Având in vedere numărul idioților concetățenilor care regretă perioada comunistă în România din prezent eu vin c-o idee ultra, mega, giga revoluționară care va trimite industria din România pe noi culmi de succes și progres.
Să luăm o ramură din industrie care produce ceva (produs finit, bun de vândut). Se aliază mai mulți producători interni și construiesc undeva la margine de oraș un parc industrial care să conțină de toate (blocuri de locuințe (și nici măcar cenușii), parc, magazine, etc ). Apoi, printr-un contract de minim 3 ani cu posibiltate de întrerupere înainte de termen doar dacă plătești daune, te muți acolo și lucrezi în interiorul parcului tematic. Te muți într-un apartament în funcție de dimensiunea familiei. Dacă ai 1 copil, primești maxim un 2 camere. Dacă ești un cuplu fără copii, garsonieră cu baie. Dacă ești nefamilist, o cameră mică cu baia pe hol. De la 2 copii în sus, 3 camere că aia e, o mai ții și-n pantaloni.

Nu primești efectiv un salariu în lei ci niște bonuri valorice care vor avea o valoare în moneda națională și o parte se va duce direct în fondul de pensii național, o altă parte va fi blocată pentru alte asigurări de care ai nevoie în interiorul parcului tematic (sănătate, educația copiilor, etc). Restul bonurilor le vei primi direct (sau pe un soi de card) și cu ele vei putea să cumperi diverse chestii în interiorul parcului.  Nu prea multe ce-i drept ca să nu faci risipă. Maxim ceva de-ale gurii, niște haine pentru lucru (eventual producție internă care n-a trecut standardul de calitate), o dată pe an banane și atunci insuficiente pentru toți. Din când în când niște pulpe anemice de pui sau niște picioare de porc că-s bune în răcitură. Cam atât. De mașină n-o să ai nevoie deci n-ai cheltuieli nici cu asta plus că toate-s la o aruncătură de băț și în afara parcului n-ai voie să ieși decât cel mult o dată pe an maxim o săptămână ca să-ți faci concediul la rude sau prieteni “în afară” și atunci cu aprobări și verificări la ieșit și la intrat.

Nici de internet n-ai nevoie, o să existe niște ziare și reviste din care o să mai citești cum merge treaba la firma la care lucrezi, cam care e producția și ce record de producție a mai fost atins, vagi știri despre ce se întâmplă în lume, dar nu prea multe ca să nu te îngrijoreze. Ah, și o să poți să urmărești știrile și la televizor în cele 2-3 ore de program zilnic. Evident o oră rezervată pentru știrile despre companie și CEO-ul care veghează asupra bunăstării angajaților, restul ceva filme și seriale mai vechi și cu scenele care ar putea să lezeze sufletele mai sensibile tăiate.

Pentru economie și pentru a proteja planeta, o să existe și ore în care va fi tăiat curentul electric. Dar e în regulă, oricum nu prea folosește la nimic. În apartamente maxim 19 grade iarna. Vara cât se poate, după posibilități. Că n-o să fie cazul de aer condiționat ca să poluăm planeta (plus că nici curent n-o să fie prea mult). Poți să-ți faci vânt și cu o mapă dacă e prea cald la o adică.
Din cauză că nu vor exista mașini (decât pentru aprovizionare sau pentru bunul mers al producției interne), copiii vor avea libertatea să redescopere șotronul și să alerge liberi pe stradă fără griji. La școală vor învăța, bineînțeles, cum să devină și ei membri productivi ai comunității.

Dar suficient despre distracție, să discutăm și despre muncă. La muncă trebuie să îndeplinești planul și să muncești din greu. O să ai voie și să furi dar doar în niște limite și doar din este pentru consum intern. Altfel plătești daune si ești și dat afară. În rest toate se păstrează ca-n România actuală, o să promovezi doar dacă ești lingău, n-are importanță prea multă cât muncești (nici n-o să ai prea mult chef de muncă că nu primești nimic în plus dacă muncești mai mult), o să fii săpat de colegi și toți în grup o să vă calcați pe picioare ca să-l lingușiți cât mai mult pe șefu’ ăl mare când vine în vizite de lucru.
N-o să ai nici unde și nici timp să mergi cu familia în mall la cumpărături. E ok și să stați pe o păturică pe un colț de iarbă verde și să împărțiți un castravete murat. Timp de calitate !

Prietenii din afară au voie să te viziteze dar tot maxim un grup de 2-3 pe an și controlați. Au voie să-ți aducă din afară mici cadouri dar care vor fi controlate de autoritățile din interiorul parcului. Nu telefoane mobile, nu aparatură electronică scumpă (maxim un cd player ceva și 1-2 cd-uri cu noile compilații de manele pe care le poți asculta doar între orele 17-19 când merge curentul electric și când ai voie să se audă muzica mai tare).  Mai poți primi un parfum ceva, dar o să stârnești invidia colegilor de la muncă sau o ciocolată bună pe care o poți mânca liniștit sub plapumă.

Spre deosebire de România autentică de sub comunism vor lipsi pușcăriile politice, tortura, bătăile, etc. Nu-ți convine, plătești daunele din contract și pleci afară fără posibilitatea să te mai întorci. Bine, pentru cei cu adevărați dornici de senzații tari se pot organiza tabere în care poți experimenta o parte din “plăcerile” comunismului adevărat dar cu limite.

După 3 ani (contractul minim) ai posibilitatea să prelungești și să rămâi în continuare acolo sau să pleci. Dar ramâi fără nimic pentru că practic nu ai nimic pe numele tău. Vei pleca doar cu experiența acumulată în câmpul muncii și cu contribuția la fondul de pensii. Și cam atât. Dacă rămâi, rămâi iarăși minim 3 ani.

Eu zic că e o idee excelentă. Or să se înghesuie toți nostalgicii să muncească în parcurile tematice și industria care va folosi mâna lor de lucru o să aibă o productivitate record. Că și-așa de abia găsești acu’ mână de lucru dornică să muncească pe salariu din industria textilă de exemplu.

Și o să fie un câștig și pentru noi ăștia care nu mai vrem să trăim vremurile alea. Ei vor avea exact lucrurile de care le e dor (ba chiar o variantă ușoară a lor) și ne lasă pe noi să ne trăim viața fără să încerce să ne impună frustrările lor.
Eh ? sună bine sau ce ?