Băieții de la TNR (de fapt doar unul din ei) au scris un articol un pic dincolo de limitele calomniei vis-a-vis de amanta aia tinerică fluturată de Dragnea la congresul PSD. Și așa cum probabil ați aflat la ora asta, ieri au luat o ditai amenda de la CNDC pe toate găurile posibile. La ora la care scriu eu articolul ăsta (adică prin creierii nopții și probabil că-l voi termina dimineață spre prânz), lumea dezbate aprins subiectul peste tot. Cele mai multe voci spun că “bine le-a făcut”, ceilalți, inclusiv eu la un moment dat, am spus că treaba asta ar fi fost rezolvabilă în instanță într-un proces de calomnie nu neaparat de competența CNDC. Dar pentru că îmi place să mă cert cu argumente valide m-am apucat să caut cam care este treaba cu CNDC și cu legislația în vigoare. Hai s-o luăm băbește. Mai întâi să vedem care este competența CNDC și pe baza cărei legi funcționează. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării funcționează pe baza Hotărârii de Guvern nr. 1.194 din 27 Noiembrie 2001 unde printre altele se specifică așa : Art. 1. – (1) Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, denumit în continuare Consiliul, constituit în conformitate cu…
Goana după știri
Pentru cei care au deschis azi internetul mai târziu una din știrile zilei (de pe alte meleaguri, nu de prin zona cu ouăle lui Vosganian) este cea legată de hack-ul NSA făcut cu ajutorul Kaspersky AV. Sursa primară este un articol de pe Wall Street Jurnal în care nu se afirmă nicăieri ceea ce alte site-uri de știri nu se sfiesc să afirme și anume că a fost un atac făcut cu ajutorul celor de la Kaspersky. Ba chiar cei de la WSJ sunt suficient de profesioniști să spună clar lucrurilor pe nume : The breach is the first known incident in which Kaspersky software is believed to have been exploited by Russian hackers to conduct espionage against the U.S. government. Atenție, e o diferență remarcabilă între “have been exploited” și “russian hackers used Kaspersky AV”. Prima presupune o vulnerabilitate utilizată la nivel de suită AV iar a doua presupune chiar implicarea celor de la Kaspersky în atac. Este ca și cum am spune că Microsoft este implicat în toate atacurile cu viruși de pe Windows. Dar cam așa funcționează goana după știri și senzațional, adevărul nu împiedică pe nimeni în a scoate o știre bună. Nu există nici o…
Bigstep bare-metal cloud
Deși scriu pe aici de atâția ani cred că pot să număr pe degetele de la o mână momentele în care m-am dus la vreo conferință de presă la care-am fost invitat. Cred c-am fost de vreo 2 ori pe la Romtelecom (pe vremea când se numea Romtelecom și aveau un PR decent), tot de vreo două ori pe la Gecad și cam atât. De altfel cred că mi s-a dus buhul de hater și antisocial și în general sunt ocolit. Ceea ce nu pot spune că îmi displace, prefer să mă duc acolo unde chiar mă interesează. Cum a fost și cazul evenimentului organizat de Bigstep unde-am fost invitat într-un mod mai special. Adică, în stilul meu caracteristic eu am ignorat cu succes mail-urile de la PR dar ulterior m-a tras Corina de mânecă, am fost suficient de curios încât să mă duc și nu am regretat. Mă uitasem înainte să văd cine sunt Bigstep pe fugă și nu știam decât că sunt o altă companie care oferă IaaS pe piața din UK și US. Nimic altceva interesant, poate cu excepția control panel-ului de orchestrare pe care-l au pus ca demo la ei pe site și care are o…
Jurnaliști vs. jurnaliști
Știu c-a mai trecut ceva apă pe Dâmbovița de când am scăpat de cutremurul ăla de 10 grade anunțat de Biziday dar nu mă pot abține să nu fac o scurtă comparație. Atât Moise Guran cât și Tolontan s-au trezit cu frigiderele pline de carne după gafele făcute recent. Ambii până la momentul gafei fiind doi dintre cei mai bine văzuți jurnaliști din România. Tolontan văzut ca un maestru al investigațiilor jurnalistice iar Moise ca un abil analist economic. Ceva îi separă totuși. În primul rând Tolontan a comis o greșeală neforțată. Nu l-a pus nimeni să publice articolele cu datele interpretate eronat. Aplicația lui Moise Guran însă a afișat acea avertizare fără voința acestuia. Că a fost spart sistemul lui, că s-a întâmplat altceva, este mai puțin definitoriu pentru modul în care jurnalistul Moise Guran se raportează la publicul lui. Apoi îi separă și mai mult modul în care au făcut “damage control”. Tolontan a ținut-o pe-a lui și nu a lăsat subiectul din mână până când nu a căzut în ridicol. Încăpățânare, prostie sau pur și simplu, așa cum au presupus mulți, o acțiune făcută voit pentru a servi unor interese obscure (terenul pe care este muzeul de…
Jurnaliști de investigație
Azi dimineață, imediat ce-a apărut bomba lui Tolontan legată de Muzeul de Geologie m-am umplut de spume. În primul rând pentru că era ilustrată cu o poză cât toate zilele de la protestul de duminică. Poză care alminteri a făcut înconjurul lumii alături de cea de duminica trecută cu flash-urile de la telefoane aprinse. De data asta a fost utilizată pentru a face o legătură, vezi doamne, între faptul că oamenii protestează în stradă și la 100 de metri de ei există un loc periculos și cineva le-a ascuns un raport legat de locul ăla. Pula calului, dacă ilustra articolul cu o poză cu Batman Ironman, care e din universul DC Comics Marvel unde apare și Spiderman care-a devenit Spiderman pentru c-a fost mușcat de un păianjen radioactiv era mult mai relevant. Așa nu pare decât o poză pusă ca să sperie lumea care vine la proteste, mai ales cu copiii (de altfel nu e prima mânărie legată de părinții care vin cu copii la proteste făcută azi). Mă apuc să citesc articolul și, curios din fire, iau la citit și raportul ăla ultra secret. Chiar vă rog, citiți în paralel articolul și raportul. Raportul e făcut relativ la obiect,…
Filme de “sezon”
Nu știu voi dar pe mine, după dimineața de azi, m-a apucat un chef nebun să mă uit la filme distopice. Am câteva deja pe listă de revăzut da’ mi-ar prinde bine și recomandările voastre. Evident, primul pe listă este “Idiocracy“, filmul profetului Mike Judge. Deja îl avem ales pe președintele Camacho. O să sar peste “Soylent Green“, brusc ăsta pare o utopie prea frumoasă ca să mai ajungă realitate. Mai avem “A boy and his dog“. Am mai scris despre el, este filmul perfect de văzut împreună cu prietena/soția, mai ales dacă aveți și câine. Francezii lovesc strategic cu “Delicatessen“, un fel de “Soylent Green” dar mult mai realist în contextul actual. Ar mai fi “1984” al lui Orwell însă este prea siropos. Poveste de dragoste & shit. Mai bine “Brazil“. “Hunger Games” e prea mainstream, ar fi mers o adaptare după “The long walk” a lui Stephen King. Alte propuneri ?
Real și virtual
La câteva ore după ce un tâmpit la volanul unui camion a intrat în mulțime la Nisa omorând 84 de persoane Vlad Petreanu, unul dintre puținii jurnaliști pentru care chiar port o urmă de respect, a postat pe facebook următorul status : La vederea statusului am avut un moment de “wtf !?”. Nu de alta dar am tocit tastatura în copilările pe Mortal Kombat și totuși mi-am ratat maturitatea nereușind să fac nici o fatalitate până acum. La fel cum am jucat și Carmageddon, Postal, Serious Sam și alte jocuri mai mult sau mai puțin tâmpite fără să mă apuc să alerg cu foarfeca pe câmpii. Pe tema asta au fost făcute grămezi de studii care nu au reușit să găsească nici o relație de cauzalitate între violența din jocuri și violența din lumea reală. Și pare oarecum firesc că oamenii cu toate țiglele pe casă reușesc să facă distincția dintre joc și realitate și nu se apucă să alerge cu o rangă prin subsoluri omorând tot ce le iese în cale. Și cu toate astea un om de presă suspectat până acum de inteligență face o astfel de legătură între un cretin spălat pe creier de religie și un…
Bula lui Moise Guran
Primul contact cu emisiunea lui Moise Guran l-am avut acum vreo 5 ani când prindeam emisiunea lui de pe TVR1 în pauza unor traininguri pe care le țineam pe undeva prin țară. Toată lumea se uita în pauza respectivă la emisiune. Mi-a plăcut modul simplu, complet nealambicat în care explica noțiunile economice. Și ăsta cred că este marele atu pe care-l are Moise Guran. A reușit să fie printre ăia extrem, extrem de puțini care au explicat românilor de ce nu e bună corupția, de ce nu ne fac bine jafurile și mânăriile politicienilor. I-a făcut să-și scoată nasul din traista proprie în care un partid sau altul aruncase în scârbă o pungă de făină și să gândească nițel în perspectivă. Din păcate treaba asta se întâmpla mai mult atunci când emisiunea rula pe TVR1. Mă îndoiesc că la trecerea pe Digi emisiunea mai atingea targetul ăla demografic al celor care CHIAR au nevoie să înțeleagă ce e cu adevărat în neregulă în țara asta. Nu de alta dar majoritatea celor care se uită la Digi fac deja parte din minoritatea aia care înțelege cauzele. La fel și cei care-i vizitează site-ul. Și generația asta nu are atât de multă…
La brutărie
Am avut ocazia în urmă cu câțiva ani să ajung să îmi bag nasul prin Spitalul Municipal la scurtă vreme după ce dom’ doctor Oprescu pornea pe cărări mai bănoase și intra prin politică. Așa că am avut ocazia să admir haosul (cel puțin pe la partea de IT ) lăsat în urmă acolo. Ca o paranteză haioasă, fostul director IT al Spitalului Municipal este unul dintre cei care au păstorit hidoșenia aia de SIUI (Sistem Informatic Unic Integrat) din curtea CNAS. Una dintre scurtele mele întâlniri cu personajul (directorul IT) m-a amuzat teribil pentru că am avut ocazia să admir pe pereții biroului lui diplome de pe la toate cursurile alea de 1-2 zile ținute de diverse firme din piață dornice să promoveze anumite produse. Diplome pe care eu (ca și ceilalți IT-iști serioși) nu dăm doi bani nefiind bune nici de șters la fund (carton gros, lucios… ). De aia nici n-am fost încântat de-a lungul anilor de prestația politică a lui dom’ doctor oricât de mult i-au cântat unii în strună. Omul e un personaj sinistru, un gurist vulgar și nimic mai mult. M-am amuzat când s-a lăudat cu construcția pasajului Basarab, după ce-a ridicat de câteva…
LastPass
2014 a fost numit “Year of the Breach” după Heartbleed, Shellshock și alte “bubițe”. Da’ nici 2015 nu este de lepădat în privința asta, cea mai nouă ispravă fiind petrecută în curtea celor de la LastPass. Adică da, fix serviciul care ar trebui să aibă grijă în cloud de parolele voastre a făcut o buba mică și oamenii răi au pus mâna pe niște date sensibile. Mai precis, după cum zic cei de la LastPass: In our investigation, we have found no evidence that encrypted user vault data was taken, nor that LastPass user accounts were accessed. The investigation has shown, however, that LastPass account email addresses, password reminders, server per user salts, and authentication hashes were compromised. Deci nu-i dracul chiar așa negru, este mai mult un gri foarte închis. Să sperăm (adică să spere cei care folosesc LastPass) că algoritmul lor de criptare este suficient de sigur încât să nu poată cineva să afle ceva din hash-urile furate. Dar tot rămâne imaginea destul de șifonată.
Tribul nostru
În urmă cu mii de ani, primele triburi de oameni au realizat o chestie simplă. Dacă tribul lor produce porumb iar tribul de la sud crește vaci, ar putea să facă schimb de resurse astfel încât membrii ambelor triburi să aibă o hrană mai diversificată și să se dezvolte. În schimb dacă tribul de la răsărit crește capre dar membrii tribului sunt cam ciudați și au niște apucături nu tocmai normale, în plus nu sunt nici foarte prietenoși cu străinii, celelalte triburi o să-i evite. Sau o să-ncerce să-i educe astfel încât să poată face schimb de resurse și cu ei. În zilele noastre, la o scară mult mai mare, se întâmplă cam același lucru. Noi suntem o țară mică, producem o serie de resurse interne, importăm o bună parte din resurse din exterior. Cert este că nu putem să nu fim parte integrantă a unei economii la un nivel mai mare. Iar ca să fim parte integrantă la un nivel mai mare trebuie să urmăm niște reguli de bun simț. Cum ar fi să fim capabili să ne construim naibii autostrăzile alea, partea a coridorului european, fără munți de șpăgi și furturi. Sau să fim capabili să îi prindem…
Lingău notoriu
În urmă cu mai bine de douăzeci de ani, imediat după revoluție, împreună cu gașca de pe lânga blocul în care locuiam îl învățam pe Hasim/Halim (am uitat numele exact), fiul unui sirian venit cu bișnițuri prin România, cum să le zică fetelor pe stradă “ești frumoasă”. Hasim se ducea țanțoș nevoie mare și spunea pe o română stricată exact cum îl învățasem noi, “Belești pula !”. Atât ne ducea pe noi mintea de golani de școala generală, proaspăt intrați în ciclul gimnazial și eram tare mândri de noi. Cam la fel de mândru presupun c-a fost și Gâdea atunci când, avându-l invitat în platou pe fiul lui Julio Iglesias, pe numele lui mic tot Julio da’ junior, l-a “dresat” să zică “Jos Băsescu”. Problema principală este că între gluma făcută de noi și cea făcută de Gâdea sunt câteva mici diferențe esențiale. În primul rând eu unul am suspectat încă de pe atunci că Hasim știa ce-i aia “pula” și făcea treaba aia doar pentru a se integra în grupul nostru mai repede pentru că ne vedea că ne spargem de râs atunci când îl auzim. Julio jr. în schimb n-a avut habar ce zice, pur și simplu nu…
Comunicăm cu curul
Înainte de toate, da, e intenționată cacofonia din titlu. Se dă un comunicat de presă (probabil, sper), preluat de un site destul de cunoscut. Hai să-i spunem “metrozaur.ro”. Prin care se anunță deschiderea unui cinematograf în complexul comercial Auchan din Titan. Prima linie din “știre” sună cam așa : “Primul multiplex din Bucuresti se va deschide vineri, 19 septembrie, in Complexul Comercial Auchan Titan.” (screenshot pentru posteritate) Primul multiplex din București ? Sfinte căcat, au inventat ăștia călătoria în timp și ne-am întors în urmă cu 10 ani. De ce pula calului insistă ăștia să înceapă comunicatele de presă pentru fiecare căcat pe care-l lansează cu “primul căcat lansat pe Terra” nu înțeleg. Pică nițel cam prost pentru ei să spună “primul rahat cu urme de semințe de pepene verde lansat astăzi, pe trotuarul din dreapta de pe bulevardul Liviu Rebreanu” așa că insistă în prostie. Nu e primul multiplex din București, nu e nici măcar primul din Complexul Comercial Auchan. A mai fost un Starplex pe acolo acum câțiva ani și a dispărut. Clienților li se rupe dacă ăștia care vin cu noul multiplex sunt indieni (da, eu am avut măcar bunul simț să mă informez înainte de-a scrie…
Alegeri personale
Într-un articol plin de frânturi logice pe Cațavencii, PAH pleacă de la declarațiile stupide în context electoral dar oarecum firești făcute de Iohannis și Udrea legate de avantajele de a nu avea copii și trage o concluzie personală gândită cu orice parte a corpului numai cu creierul nu. Alegerea de a avea sau nu copii într-un cuplu este o alegere personală. La fel cum este și cu religia, orientarea sexuală sau alte chestii care nu ar trebui să conteze pentru cei din exterior. Ceea ce realizezi tu ca individ în societate nu ar trebui privit prin prisma alegerilor personale pe care le faci. Nu zic că alegerile personale nu ar putea să influențeze cariera profesională sau viața socială. Ci spun doar că un om nu ar trebui judecat pentru alegerile personal ci doar pentru modul în care își desfășoară cariera profesională sau modul în care se comportă în societate. Judecăm competențele și realizările, nu alegerile personale. Dacă ar fi să aplic logica “cațavencului” și să judec persoanele în funcție de alegerile personale atunci nici eu n-aș vota candidații religioși sau, într-o țară ca România în care nepotismul este un sport național, n-aș vota nici candidații care au copii. Că doar…
Premiu’ lu’ Oscar
Că tot am făcut glumița pe twitter și tot am văzut lumea îngrijorată astăzi. Au fost Emmy-urile, au câștigat ceva premii Breaking Bad, câteva premii Fargo. Din păcate Antenele n-au luat nimic aici. Dar fiți fără grijă, vor înhăța mai mult ca sigur premiul lu’ Oscar :
Cei de la Pasărea Colibri aveau o melodie numită “Puterea obișnuinței” care se aplică perfect pe ideea că trebuie să…