Mică lecție de înmatriculare auto import

grand_theft_autoDupă cum vă povesteam mai devreme am devenit posesorul unui Ford Focus din 2012, adus din Franța, cumpărat de pe Autovit, testat la reprezentanță și, la momentul actual, înmatriculat în proporție de 99,5%. De ce doar 99,5% o să aflați din rândurile de mai jos.

Încă dinainte de-a lua mașina am tot bătut internetul în stânga și în dreapta încercând să aflu ce acte trebuie să-mi dea vânzătorul mașinii ca s-o pot înmatricula și la ce trebuie să fiu atent. Mai mult am “compilat” ceea ce-am găsit prin diverse surse și am ajuns la un minim necesar de :

– carte auto originală (eventual și talon pentru țările care emit 2 documente). Mai sunt cunoscute și sub forma de brief mic, brief mare. Aici organul presupune că tu ca și cumpărător ar trebui să știi deja care țări emit 2 documente și care țări emit doar un document.
– dovada transport platformă (CMR) sau numerele originale. Aici “organul” presupune că tu ca și cumpărător ar trebui deja să știi care țară îți dă numerele originale sau ce trebuie să conțină dovada aia de transport pe platformă.
– factura de vânzare din țara de origine
– dovada de radiere de la taxe și impozite.

După ce e încheiată operația de vânzare/cumpărare, ar trebui să fii în posesia cheilor mașinii, a actelor de mai sus și-a contractului de vânzare/cumpărare.

Și de aici începe chinul.

1. Prima vizită se face la RAR. Norocul nostru că RAR a intrat parțial în secolul 21 și programarea se poate face destul de simplu online. Dacă faceți ca mine și testați mașina în prealabil la reprezentanță, faceți-vă un bine și rezolvați-vă problemele semnalate de cei de acolo înainte de RAR. Norocul meu că eu nu aveam decât cauciucurile tocite pe față și de făcut o geometrie. După ce vă prezentați la data și ora programată, mașina va fi luată în primire de unul din ursuzii ingineri ai RAR-ului și va fi chinuită prin testele lor. Evident, trebuie să le atragi atenția în mod expres să-ți treacă pe CIV toate dimensiunile acceptate de anvelope altfel o s-o belești după, cum am pățit-o eu la Polo prima dată și-am fost nevoit să mai fac un drum la RAR.

La RAR, în timp ce-ți fâțâie inginerul mașina pe acolo, te duci și decartezi la ghișeu cam 480 de lei (taxa de omologare, de draci, de laci, naiba știe, că-ți trece inginerul niște coduri pe-o foaie și ei îți cer banii). După ce-ți recuperezi mașina din mâna inginerului, aștepți să-ți strige numele la unul din ghișeele de acolo. Cam vreo oră jumate, două. Dacă ai noroc, scapi. Dacă nu, înseamnă că mașina ta are o bubă (sau consideră inginerul că are o bubă) și mai tragi o tură. Eu am scăpat din prima. Ar fi fost cam nasol să nu treacă RAR-ul o mașină din 2012.

În total la RAR interacționezi cu 3 angajați (inginer, casieriță, persoană de la ghișeu). M+ și facem totalul la final.

2. Al doilea pas este traducerea actelor din limba străină în română. Având în vedere că aici nu intră statul român în discuție am rezolvat-o complet online. Adică trimis documentele via mail, primit traducerile via curier.  Nu e deloc clar dacă statul român vrea traducere legalizată sau doar autorizată. Traducerea este necesară celor de la ANAF pentru calculul timbrului de mediu. Pentru că deh, eu am putut să găsesc toate informațiile necesare după VIN dar angajații de la ANAF se bazează doar pe hârtii, nu pe mumbo-jumbo din ăsta cu biți pe cabluri.

3. Al treilea pas este vizita la direcția de Taxe și Impozite. Aici povestea este nițel mai lungă. Eu am buletinul în continuare pe Sectorul 6, undeva prin Militari. Deși stau de o bună bucată de vreme în Sectorul 3. Nu mi-am schimbat până acum actele tocmai din cauza silei de-a intercționa cu angajații statului. Și de frica de-a nu intra într-o dependency-hell al actelor, adică momentul ăla în care nu am făcut pașii în ordinea în care trebuia și acum nu mai pot să-mi schimb talonul deorece la taxe și impozite nu-mi mai eliberează viza că nu mai am buletin pe sectorul pe care stăteam înainte.

Prin urmare a trebuit să fac un drum la Taxe și Impozite în Sectorul 6. Sediul principal este pe undeva pe la Orizont în Drumul Taberei. Și e și nițel mai comod de ajuns pentru mine. Așa că m-am dus întins acolo. Am fost plăcut surprins să observ că există o minimă organizare. Adică există bonuri de ordine pentru mesele așezate în holul instituției și sistemul funcționa. Numai că actele le preluau doar 3 angajați. În timpul ăsta în același hol mai erau găzduite 4 firme private care făceau bani cu 4 xeroxuri și diverse acte (cereri, etc…). Vă las pe voi să ghiciți cine era mai operativ. O oră mai târziu părăseam Direcția de Taxe și Impozite din Dr. Taberei cu coada între picioare. Se pare că din punctul de vedere al taxelor și-al impozitelor Sectorul 6 mai este împărți administrativ și în zonele Miltari, Dr. Taberei, Crângași iar contribuabilii respectivelor zone trebuie să vină DOAR la centrele în care sunt alocați. Că deh, în secolul internetului și-al calculatorului e mai simplu așa.

Prin urmare m-am dus la sediul din Virtuții unde eram alocat. Acolo am extras un alt bon de ordine de la aparat și 20 de minute mai târziu mi se spunea să revin peste 2 zile să primesc actele pentru luarea în evidență.  Două zile mai târziu m-am întors, am stat iarăși la o coadă, am luat actele respective după care m-am așezat la o altă coadă la ghișeu ca să plătesc taxa de înmatriculare (60 de lei) și impozitul datorat pe mașină pentru anul în curs.

În total la Taxe și Impozite eu am interacționat cu 4 oameni (1 la ghișeul de informații ca să aflu la ce trebuie să fac copii și să primesc cererea pentru completat, 1 persoană de la birou care-mi verifică actele și-mi spune să vin peste 2 zile, persoana de la care ridic actele peste 2 zile și cea de la ghișeu). Nu am luat în considerare faptul că eu am luat țeapa cu sediul din Dr. Taberei și-am avut de fapt 5 oameni. M+

4. Pasul următor este vizita la ANAF. Am făcut-o în aceeași zi cu prima vizită la Taxe și Impozite. Sediul ANAF pentru Sectorul 6 este cel de pe Popa Tatu (vis-a-vis de unde era înainte B52). Locul plin de țigani care parchează mașini dar dacă sunteți încăpățânați ca mine și nu vă deranjează să mergeți nițel pe jos, este o parcare autorizată cu un angajat al primăriei la vreo 50-100 de metri, vis-a-vis de Biserica Popa Tatu (trebuie să ocolești dacă intri chiar de pe Popa Tatu). La Anaf nu există xerox în interior. E unul vis-a-vis. Și decât să stai la coadă să întrebi ce acte-ți trebuie, mai bine te duci direct la xerox și le afli de acolo. În plus la xerox-ul de aici poți ridica și cererea pe care trebuie să o completezi. Apoi intri în sediul ANAF și începi să bâjbâi după biroul în care trebuie să intri. Afli într-un final că e cel de la parter din dreapta imediat cum intri. Lași actele și primești un bilețel cu biroul pe la care trebuie să treci peste 2 zile.

În două zile te întorci, urci un etaj în plus și de la biroul de pe bilețel primești decizia de plată pentru timbrul de mediu/taxa de mediu (sau cum paștele mă-sii se mai cheamă acum jecmăneala asta a statului român). Ei, și aici tehnologia se îmbină perfect cu birocrația și naște un monstru simpatic de tot. Cu acea hârtie te duci la un ghișeul de pe același etaj, o tanti îți țocănește datele într-un calculator și printează o foaie la imprimanta de la casierie. Care casierie e la alt ghișeu. Prin urmare te așezi la cealaltă coadă de la casierie, ai răbdare cu doamna acră căreia îi este lene să și vorbească și să se asigure dacă cere banii persoanei care trebuie (eu aveam de dat 583 de lei și mi-a cerut vreo 2600 că i-au ajuns joburile de printare în altă ordine și i-au stricat algoritmul). Într-un final scapi și de aici și f.t.t și cu banii luați.

În total la ANAF interacționezi cu 5 oameni (informații sau portarul care-ți indică biroul care NU e marcat prin nimic, persoana care primește actele, persoana de la care ridic actele peste 2 zile, tanti care știe să scrie la calculator, tanti care știe să primească banii, nu să și vorbească). M+

5. Undeva între vizitele la Taxe și Impozite/ANAF ar trebui făcută și asigurarea RCA. Pe minim 6 luni/1 an, nu cea valabilă 30 de zile de pe numerele roșii. Tot la pasul 5 aș pune și o vizită la CEC pentru plata taxei pentru certificatul de înmatriculare (37 de lei). CEC-ul, pentru locuitorii altor sectoare decât frumosul sector 6 (mai precis sectoarele 3 și 5), încasează și taxa de înmatriculare (60 lei ), cea pe care eu am plătit-o la Taxe și Impozite. Taxă de înmatriculare pe care locuitorii de la 2 și 4 n-o pot plăti la CEC dar o pot plăti la Poșta Română. Ca să rezum, taxa asta se plătește unde li se scoală lor. Sector 1 și 6 doar la Taxe și Impozite, 3 și 5 se poate plăti și la CEC, 2 și 4 se poate plăti și la Poșta. Habar n-am cum e în alte localități dar nu m-ar mira ca pe undeva prin Vaslui să poți plăti taxa asta direct la bar-de-zi.

6. Ultimul pas e la DRPCIV. Bucureștiul este situat în lumea modernă în care, pe hârtie cel puțin, cică îți poți obține plăcuțele de înmatriculare în doar 2 ore după ce depui dosarul. La DRPCIV ajungi cu un vraf de hârtii adunate în toate celelalte locuri, cu copii după ele, cu copii după copii și cu întrebări de genul “și eu de ce paștele mă-sii mai am chestiile astea în dosar”. Dacă ești lovit de inspirație subită și faci ca mine și ai avantajul de-a locui în capitală, tragi rapid o fugă până vis-a-vis de DRPCIV unde este o clădire de birouri care se ocupă cu toate cele necesare pentru actele auto, birouri MULT mai bine puse la punct decât cele de vis-a-vis. Acolo, cu doar 10 lei, îți rezolvi toate copiile xerox după actele tale și în plus ți se redactează la mașina de scris și cererea pentru obținerea certificatului de înmatriculare. Că doar știi că tu scrii urât.

La final te duci în clădirea DRPCIV și te pui pe așezat la coadă. Dacă ai norocul meu și nimerești fix în cozile în care micii întreprinzători depun câte 4-6 dosare odată, stai mai mult. Dacă nu, n-ar trebui să dureze mai mult de 30 de minute. La mine a durat cam o oră. Fix în fața mea angajatul ostenit s-a hotărât să ia o pauză de vreo 20 de minute și s-a întors ceva mai constipat decât plecase pentru că s-a apucat să facă figuri la actele pe care le aveam. Mai precis, deși aveam foaia de platformă, nenea de la ghișeul susținea că trebuia să am și plăcuțele de înmatriculare de Franța că alea se dau pe viață. Papuci, eu ar fi trebuit să cunosc acest aspect pentru că ? Câteva minute de parlamentări mai târziu și de mine aproape de a-l mui, accepta dosarul. Dar din cauză că plătisem în aceeași zi taxa de mediu plăcuțele nu vor fi gata până vineri. Pentru că, dacă acum 20 de ani chitanța de plată era suficientă, în zilele noastre moderne chitanța de plată, deși cerută la dosar, nu e suficientă. Trebuie verificată plata, iar plata nu se înregistrează în sistem decât în 2 zile lucrătoare (I shit you not !). Și oricum, să nu mă agit că sistemul lor informatic este stricat și azi toată ziua n-au dat numere așa că oricum nu existau șanse să plec în 2 ore cu numerele de acolo. Trebuie să admit că “sistemul informatic” din instituțiile publice face toți banii plătiți pe el.

În total, la DRPCIV am interacționat cu 2 angajați (1 predat dosar, 1 ridicat talon + numere). M+

Facem frumos totalul și avem 14 angajați la stat angrenați în înmatricularea unui autovehicul. Ca să nu mai vorbim de zecile de hârtii, dosărele, hârtiuțe și chitanțe pe care trebuie să le strângă un contribuabil ca să poată circula legal cu mașina în România.  Și să nu mai vorbim și de banii luați prin toate găurile posibile. 480 de lei la RAR, 60 de lei taxa de înmatriculare, 37 de lei taxa de talon, 583 de lei timbrul de mediu, 85 taxa de numere, în total vreo 1200 de lei dați statului român drept mulțumire că te fâțâie pe drumuri. A se observa că n-am socotit aici impozitul pe auto și RCA-ul (adică încă vreo 1000 de lei în cazul meu).

Dar după cum bine spunea o persoană înțeleaptă, nu contează de câți angajați ai statului te lovești atunci când înmatriculezi mașina, contează mai mult câți angajați ai statului lovești după ce-ai înmatriculat mașina.

carma

Leave a Reply

18 Comments

  1. Am reusit sa inmatriculez in Piatra Neamt o masina noua in maxim doua ore cu tot cu drum. Foaia de la Anaf o platisem cu doua zile in urma. Dupa numere (preferentiale) am mers peste doua ore asa cum era normal.

    Avantajele unui oras mic:)

  2. Emilian

    Cam asa ceva am patit si eu in vara cand mi-am cumparat masina: la Orizont la taxe si impozite am stat vreo ora si am fost chemat dupa o saptamana – stampila, semnatura si ce a mai scris ala acolo mi le-a facut pe loc in fata mea (nu am inteles de ce a trebuit o saptamana).
    Verificarea taxei de timbru a durat si aia vreo 4 zile, ca deh sa scoti o informatie dintr-un sistem informatic in anul de gratie 2014 dureaza (dura mai putin chiar si cu primele modem-uri de 56K).
    La DRPCIV acolo in pipera nu a vrut sa-mi primeasca actele pentru ca nu aveam copia dupa asigurare (greseala mea), iar a doua oara nu le-a primit ca aveam contract de vanzare cumparare in loc de factura (masina era inmatriculata pe firma). M-am certat cu idiotul de acolo ca se facea ca nu intelege ca tot el, boul, cu o zi inainte notase ce-mi lipseste pe foile alea. Se pare ii scapase chestia aia. Noroc cu fostul proprietar ca l-am sunat si a venit in 20 min sa`mi aduca factura. Norocul meu a fost ca a luat stampila firmei cu el, pentru ca boul de la ghiseu a mai gasit undeva ca lipsea o semnatura si bineinteles, vesnica stampila a firmei.
    Singurul lucru bun a fost ca am luat numerele in aceeasi zi, deja mi se luase de cat umblasem pentru masina.
    Mi se ridica parul in cap cand ma gandesc ca unii angajati ca cei mentionati mai sus sunt platiti si din contributiile mele

  3. Tyby

    Cum Mk2-ul l-am luat din Galati, iar inmatricularea am facut-o tot pe Galati, am avut o recomandare de-acolo cpa de atre o firma care se ocupa de inmatriculari auto. Am avut o discutie de 15 minute intr-o vineri (plus inca vreo 2 telefoane dupa), am lasat banii la oameni, miercuri la pranz plecam din Bucuresti, pe la 16:00 aveam numerele puse pe masina.

    Toata distractia: 100 RON in plus fata de costurile normale de inmatriculare. Cu factura. A costat si a durat mai mult drumul Bucuresti – Galati decat serviciile respective.

    E drept, la mine a mai fost si avantajul masinii noi, cumparate din RO (nu RAR, nu acte extra externe).

    Stiu ca si in Bucuresti sunt multi astfel de prestatori. Preturile variaza, insa in mod cert renteaza fata de statul aiurea pe la cozi, timpul pierdut, cu tot cu nervii aferenti.

    Doua oferte la intamplare, din gugal:

    http://www.inmatriculari-auto-bucuresti.ro/inmatriculari-auto-inmatriculare.php

    http://www.servicii-inmatriculare.ro/preturi/

    Si sunt multi altii!

    Merita luat in seama pe viitor!

  4. CatalinM

    Si reversul .. am inmatriculat o masina cu numere de RO in Cehia .. Am lasat masina la service joi si vineri am luat-o cu numere si acte noi. 50E deranjul firmei. Mai avem de evoluat la capitolul relatii cu statul.

  5. La Cluj am facut asa:
    masina cumparata dn .ro

    am mers la o firma care se ocupa cu acte si dosare de inmatriculare, 40 lei,

    mi-a dat 3 dosare:

    unul pentru vanzatorm cu care sa mearga la primarie sa scoata fiscalul,

    unul pt mine sa merg la primarie sa scot impunerea,

    cel mai important dosarul pentru politie, unde sa mai introduc actele de la primarie obtinute de la celelalte doua dosare, plus rar, plus taxa mediu, plus taxele de 30 si 60 lei.

    in aceeasi zi am facut rost de cele 2 acte de la primarie, am facut rezervare pa rar, am platit taxele alea marunte.
    am mers la anaf, si aici e genial: intai faci o cerere sa vezi daca trebuie platita taxa de mediu, revii dupa 2 zile. dupa 2 zile imi spune ca trebuie platita taxa de mediu. Alta cerrere sa imi spuna cat trebuie platit. dupa alte 2 zile revin, aflu ca trebuie sa platesc 4400 lei. platesc si gata.
    peste 4 zile am mers la rar conform programarii, 20 minute rezolvat.
    la politie depus soaarul, aia super ok, in 2 ore mi-au dat numerele si adeverinta inlocuitoare de talon. in 3 zile am primit talonul acasa prin posta.

    ca o concluzie, in afara de anaf, unde a trebuit sa fac 2 cereri – a fost decent.

  6. Glumetzu

    Nu cred ca-ti spun o noutate, dar mi-am luat masina in Anglia. Am interactionat cu vanzatorul si atat. Restul online sau prin posta. Taxe directe legate de schimbarea de proprietar 0.

  7. Eu mi-am inmatriculat masina in 30 de minute, un singur drum, interactiune cu 2 persoane. Bine, nu in Romania. Si cel mai misto a fost ca nici nu vorbeam limba :D

  8. Dorin

    Statul roman lucreaza ca in 1800. Eu cand imi schimb masina o sa apelez la o firma care se ocupa de acte. Un prieten al meu si-a cumparat o masina din germania, le-a facut procura, a platit cam 400 de lei si in 7 zile avea numerele. L-au chemat doar la anaf sa plateasca taxa de mediu.

    Nu mai am rabdarea necesara sa stau la 100 de cozi. Statul roman se mira de ce colectarile la bugetul de stat sunt atat de mici dar e atat de multa birocratie incat daca vrei sa platesti ceva trebuie sa iti iei concediu de la munca.

  9. Poza aia o folosesc eu ca avatar. Deci please :)
    Si acum, citind cam ce ai avut tu de facut, mi-am luat gindul de la cumparat auto de afara.
    Si la RAR stiam ca se face doar o identificare. Nu testul complet si cine stie ce omologare. Care omologare parca era doar pentru primele 10 masini din cadrul aceluiasi model inmatriculate in tara.
    Dar na.

    • alin

      Glumesti ? Se fac de toate, pentru ca…de ce nu ? ABSOLUT ORICE MASINA trebuie si identificata, si omologata la RAR, cand e adusa din afara. De aia ma ia groaza cand ma gandesc sa imi schimb masina… Gasesc de exemplu la 1000 de euro ceva anume din 2002, dar trebuie samai dau inca 1000 statului rroman, prin taxele totale la acel model. Baga-mi-as pula in ea de tara….

  10. alin

    Nu mai spuneti ma baieti cum e in alte tari, ca ne ia depresia pe astia ramasi in Rromania, si o sa vezi deseara la 5 cum ne-am spanzurat toti. Atat am de zis.

    • Perkele

      deci sa nu iti zic cum am luat o masina in Finlanda de la un finlandez? aici placutele de inmatriculare nu-s dupa judet, deci nu trebuie schimbate, iar masina are deja un formular de vanzare-cumparare precompletat atunci cand o inregistrezi. asa ca m-am intalnit cu finlandezul, i-am dat banii, completat numele meu pe formular, mers la un service care face si inspectia ca sa imi inregistrez masina si sa imi fac asigurarea (aveau colaborare si cu firma de inmatriculari) si de atunci masina e pe numele meu.

  11. Marcel

    Buna ziua, cine ma poate ajuta si pe mine . Am o masina care o fost adusa pe platforma din germania si am mers saptamana trecuta sa o inscriu ,cei la de birou mi au cerut CMR In original . Trebuie sa mi l trimata numai decat in original sau sa mi trimata o declaratie ?

  12. Vasiana

    Salut! Am o problema și poate mă ajutați sa-i dau de cap. Am cumpărat o mașină a cărui proprietar este român rezident în Germania. El a cumpărat mașina de la o firma. A inmatriculat-o în Germania pe persoană fizică. Pentru a-l doilea set de nr roșii sau pe înmatriculare îmi trebuie factura dintre el și neamt? Eu am brieful mare, brieful mic, asigurare. Ce acte îmi trebuie de la proprietar? Mulțumesc!

    • Radu

      Din câte țin eu minte aveai nevoie de brief mare/mic, plăcuțele cu numerele din Germania (sau dovada de transport pe platformă până în RO) și factura/actul de vânzare-cumpărare dintre tine și neamț. Atât.

      Dar pentru orice eventualitate poți întreba o firmă care se ocupă cu înmatriculările auto în RO. Sau chiar la poliție la înmatriculări.

  13. Marian

    Se pare ca in Bucuresti, cea mai decenta institutie a fost totusi DRPCIV. La Dambovita este cea mai mare provocare pentru inmatricularea uneii masini.
    Pe scurt, am trecut relativ fara mari batai de cap de toate etapele premergatoare intocmirii dosarului de inmatriculare: RAR, primarie, asigurare, chiar si ANAF. Prin unele locuri am avut ocazia sa ma crucesc (desi nu sunt tocmai ceea ce s-ar numi un ortodox practicant) de cate pretentii care sfideaza logica, frizand absurdul, ridica reprezentantii institutiilor statului. Sa, ma rog, poate asa vad eu lucrurile, ca noi, ceilalti, aflati de partea “gresita” a ghiseului.
    Dar sa revin. Am ajuns pe la ora 10 la DRPCIV Dambovita, tinand sub brat placutele cu numere provizorii de Germania si ceea ce credeam eu ca e un dosar de inmatriculare “beton”, intocmit cu concursul unui prieten care detine si administreaza un birou de acte auto. Lucrare de profesionist, deci.
    In holul institutiei sunt cateva ghisee, drept care, pentru a nu sta degeaba la vreo coada, am intrebat gardianul care din ele se ocupa cu inmatriculari definitive: ghiseul 3. Navigand prin marea de oameni care aglomera holul, si intreband politicos in stanga si in dreapta, am reusit sa identific ultima persoana care astepta la ghiseul cu pricina si m-am asezat la coada in spatele ei. Odata instalat, am inceput sa citesc afisele de pe pereti. Am gasit (si citit) lista actelor necesare transcrierii, inscrierii unui vehicul nou cumparat din RO, a unui vehicul second-hand cumparat din RO si multe altele, cu exceptia celor SH importate – cazul meu – si am sfarsit prin a citi programul de functionare: 8:30-14:30, cu mici exceptii, joia si vinerea, cand programul se scurteaza progresiv. Cu toate ca in cele 10 minute cat am citit pe toti peretii (si nu sunt incet la citit, dar erau multe) nu inaintasem nici un pas mai aproape de ghiseu, m-am linistit spunandu-mi ca mai e timp destul pana la 14:30. Absolut gresit, cum aveam sa aflu.
    Pe masura ce timpul se scurgea, iar coada aproape ca nu inainta, de plictiseala – si poate si din cauza vreunui sindrom obsesiv-compulsiv nediagnosticat inca pe care l-oi fi avand sau l-oi fi dobandit acolo – am inceput sa cronometrez cat dureaza rezolvarea fiecarui dosar. Curiosi? La unul a durat 16 minute, niciodata mai putin de 4, in medie 8-9. Numarand persoanele pe care presupuneam ca le am in fata mea la coada, si inmultind numarul lor cu timpulmediuperdosarrezolvat am inceput sa ma indoiesc ca voi ajunge la ghiseu inainte de ora inchiderii care – din spusele celor ce pareau ca mai trecusera relativ recent pe acolo – este ORA INCHIDERII!!!, fara discutii. Adica ti se tranteste usita ghiseului in nas si gata.
    Si totusi minuni se intampla: la ora 14:29 am intins timid dosarul prin ferestruica atotputernicului politist/functionar care – oh, dear God! – l-a acceptat. Desi pe fata lui se putea citi ca-i pare rau ca a facut-o. Apoi am impins usor pe ghiseu si placutele provizorii de Germania.
    Desi documentele erau aranjate in dosar in ordinea ceruta, cel putin conform paginilor despre inmatriculari citite de mine in prealabil pe internet si expertizei prietenului cu birou de acte auto pe care il consultasem anterior, functionarul cu un aer obosit, dar si vizibil plictisit, a inceput sa le rasfoiasca si sa le re-aranjeze dupa alte criterii de el stiute. La un moment dat s-a oprit, victorios:
    – Nu ai delegatia!
    – Ce delegatie?!
    – Cu care ati adus masina pe roti din Germania.
    Inutil i-am explicat ca nu stiam ca imi trebuie o astfel de delegatie si ca ar fi absurd sa imi fac mie insumi o delegatie pentru a conduce o masina, eu fiind si conducatorul si singurul angajat al firmei detinatoare. Inutil i-am explicat ca – dupa stiinta mea – este necesara o dovada de transport doar cand masina e adusa pe platforma, ori eu aveam numerele rosii, ca dovada ca a fost adusa pe roti. Inutil i-am spus ca pot sa scriu pe loc o delegatie, pe care chiar sa o si stampilez (stiind ca voi avea de a face cu institutii ale statului, care pun mare pret pe utilizarea corespunzatoare a rondelei de cauciuc, imi luasem si stampila in buzunar). Omul a pus mana pe telefon si, ducandu-l la ureche, a intrebat cu voce sonora, pentru urechile celor 5-6 persoane care mai asteptau pline de speranta, in urma mea:
    – Sefu, imi permiteti sa mai tin deschis, mai sunt cateva persoane… Nu? Am inteles, sa traiti!
    Apoi, catre noi:
    -Gata, s-a inchis! MAINE DIMINEATA!
    Usa ghiseului s-a inchis, iar eu nu am mai apucat sa-mi exprim uimirea despre cum a sunat el la sef ca sa-i ceara permisiunea fara ca mai intai sa formeze vreun numar…

  14. Cosmin

    Foarte aiurea. Eu locuiesc in Germania si mi-am inmatriculat masina cu numere de Romania, in Germania. A durat exact … 30 de minute la biroul de inmatriculari (si singurul birou al statului) avand programare facuta cu 2 zile inainte. Am prezentat actele masinii, TÜV-ul (ITP-ul lor) si asigurarea RCA (pe care o incheiasem online cu o seara inainte). Numerele au fost eliberate pe loc. Total taxa inmatriculare + numere = 62 euro. Dar RCA-ul si impozitul sunt foarte scumpe in Germania. Succes.

Next ArticleJe suis la vache qui rit