Primisem de la  Piticu un offline în care mă întreba dacă i-am scris lui Moș Crăciun să-i spun ce vreau “ca cadou” (cacofonia e din partea casei). I-am zis ca nu. Pentru că, citez exact ce i-am raspuns pe ym, “mi-l si imaginez pe mos craciun citind scrisoarea mea cu un deget in nas si cu cealalta mana scarpinandu-se tandru la coae”.

Și în plus de asta nici nu știu ce i-aș putea cere. I-aș putea cere Moșului un șoarec mic pentru laptop dar știu sigur că Moșu’ n-o să găsească. N-am găsit eu care-s tânăr și mai cunosc lumea pe la distribuitori. Da’ Moșu’ care-i moș vorba aia și ochii nu-l mai ajută, picioarele la fel iar circulația din București e în halul în care e.

O să-mi spuneți acu’ că Moșu se deplasează prin aer. Ho ho ho, pai în București dacă se deplasează prin aer deasupra intersecțiilor moare asfixiat de gaze de eșapament. Și dupa aia p.la Crăciun.

I-aș mai putea cere Moșului să-mi facă ordine prin casă pentru că noi nu prea am avut timp în ultima săptămână. Și să mai spele din țoalele care s-au strâns în coșul din baie, eventual să le usuce cumva rapid. Nu de alta da’ boxerii luați de pe sârma de-afară și puși pe pielea caldă au ciudatul efect de-a reduce dimensiunile instant.

În rest, ce i-aș mai putea cere ? Păi cereri din astea fantastice de genul “să le dea minte șefilor și să-i facă mai buni (pentru noi în sens financiar, bineînțeles)”, “să nu mai văd românii idioți”, “să dispară birocrația” sau “să am timp să mai scriu și pe blog”. Astea-s treburi grele pentru Moș.

Vedeți dar că e o problemă complicată asta cu Moș Crăciun. Ar putea fi mai simplu în cazul “jumătății”. Adică să scap ieftin cumpărându-i un cadou scump. Neaah, viața e complexă… La mine NU merge așa. Dacă dau banii pe chestii scumpe ca să scap ieftin, mi-o fur. Eu trebuie să găsesc CADOUL. Adică una din chestiile pe care știu că le dorește, care nu costă foarte scump, dar care sunt destul de greu de găsit. Exemplu ? Imediat. Știu de exemplu că aș putea să scap ieftin dacă găsesc un anumit cactus pe care-l caută de vreun an. L-am mai căutat și eu între timp și nu l-am văzut pe nicăieri.

Pentru părinți, frați, surori (n-am surori) problema e iar complexă. Pe frate-meu aș putea să-l scot la bere. Dar nu-i o idee bună pentru că are prostul obicei să facă o gaură considerabilă în buget atunci când bea pe banii altora. I-aș fi luat o sticlă de whisky dar nu mai bea tărie. Așa că iar e complicat. Pentru părinți e cel mai ușor. Intr-un într-un magazin BamBoo și iau orice de pe primul raft. E perfect ! Au mai îmbătrânit și acum apreciază prostioarele de gen.

Și înc-odată Moș Crăciun capitalist are de câștigat.

P.S. Și cu postul ăsta răspund și tag-ului ăla care bântuie prin blogosferă cu un cârnat lung de bloggeri la coadă (cârnat pe care eu nu-l mai agăț).