C-o fi fost din cauza chilotzilor mei sau din cauza blugilor, c-o fi fost din cauza ca l-a pus Becali pe Pimen sa sfintzeasca barele si punctul de la 11m, ca s-or fi speriat jucatorii Stelei in asemenea hal incat le era frica sa faca pasi mari ca sa nu murdareasca gazonul, asta a fost pana la urma. Ne-au calarit aia 90 de minute iar ai nostri parca erau la miuta in fata scolii.

Nu de putine ori ii vedeam ca, atunci cand reuseau sa prinda mingea, se uitau la ea cateva secunde de parca ar fi fost o minune. Macar daca s-ar fi dus la pauza cu 1-0. Poate mai aveau sanse sa se trezeasca prin repriza a doua. N-a fost sa fie.

Si mai urmeaza si o saptamana in care tre sa suportam francofonia bagata pe gat. Nu-s genul care protesteaza prin violenta (as in luat 3 francofoni si batuti cu o bata cu culorile Stelei) dar protestez prin a-i zice “muie” oricui foloseste un cuvant in franceza. Si nu atat pentru meciul de aseara cat pentru faptul ca voi fi nevoit sa ajung pana in Baneasa azi. Si sa ma si intorc inapoi tot azi. Sper.