai exact de vreo 3 zile caut cu disperare un telefon de până în 5inch, cu Android, dar care să aibe măcar 2gb RAM. Ia ghiciți opțiunile. Exact, aproape zero. Și nu pot decât să-mi aduc aminte vremurile când mi-am luat eu Samsung Galaxy S3-ul (4,7 inch) și toată lumea comenta că mi-am luat paletă de ping-pong. Păi plm, în ziua de azi ăla e telefon compact. Tot ce e sub 5 inch e clasă “mini”. Oare la ce sula calului se tot gândesc producătorii de echipamente IT ? Chiar cere…
Terapeutic
Noi ăștia care ne dăm pe internet de mai multă vreme știm că majoritatea progreselor în domeniul ăsta sunt făcute datorită industriei pornografice. Pentru ca săracii adolescenți să nu se mai chinuie ca mine prin anii ’90 cu poze jpeg la rezoluție de rahat pe dischetă. Noroc că ne mai maturizăm pe măsură ce adunăm primăveri și trecem de la privirea pornului în scopuri “educative” la privirea pornului în scopuri curative. Păi da, că există un studiu care spune clar că bărbații care se uită la sâni 10 minute pe zi trăiesc mai mult. Și cum și-așa noi trăim mai puțin decât femeile, e normal să vrem să trăim mai mult. De aia bărbații maturi aruncă regulat câte o privire pe site-uri de genul kindgirls.com sau altele asemenea. Ei, în contextul ăsta nu puteam să nu salutăm apariția în peisajul autohton a site-ului biciclescu.ro. Nu l-am remarcat din primul moment pentru că începutul a fost adresat unui altfel de public dar am ajuns să admirăm câteva ediții. Site-ul și-a propus să dezbrace bicicliștii de haine și de inhibiții și să-i pozeze (cu sau fără cadru). Să zicem că acceptăm materialele puse de dragul egalității între sexe. Sau cel puțin am…
Artă
Din categoria “hai să pictăm o dungă albă pe fond albastru și s-o vindem” vă prezint pozele de mai jos. E una din formațiile alea de hipsterei care-au apărut acum prin România. Îi cheamă “Tolouse Lautrec” și au următoarea descriere pe Facebook : Les ToulouseLautrecs descind din familii aristocrate. Ei au copilarit pe pajisti verzi si intinse in fata castelului si au crescut cu sunetul cornurilor de vanatoare si mirosul parfumurilor de contesa rumena in obraji. Desi predestinati studiului academic si educatiei alese, viata i-a aruncat in paturile cele mai carpite ale societatii. Influentati initial de Rene Pricetau si John Lewis Brown ei si-au gasit drumul in mijlocul boemei rebele. Sunt obisnuiti ai localurilor de noapte, sunt pasionati de femei, absint si opium, scuipa in microfoane, gesticuleaza pe corzi in cabaret si imbatati de succes sparg fetele tobelor din localuri si se uita sub crinolinele fetelor. Nu mi-ar fi atras atenția în veci dacă n-aș fi văzut o poză pe net de-a unuia dintre ei. Poza e asta (o puteți găsi în albumul foto de pe Facebook) : Nu știu ce m-a făcut să râd mai mult, fulărelul din cablu’ de telefon spiralat, geanta pusă în cap sau casca pusă…
Casa Culcer
Weekend-ul care-a trecut acum 2 ziluțe am avut organizată o ieșire la mare depărtare de casă împreună cu niște colegi de interneț de soi. Am fost cu toții pe lângă Târgu-Jiu la Casa Culcer. Ei au ajuns ceva mai repede însă famila “lazyadmin” a ajuns de abia sâmbătă pe la prânz din motive de “Andre Rieu“. Și zic asta cu durere-n taste pentru că a fost atât de fain (chiar, care o fi echivalentul oltenesc de la fain ? ) încât mi-a părut tare, tare rău că am pierdut o zi. La Casa Culcer ne-au fost gazde perfecte Ruxandra, Marius și doamna doctor Ana Culcer. Și pe lângă peisajul superb pe care îl puteam admira din orice colț al imensei curți, am avut și multe alte chestii de făcut în grup și nu numai. De exemplu Cetin a tras cu arcul. Andrei “ridică picioarele sus” Crivăț s-a dat cu tiroliana (puteți admira filmulețul la Cetin). Răzvan a făcut pozele pe care le pun și eu aici și a dormit păzit de strașnica lui soție Alina, Oana Zăinescu împreună cu Ruxandra au făcut o salată de vinete de salivăm și acum după ea iar eu am băut bere și-am vânat stele…
LastPass
2014 a fost numit “Year of the Breach” după Heartbleed, Shellshock și alte “bubițe”. Da’ nici 2015 nu este de lepădat în privința asta, cea mai nouă ispravă fiind petrecută în curtea celor de la LastPass. Adică da, fix serviciul care ar trebui să aibă grijă în cloud de parolele voastre a făcut o buba mică și oamenii răi au pus mâna pe niște date sensibile. Mai precis, după cum zic cei de la LastPass: In our investigation, we have found no evidence that encrypted user vault data was taken, nor that LastPass user accounts were accessed. The investigation has shown, however, that LastPass account email addresses, password reminders, server per user salts, and authentication hashes were compromised. Deci nu-i dracul chiar așa negru, este mai mult un gri foarte închis. Să sperăm (adică să spere cei care folosesc LastPass) că algoritmul lor de criptare este suficient de sigur încât să nu poată cineva să afle ceva din hash-urile furate. Dar tot rămâne imaginea destul de șifonată.
De bine
După cum bine știu cititorii mei de cele mai multe ori prefer să scriu despre experiențele neplăcute avute cu diverse firme. Chiar ai putea spune că am un talent deosebit în a atrage probleme. Și zău că nu le caut cu lumânarea. Întotdeauna vorbesc frumos, încerc să-mi rezolv problemele civilizat și nu recurg la scrisul pe blog decât la final, pentru a povesti pățania completă. Nu mă apuc să cerșesc becuri sau mai știu eu ce altceva. Rar însă se întâmplă și chestii bune. Mai bine zis în primul caz prezentat, în final se întâmplă și chestii bune. 1. Vă spuneam acum ~1 lună că mi-am înlocuit bătrânul și credinciosul Polo (care btw, încă e de vânzare din cauză că mai mult am fost plecat din București în ultima vreme), cu un Ford Focus Turnier (break). Mașină care e imensă pe lângă micuțul Polo. Și pentru că era atât de mare și nici nu avea senzori de parcare, am vrut să mă duc să-i pun. Avusesem în urmă cu vreo 3-4 ani o experiență destul de plăcuta cu cei de la Be-Loud. Am cumpărat de la ei și mi-au montat pe Polo un radio-cd cu USB Kenwood (care sună genial,…
Cum să te lepezi de Pilsner
V-am mai povestit eu cum a început să nu-mi mai placă berea normală Pilsner după ce-am fost în vacanță în Belgia. A trecut un an jumate de atunci și tot nu sunt capabil să mai simt plăcerea pe care-o simțeam înainte când dădeam pe gât vreo sticlă de Beck’s sau Carlsberg. De aia acum am ajuns să beau mai mult weissbier. În rarele momente când mă duc pe la niște beții în grup și nu am de ales beau și pilsner. Dar e băută așa, mai în silă. Ca pe apă doar că are un pic de alcool și ajută la conversație. Fiind ditai burtosu’ a prins bine un pic de moderație la capitolul ăsta. Din păcate pentru mine am găsit Primator Weiss-ul în Auchan/Cora, Auchan-ul a început să aducă beri bune și interesante și pasiunea mea nu a dispărut complet doar s-a rafinat. Într-una mai costisitoare. Dar oricum, nu mai dau pe gât berile ca înainte ci îmi este suficient o bere/două băute într-o seară odată la 1-2 săptămâni. Și pentru că e posibil ca experiența mea să-i ajute și pe alții să scape de această povară înfiorătoare care este consumul de bere m-am gândit să vă fac un…
Mică lecție despre evitat erori
Ca de obicei comentez și eu la spartul târgului legat de “mica” reclamă făcută de eMag la scurt timp după terminarea black-friday-ului. Iar “au greșit” și au scăpat pe net niște produse la prețuri derizorii. Și-aici internauții se sparg în două tabere distincte. Ăia care-au făcut din greu campanii pentru eMag sau au oareșice interes și care susțin tare și răspicat că nu a fost un PR stunt ci doar o greșeală și laudă profesionalismul celor de la eMag (da, știu, amuzant, nu-i așa ? ) pentru că s-au hotărât să onoreze comenzile. Și ăia care nu pun botul și sunt convinși că nu-i altceva decât o altă reclamă. Pentru că era momentul perfect în care să-și facă o astfel de reclamă având în vedere că urmau știrile cu gălețile de bani strânse de eMag după BlackFriday. Cred că-i evident că mă număr în cea de-a doua categorie. Îmi plac cei de la eMag, cred c-au ajuns mult peste orice alt magazin online românesc. Și în ciuda meciurilor din trecut cu ei (mdap, mă certam cu eMag-ul before it was cool ) acum sunt cam singurii în care am încredere. Dar tot nu-i cred că “au greșit”. Tocmai din cauză…
Cei de la Pasărea Colibri aveau o melodie numită “Puterea obișnuinței” care se aplică perfect pe ideea că trebuie să…