Mă tot bate gândul zilele astea să întreb pe cineva care muncește prin RC care-i părerea lui sinceră și personală despre modul în care au evoluat lucrurile pe la ei prin ogradă. Asta pentru că eu personal aș avea o mare problemă în locul lor.

Sunt genul de om căruia îi place să muncească și căruia îi place să facă lucruri de care să fie mândru într-un final. Și care se oftică destul de urât dacă cineva își bate joc de munca lui (i-am amenințat cu smoală și cozi de mătură pe ăia care au stricat rack-urile aranjate din academie). Și nu cred că sunt singurul de genul ăsta. Mă gândesc aici la toți cei care au pus umărul la ridicarea Realitatea TV până în punctul în care a ajuns un post de referință pe nișa lui. A fost nevoie de multă muncă, de oameni care au făcut sacrificii personale, de nopți pierdute. Și rezultatul a fost unul de care puteai fi mândru și nu cred că exista cineva căruia să-i fie rușine să spună că lucrează acolo. Însă, în ultima vreme lucrurile au luat-o razna urât de tot. Și nu mă refer la poziția anti-Băsescu. Asta nu e de condamnat atâta timp cât e făcută în limitele bunului simț. Mă refer la derapajele grosolane gen imaginile de azi ieri de la Timișoara, la trunchierea declarațiilor lui Băsescu, la negarea permanentă a poziției lor anti-Băsescu, la discuțiile interminabile și insinuarile nesfârșite făcute pe marginea filmulețului-minune și la multe altele destul de evidente. Practic, diferențele de bun-simț jurnalistic dintre Antene și Realitatea au dispărut complet. Asta le creează o mare problemă oamenilor care au muncit pentru diferențele respective. O problemă pe care eu unul, pus în situația lor, nu aș putea-o depăși. Situația este similară cu cea de la Cotidianul. Un alt produs ridicat cu greu la un nivel de obiectivitate și de calitate și apoi prăbușit într-o mizerie cruntă. Însă acolo am văzut oameni sărind din barcă. Oameni care nu au acceptat compromisul și au ales o altă cale. Aici nu am auzit pe nimeni să se revolte. O fi de la criză…

Revenind la idee, cum o fi să-ți vezi munca redusă la o parodie în care se simulează bunul simț și obiectivitatea, în care apelăm respectul doar pentru a da greutate unor idei goale ? E deranjant ? Contează mai mult banii și grija pâinii decât respectul de sine ?