Sindromul Stockholm – 2

N-au trecut 2-3 ore de când am terminat de scris povestea despre observarea alegerilor de ieri când am dat de un articol pe digi24 despre cazul doctorului Burnei. Dacă trăiți într-o bulă și nu aveți habar despre cine vorbesc o să vă fac un scurt rezumat al articolului scris de Luiza Vasiliu și al concluziilor în urma scandalului. Prof. doctor Burnei, prodecan la UMF și șef al Clinicii de chirurgie ortopedică pediatrică a spitalului Marie Curie a făcut experimente pe copii. Un soi de Mengele modern, o poveste cu oase tăiate prost, cu proteze neomologate cu operații inutile, cu fragmente de oase de copil găsite în frigiderul de acasă al doctorului și cu copii a căror viață a fost complet distrusă.

Eh, articolul de pe Digi24 are un final care aproape m-a făcut să-mi dau un facepalm dar noroc c-aveam tableta în brațe și n-am vrut să o stric pentru că DE ABIA am luat-o de la emag.

Deşi acuzaţiile procurorilor în legătură cu practicile medicului sunt dintre cele mai grave, oamenii continuă să vină la uşa cabinetului său.

Îi și vad pe oamenii ăia apărându-l pe săracul doctor. “Ce dacă a luat nițel mai mult din oase, a și pus ceva la loc, ceramică din aia bună, porțelan chinezesc” Sau “domnul doctor e de-al nostru, iubește copiii, mai are niște bucăți și prin frigider”.

Adevărul trist e că n-avem nici o șansă ca specie să mai evoluăm cu asemenea reprezentanți. Să fim mulțumiți că am prins apexul tehnologic al umanității.

5 Comments Sindromul Stockholm – 2

  1. Vlad

    Nu stiu daca e un test de atentie pt cititori sau o problema tehnica dar linkul catre digi duce la o stire ref la parasutism

    Reply
  2. Mihai Todor

    Eu am citit acel articol cap-coadă și încă mi se pare greu de crezut că acuzațiile alea pot fi adevărate. Articolul sună credibil (șpagă, malpractis, tehnici și materiale îndoielnice etc) până la partea unde începe cu oasele reciclate și alte SF-uri de astea. Dacă totuși se dovedesc a fi adevăruri, eu încep să mă întreb dacă să mai calc vreodată prin RO, pentru că poate pățesc ceva cât timp mă aflu pe acolo…

    Reply
  3. Gigel

    Asta e doar varful iceberg-ului. Din pacate, in domeniul sanatatii (si nu numai) dupa alegeri, totul va fi bagat la loc, sub pres, unde trebuie sa stea (doar a stat ultimii 26 de ani, nu?).
    In 1997 a murit bunicul meu, cancer la pancreas, se intampla brusc si rapid pentru cei care din pacate stiu despre ce e vb. Eram mic, aveam 12 ani, nu stiam eu pe ce lume traiesc, abia acum vreo 5 ani am aflat indirect (nu de la parinti) povestea de mai jos.
    A fost necesara autopsie. La autopsie, afland ca doreste sa fie incinerat, doctorul a zis: “aaa, ce mai mai agit eu, de ce nu ziceti asta din prima?” si le-a dat parintilor doua sacose cu organele la pachet, sa le tina acasa pe balcon (ca tot era ger), pana a doua zi cand le-au dus la crematoriu cu metroul si tramvai.

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *