Dacă marea asfaltare e aia de pe bulevarde care se lasă cu blocaje în trafic și creează boli nervoase șoferilor bucureșteni, aia mică va crea mai puțin deranj și absolut evident, va fi mai mică. Aia mică e asfaltarea de pe străzile dintre blocuri. De-o astfel de asfaltare am dat astăzi.

Am făcut o vizită părinților mei în Militari. În zona în care stau ei se asfaltează de zor și se schimbă bordurile. În peste 20 de ani de când stăm acolo nu-mi amintesc să fi schimbat cineva vreo bordură. Trecem peste faptul că, odată cu noile borduri, s-a dus  naibii parcarea pe-o parte a străzii (unde există un soi de mic trotuar de până într-un metru lățime). Bordurile sunt prea înalte pentru exerciții de genul ăsta.

Ei, să lăsăm bordurile că oricum nu cred că mai există bucureștean care să n-aibă alergie la subiectul ăsta. Să trecem la asfaltare. Oamenii asfaltează. Pe mai multe străzi odată deci au închis circulația pe toate. Nu mai ai cum să ajungi cu mașina pe la câteva blocuri din zonă. Locuri de parcare nu erau nici până acum în exces în zonă. Acum problema e de-a dreptul împuțită. Până la urmă am reușit s-o îngrămădesc undeva și să-mi văd de treaba la ai mei liniștit.

Mai frumos a fost când am plecat. Era cam ora 8 seara. Pe strada pe care puteam să ies din zona “afectată” era un utilaj din ăla care rade asfaltul. Unu măricel. Cu chiu cu vai avea loc pe strada respectivă. Ei, în decurs de câteva minute în care ăla s-a învârtit p’acolo a reușit să lovească 2 mașini parcate și câteva garaje. Am aflat ulterior că muncitorii erau cam “obosiți” din cauza “sucului” băut în timpul zilei ca să nu moară săracii de sete. Cu alte cuvinte beți pulă.

Partea proastă a fost că, atunci când am dat să ies și eu de pe stradă (după ce aflasem că-s beți ) ăla cu utilajul a început să dea iar înapoi (adică fix cam spre mine). Am călcat-o să ies iute din raza lui de “acțiune” și-am încălecat o bordură nemontată lăsată prin mijlocul drumului. Sper să nu-mi fi afectat direcție sau altceva. Zgârietura de pe spoiler nu-i atât de gravă.

Și mă gândesc iar cu groază, ășa o să fie și “dorelii” care or să pună fibrele pe sub pământ pe la noi ?  Se vede clasa și profesionalismul muncitorului român orinde-ai fi. Fără bani și băutură nu se mișcă nici să-l pici cu ceară.