De ceva vreme mă joc o prostie de joc pe tabletă. Jocul se cheamă Godus dar contează mai puțin numele, contează mai mult contextul în care-a apărut și gameplay-ul lui.

Creatorul jocului, Peter Molyneux, este nenea care-a conceput Populous și Black and White, unul din jocurile mele preferate. Și acum ceva vreme, mai precis prin 2012, a pornit o campanie pe Kickstarter prin care cerea o finanțare de 450000$ pentru a crea un nou joc pentru PC. A obținut ceva mai mult de atât, aproape dublu (vreo 800000$) și după o bună bucată de timp a livrat un joc gândit în primul rând pentru platforma mobilă și portat ca un cur pe PC. Cei care au donat bani contra “perks” încă mai așteaptă, înca înjură și se ceartă pe forumurile jocului. Discuțiile de pe Steam sunt interesante în acest sens.  Dar pe mobil jocul e semi-interesant, numai bun de pierdut vremea. Deși face parte din categoria de jocuri freemium care stoarce bani de la utilizatori, poate fi jucat și fără. Mai greu, mai enervant, dar se poate.

Jucătorul este un zeu atot-puternic care la începutul jocului salvează 2 omuleți de la înec (remember Black & White ? ). Apoi îi pune la muncă. Resursa primară a jocului este “belief”, resursă pe care-o strângi de pe casele construite prin joc. Mai târziu apar în joc și wheat și ore, resurse de care ai nevoie pentru a te dezvolta. După ce începi să te extinzi cu populația ta, mai modelezi un pic relieful, îi mai pui pe omuleți să construiască case, apare prima chestie amuzantă. Descoperi că “populația” ta nu e singura pe lume și mai apar niște omuleți care încep să râdă de ăia ai tăi care muncesc (și a căror “limbă” suna uimitor de mult cu a “minionilor” din Despicable Me). Și pe care poți să-i sperii.

Iar aici apare a doua fază amuzantă. Dacă cumva populația ta este mai “mulțumită” decât a lor, ăia încep să emigreze la tine și la un moment dat chiar pot să-și construiască case (pe resursele tale). Casele lor sunt ușor diferite de celelalte pentru că au niște decorații diferite colorate. Partea proastă e că NU poți să-i pui la muncă și NU îți generează resursa aia primară, belief-ul. Adică trăiesc mai mult pe ajutoare sociale. Sună cunoscut ? Stați că mai e.

Un pic mai târziu în joc mai descoperi o chestie amuzantă. Din când în când în joc pornesc furtuni. Plouă și bate vântul peste mica lume imaginară. Toți cetățenii tăi care se află pe afară la muncă, opresc instant munca și se îndreaptă agale spre casă. Odată intrați în casă, chiar dacă furtuna și ploaia s-a terminat, nu vă gândiți că se duc instant la muncă, nu, mai durează. Iar dacă cumva casa lor se află la o distanța prea mare iar ploaia și furtuna se oprește când ei sunt încă pe drum, nu fac cale întoarsă ci tot acasă se duc.  Și asta sună familiar ?

Inițial am zis că englezu’ ăsta care-a creat jocul s-a inspirat din hărnicia poporului român și-a minorităților noastre. Da’ după aia am realizat că și la ei e plin de indieni și paki la fel de obișnuiți cu munca. Oricum, per ansamblu, amuzant să descoperi stereotipurile într-un astfel de joc. Și mai amuzant este că nenea Peter Molyneux s-a dovedit a fi un țepar.