A sărit ieri de cur în sus tot internețu’ la aflarea veștii legate de propunerea de lege a celor de la USR privind produsele de tutun. Și nu numa’ internețu’ ci și alții, de exemplu dimineață pe la Rock FM Exarhu a ținut neaparat să își bată nițel penisu’ de inițiativa asta legislativă. Printre “argumentele” ăstora se numără chestii dintre cele mai ilare cum ar fi “USR=PSD”, “ne-au interzis fumatul în baruri acum vor să ne extermine cu totul” sau “interzicerea nu ajută, dimpotrivă”. Așa că am pus nițel mâna și m-am uitat (ce-i drept ușor în diagonală) peste propunerea legislativă ca să văd ce naiba extermină și interzice de s-au oțărît toți ăștia. Și am făcut asta din perspectiva omului care-a pus prima țigară în gură pe la o vârstă destul de fragedă (cre’ că eram încă prin școala generală), s-a apucat serios de fumat prin liceu și s-a lăsat de fumat cam acum 19 anișori. Iar pasul ăla de-a pune prima țigară în gură a fost unul extrem de facil, pe vremea aia nu te întreba nimeni de sănătate când cumpărai țigări, ba chiar le puteai lua la bucată. Și fumatul era o chestie cool că deh, era…
Referendumul p.lii
Am zis că rezist fără să comentez despre referendum da’ nu mai rezist. Să-mi bag picioarele, nu-mi imaginam că am atât de mulți oameni prin bulă care s-au molipsit în masă de idei cretine pe marginea subiectului ăsta cam de când a apărut în spațiul public. În loc să trateze tot căcatul ca pe un subiect irelevant (așa cum de fapt și este), s-au apucat să stârnească discuții. Mai întâi i-au somat pe ăia de la USR să se poziționeze în chestiunea semnăturilor CpF, ceea ce ăia, blegi fiind, au și făcut asigurându-se astfel de faptul că nu vor obține peste 10% nici la alegerile viitoare. Plm, ai fi zis că un partid atât de plin de oameni de comunicare ar fi fost capabil să scoată un mesaj prin care să spună că toată acțiunea folosește la distragerea atenției și la dezbinarea populației și să îndrume lumea să voteze așa cum le dictează conștiința fără a uita totuși că trăim într-o țară în care problemele cu adevărat importante sunt altele. Și atât, fără poziționare în masă pro sau contra. Că până la urma urmei, scopul lor este să ajungă să câștige și niște alegeri într-o țară care este totuși ultra-ortodoxă…
O mică muie presei
În weekend toată lumea știe că e o zi cam plictisitoare pentru știri. Dacă nu se întâmplă ceva dezastru major care să-i scoată din rahat, sâmbăta și duminica e ziua în care jurnaliștii noștri nasc pui de găină, văd extratereștri, vizitează tunelele dacice sau fac poze cu sirene eșuate pe malul mării după o noapte de romparkin cu vodcă. Așa se explică de ce ieri, aproape imediat ce o fițuică de prin Craiova a publicat o știre falsă despre un presupus dosar penal pentru șoferul care circulă de câteva zile bune prin România cu un Audi cu numărul MUIEPSD, știrea a fost preluată de majoritatea site-urilor de știri. Și aici nu vă gândiți numai la site-urile alea care propagă în mod obișnuit știri false ci a fost preluată chiar și de site-uri care se vor quality și cer bani de la cititori pentru a menține cică un standard ridicat. De la mass-media tradițională deja nu mai aveam așteptări de ceva vreme pentru că e clar că ăia angajează numai maimuțe dresate să traducă știri sau să facă copy-paste. Dar de la ăștia aveam o minimă pretenție de obiectivitate și de norme deontologice. Gen aia cu verificatul știrii din mai multe…
Evidența populației
De fiecare dată când am ocazia să mă întâlnesc cu instituțiile statului sfârșesc prin a-mi da singur palme peste față (facepalms) și șuturi în cur că n-am plecat din țară acum vreo 10-12 ani (nu c-ar fi târziu acum da’ altfel ai chef la 25 de ani). De data asta urmează să-mi expire buletinul și cum în perioada următoare o să am nevoie de el pentru niște chestiuni legale, am zis să-l dau din timp la schimbat presupunând că n-are cum sa dureze mai mult de câteva zile. Oh boy, I was so wrong. M-am prezentat marți pe la 10 la biroul de evidența a populației și-am aflat spre surprinderea mea că există bonuri de ordine. Am tras un număr și m-am pus pe așteptat. Prilej cu care am început să-mi pun întrebări legate de vraful de hârtii pe care trebuia să le aduc ca sa-mi prelungesc un buletin încă valabil. Îmi cer certificatul de naștere în original și în copie (nu e ca și cum n-ar avea deja la dosar certificatul de naștere, că l-am mai adus de cel puțin 2-3 ori până atunci) și încă câteva hârțoage. Singura chestie care mi se pare de bun simț este să…
Drumul spre nicăieri
O vorbă din strămoși spunea ceva de genul “ai carte, ai parte” și în general eu îmi aduc aminte că părinții si bunicii au încercat, uneori au și reușit, să mă facă să prețuiesc buchiseala. Și ca mine au fost cam toți colegii mei de școală/liceu și nu numai. Cumva la nivel de mental colectiv exista un respect pentru dascăli, ingineri, doctori și în general cam orice meserie care presupunea ceva mai multă carte. Din păcate pe drumul ăsta pe care mergem de 29 de ani încoace de la revoluție ceva s-a stricat pe parcurs. Nu brusc, ci încet, încet societatea a pierdut respectul pentru cunoaștere. Încerc să-mi dau seama cam pe unde s-a produs declicul și nu reușesc. Nu reușesc nici să-mi dau seama cam care sunt principalii vinovați sau dacă există niște vinovați sau doar este rezultatul unui cumul de factori diverși. Nu numai noi avem problema asta, o putem vedea în acțiune și la nivel global. Suntem tot mai înconjurați de anti-vaxxeri, oameni care au impresia că pământul este plat ca o plăcintă și alte asemenea specimene. Sau suntem înconjurați la fel de mult cum am fost tot timpul până acum doar că în vremurile noastre internetul…
Chill the fuck out
Gașca de hipsteri (din care o bună parte nici n-a fost la vot acum un an dar acum o arde pe la proteste pașnice în care fac turul României/Bucureștiului/etc. ) să dă de câteva ore cu curul de pămân pe toate canalele de social media cum că Iohannis i-a trădat și că a pierdut votul lor. Trecând peste faptul că ei, fițoșii, au pretenții de la un personaj politic mai mare decât au de la propria persoană, scapă din vedere și câteva amănunte esențiale. Primul ar fi că, așa cum scrie pe la constituție, președintele desemnează un prim-ministru în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în parlament ori, dacă nu există majoritate, a tuturor partidelor parlamentare. Bun, nu există majoritate absolută în parlament dar aproape, PSD-ul fără ALDE are 46%. Cu ALDE (că sunt în coaliție), au lejer majoritate. Ăștia au venit la Cotroceni împreună, au propus un prim-ministru împreună. Restul nici dacă strâng toți rândurile (și nu le strâng că se ceartă ca chiorii între ei) tot nu ajung la o majoritate parlamentară. Și în plus nici n-au venit la consultări împreună să propună o soluție comună, au venit toți separați. PNL-ul a ținut coada sus că vrea…
Minuni cu taxe și impozite
În primele zile din 2018, ca un bun cetățean plătitor de taxe și impozite care dorește să ofere o parte din roadele muncii sale statului pentru a ne îmbunătăți și-a avea grijă de traiul nostru de zi cu zi, m-am conectat pe ghiseul.ro, această minune a tehnicii moderne care-a avut mai multe reîncarnări nereușite până la varianta actuală, ca să văd cât am de plată. Mă așteptam doar la impozitul pe mașină pentru că nu am alte bunuri pentru care să pot oferi din suflet bani statului. Numai că ce să vezi surpriza naibii, nu era doar impozitul pe mașină. Undeva prin luna septembrie 2016, în timpul concediului petrecut în țară am “agățat” prin Vatra Dornei o amendă de circulație. E complicat de intrat în amănunte, o combinație între un bucureștean derutat de un sens giratoriu construit cu curul și niște polițiști de circulație muiști, cert e că am avut de plată o amendă de 250 de lei în termen de 48h sau cât naiba era (nu iau atât de des amenzi de circulație). Ceea ce am și făcut (ce-i drept înjurând poliția din Vatra Dornei) chiar a doua zi. Ba chiar am trimis prin mail dovada plății către adresa…
Dictatura majorității
Partea proastă în ceea ce mă privește este că deși sunt optimist de felul meu, din cauza naturii de inginer am întotdeauna tendința să mă întorc la cifre. Și oricât aș vrea eu să sper că vom reuși să mai urnim țara asta într-o direcție bună, “cifrele nu minte”. La protestele din februarie anul curent (unde apropos, am bifat și eu lista de prezență) au fost estimați aproximativ 150 000 de bucureșteni. Un total de vreo 500-600 000 la nivel de țară dar o să compar doar cifrele cele mai optimiste din București ca să realizați de ce nu prea sunt motive de optimism. Aș putea să o tai rapid și dureros și să remarc că până și Nicușor Dan a strâns 175 000 de voturi în București deci nici măcar toți votanții lui n-au ieșit în februarie la proteste. Dar hai să presupunem tot de dragul discuției că votanții lui Nicușor Dan au ieșit până la ultimul om pe stradă în februarie. Oamenii ăia, ăia 175 000, reprezintă aproximativ 10% din persoanele cu drept de vot din București ( aproximativ 1 788 000 conform BEC). Prezența la vot a fost de 33,3% ceea ce înseamnă că 66,7% au preferat…
ST:D vs The Orville
Am așteptat cu nerăbdare un nou reboot al Star Trek mai ales unul în care este Netflix implicat. Și chiar am început să mă uit la el încercând să nu dau verdicte absolute, să am răbdare până când acțiunea începe să se închege. A pornit relativ bine, a continuat și mai bine dar cu episodul de azi deja nu mă mai pot abține să nu remarc primul chix. Pentru că un episod de tipul “groundhog day” apare de obicei când scenariștii nu prea mai au inspirație pentru altceva. Apare nițel mai târziu în poveste, măcar prin sezonul 2. Sau, având în vedere că suntem în fucking 2017 și deja am fumat scenariul ăsta în nenumărate variante, ar fi mai bine să nu apară deloc. Ăștia în schimb au făcut-o pe dos, au băgat treaba asta în episodul 7. Că deh, dacă am înghițit gălușca cu DASH drive și alte “mici” plot-holes probabil suntem suficient de fraieri încât să înghițim și un episod “groundhog day” ca niște nostalgici ce suntem. Chiar dacă ne-au dat un Rainn Wilson în rolul lui Harry Mudd rostind un “Adieu, mon capitaine” tot nu justifică lenea. Pentru că a fost și un episod prost, centrat pe…
A dumb watch
Undeva în cursul zilei de vineri aplicația de mobil pentru Vector Watch a început să “plângă” că nu mai are conectivitate la cloud-ul Vector Watch. La mine din păcate chestia asta s-a cuplat cu un factory reset pe telefon așa că am avut nevoie de aplicația instalată de la zero și de setările pe care le am (teoretic) în contul de pe Vector. Nah belea, ia contul de unde nu-i. În lipsa lui, ceasul are acces doar la câteva fețe de bază iar stream-urile de notificări pentru vreme și altele nu mai funcționează. Adică dintr-un smartwatch care și-așa nu era foarte smart, Vector remarcându-se mai degrabă prin longevitatea bateriei și subtilitate decât prin “inteligență”, acum am un ceas ușor retardat. Am sperat ca e o problemă de moment, nah, se mai întâmplă avarii și la case mai mari. O lipsă a conectivității pentru câteva ore nu a omorât pe nimeni. Se pare că problema ar fi cauzată de un certificat expirat de pe 2 August de pe endpoint.vectorwatch.com dar neînlocuit nici până în ziua de azi. Sau poate pur și simplu nu le-au mai rămas bani după exit ca să plătească internetul. A trecut și weekend-ul și situația a rămas…
elefant.ro ignoră licențele CC
Prin lista de ebook-uri pe care le vând cei de la elefant se numără și câteva titluri de la Booklasic. Le recunoașteți rapid după coperta roșie și prețul identic pe la toate, 3,49 lei. Majoritatea titlurilor se pot găsi liber și pe Project Gutenberg dar de-a dreptul amuzant este faptul că printre ele se găsesc și câteva (eu unul am găsit deja 2) la care, la finalul cărții apare textul de licențiere : This eBook is distributed under the Creative Commons 3.0 license, non-commercial, share alike with attribution. Una din ele este P.T. Barnum “The Art of Money Getting, or Golden Rules for Making Money” unde la final, înainte licenței, se găsește specificat următorul aspect : The text of this eBook is from Fourmilab Switzerland: http://www.fourmilab.ch/etexts/www/barnum/moneygetting/moneygetting.html. Cea de-a doua este David Marshall Brooks – “The Necessity of Atheism”, eliberată sub aceeași licență CC însă de data aceasta se specifică faptul că textul poate fi găsit pe Project Gutenberg. Trecem peste faptul că mi se pare ușor imoral să ceri banii pe niște ebook-uri netraduse pe care le găsești liber în aceeași formă (aproximativ aceeași formă, alea de pe Project Gutenberg nu au DRM). Mai urât e că, din punctul meu…
Idee de afacere
Până data viitoare când mă îndur să scriu ceva mai pe larg pe aici vreau să vă spun rapid, pe scurt, o idee de afaceri venită azi, bazată pe ultimele evenimente social-culturale de pe la noi. Având în vedere dorința românului simplu de a epata și de a copia/simula succesul pe care-l au alții mă gândesc că dacă mă mișc rapid și până în iarnă, de sărbători, lansez o afacere care să producă clopoțele de diverse dimensiuni cu mecla viitorului proprietar gravată pe ele am toate șansele ca în cel mai scurt timp să ajung la averea lui Ion Țiriac sau dacă nu, măcar a lui Năstase (ăla care iubește tenisul nu ăla care iubește penisul). Pentru că nah, nimic nu e mai de succes decât să ai mecla gravată pe un clopot de 500K €. Românii vor da năvală cu pozele de buletin să cumpere clopoței cu care să se ureze reciproc. O să răsune țara de zgomot cristalin de clopoței cu mecle gravate pe ei. Dacă îmi fură vreunu’ ideea sper măcar să aibe bunul simț să dea și el măcar 5% din profit.
Treabă de mântuială
Vorbitorii de limba engleză au o expresie care mie îmi place mai mult decât asta a noastră și anume “a half-assed job”. Parcă surprinde mai bine lucrul făcut în grabă și neterminat. După aproximativ 44 de ani de comunism românii au ieșit în stradă în decembrie 1989. Revoluție, lovitură de stat, încă nu se știe nici acum. Cert e că majoritatea celor care-au ieșit în stradă n-au ieșit de bine ce le era ci mai mult de foame. Însă în punctul ăla în loc să existe o lege a lustrației și să începem să construim o țară fără oamenii care-au fost parte a sistemului, România l-a luat în brațe pe Iliescu alegându-l cu două mânuțe ca președinte în noua democrație instalată. După aia înc-o dată prin ’92 până în ’96 și pentru că le-a plăcut atât de mult, a treia oară în 2000 dar acolo măcar aveau o scuză că alternativa era Vadim, acest Trump autohton care era măcar cult. Hai să spunem că oamenii imediat după revoluție erau mai confuzi, încă nu le venea să creadă că n-o să mai fie nevoiți să mănânce pelete de creveți vietnamezi, puii “frații Petreuș” cu 6 gheare și 3 gâturi, “adidașii” de…
Jurnaliști de investigație
Azi dimineață, imediat ce-a apărut bomba lui Tolontan legată de Muzeul de Geologie m-am umplut de spume. În primul rând pentru că era ilustrată cu o poză cât toate zilele de la protestul de duminică. Poză care alminteri a făcut înconjurul lumii alături de cea de duminica trecută cu flash-urile de la telefoane aprinse. De data asta a fost utilizată pentru a face o legătură, vezi doamne, între faptul că oamenii protestează în stradă și la 100 de metri de ei există un loc periculos și cineva le-a ascuns un raport legat de locul ăla. Pula calului, dacă ilustra articolul cu o poză cu Batman Ironman, care e din universul DC Comics Marvel unde apare și Spiderman care-a devenit Spiderman pentru c-a fost mușcat de un păianjen radioactiv era mult mai relevant. Așa nu pare decât o poză pusă ca să sperie lumea care vine la proteste, mai ales cu copiii (de altfel nu e prima mânărie legată de părinții care vin cu copii la proteste făcută azi). Mă apuc să citesc articolul și, curios din fire, iau la citit și raportul ăla ultra secret. Chiar vă rog, citiți în paralel articolul și raportul. Raportul e făcut relativ la obiect,…
Cum să-ți dai cu firma-n cap
Am cumpărat chestii de la eMag încă dinainte de-a sta în sediul de pe lângă Mânăstirea Cașin. Și i-am văzut de-a lungul timpului evoluând dintr-o firmă mică în ditai gigantul de astăzi. Nu toate lucrurile au funcționat perfect în relația cu ei dar până acum de un singur lucru nu m-am putut plânge. Până acum nu am fost pus în situația de a nu avea o cale de comunicare decentă cu ei, de cele mai multe ori am rezolvat prin mail-uri sau prin mesaje lăsate către comanda pe site. Ce-i drept nici nu am mai comandat de pe la ei de când au ca singură metodă de comunicare telefonul dar nu mă așteptam ca lucrurile să stea chiar atât de nasol. Bun, sunt ăia care vând cel mai mult de Black Friday-ul românesc, sunt ăia care bagă banii în reclamă pe toate canalale media ca să afle lumea ce produse au la prețuri reduse, cum să facă să le plătească cât mai repede, oferă lecții de cumpărat de Black Friday. După care toți fraierii care-au cumpărat realizează că nu prea au cum să comunice cu eMag pentru simplul fapt că eMag nu mai vrea de ceva vreme să comunice decent…
Cei de la Pasărea Colibri aveau o melodie numită “Puterea obișnuinței” care se aplică perfect pe ideea că trebuie să…