De vreo 2 zile încoace mă relaxez pe undeva pe lângă Sibiu. Și e tare bine și liniștitor. Dar înainte de-a ajunge aici a trebuit să străbat țara pe șoselele patriei. Nimic nou, plin de tâmpiți. Și constat cu durere că cei mai dobitoci la volan sunt tot de prin București cu o mică excepție pe care o s-o povestesc mai jos.

Eram pe cea dintâi autostradă a țării. Autostradă mai mult cu numele pentru că am vazut drumuri județene mai drepte decât A1. Și mergeam relaxat cu viteza legală +/- 10% (adică ~135 km/h). Din spate văd că se apropie fără să vină insistent în coada mea un BMW alb (cu numere de Bulgaria cum am văzut mai târziu). Cum nu suport să am pe unul în coastă dau semnal dreapta și trec pe banda I. Asta cu BMW-ul trece calm de mine (nu avea viteză mult mai mare) și rămâne pe banda II. Îl las la o distanță comfortabilă pentru amândoi și trec și eu la loc pe banda II (banda I pe A1 e cam ca drumul de țară pentru căruțe). Mergem așa relaxați vreo 4-5 km (și ăla cu BMW-ul a redus ușor viteza) când mă trezesc în spate cu un Hyundai cu număr de Covasna. Cu farurile aprinse, se lipește de curul meu și începe să-mi dea flash-uri. Îl țin nițel (pentru că, după cum ziceam și mai sus, mergeam cu o viteză suficientă pentru calitatea drumului și nici nu suport idioții care fac treaba asta) după care-l las să treacă. Se înfinge în coasta BMW-ului și-i oferă același tratament. Ä‚la cu BMW-ul în schimb nu avea de gând să-l lase. Și l-a tot ținut așa mai bine de 10-12 km. La un moment dat îl văd pe ăla cu BMW-ul că face semnal dreapta și îl lasă să treacă. Hyundai-ul o zbughește mai departe. Moment în care văd că BMW-ul trece pe banda 2 și-o calcă și el. Și-l văd că face la fel. Se postează în spatele Hyundai-ului și-i oferă FIX același tratament. Acum na, nu știu câți și-ar fi imaginat că Hyundai-ul ăla ar putea fi cine știe ce bolid pe lângă un BMW destul de nouț. N-a fost cazul. L-a frecat ăla cu BMW-ul vreo 2km până când Hyundai-ul a dat pe dreapta și-a abandonat. În timpul ăsta eu încercam să mă țin după ei că mi s-a părut extrem de funny faza. Și m-a fascinat să văd că străinii de pe șoselele noastre conduc mult mai normal. Au, n-au pe cineva prin spate, semnalizează frumos schimbarea direcției sau benzii, se asigură înainte, etc. Ai noștri, n-ai să vezi !

A doua întâmplare e de prin Metro Sibiu. Am de ceva vreme câteva cuie majore contra celor de la Metro. Primul și cel mai deranjant este legat de regula aia cu ștampilatul facturii după ce ieși de la case. Se strâng coșurile la o altă coadă la ieșire ca să stea 2-3 gigei să pună o ștampilă pe foae și să arunce un ochi prin coș. De ce ? Habar n-am. Nu văd de loc logica acestui gest. În schimb provoacă un discomfort major clienților obligați să se strângă buluc în dreptul ușii pentru a le fi inspectate produsele pe care tocmai le-au plătit. Nu de puține ori am înjurat această practică a celor de la Metro. A doua fază nasoală e legată de numărul de case active. Deși sunt 15+ case în tot magazinul, rar vezi mai mult de o treime funcționând. Și cum Metro e magazin de unde lumea cumpără mai mult pentru firmă, nu de puține ori te trezești în situația de-a campa pe la o coadă după încă 3 inși cu coșurile pline ochi (eventual 2-3 coșuri).

Eh, aceeași situație și în Sibiu. 15 case dintre care doar 4-5 deschise. Din cele 4-5 deschise, una blocată pentru că nu reușea să citească cardul unui nene. Trec pe la restul de case (cu cozi destul de nasoluțe) și ma duc direct la birourile de relații cu clienții unde era un nene care părea ocupat. Dau cu “Nu vă supărați, vi se pare normal ca în magazin să funcționeze 4 case din 15 și clienții dvs. să aștepte la cozi cu 4-5 coșuri ?”  Își ridică ochii din hârtii și face cică “Unde-s doar 4 case, ia hai să le numărăm ? (ăsta a fost momentul în care m-am hotărât să NU mai calc în Metro decât în cazuri de maximă urgență (extretereștrii atacă și Metro rămâne singura “oază” cu de-ale traiului pe o rază de câțiva zeci de km).

Numără nenea respectiv casele și-i ies la număr 5. “Vedeți că nu-s doar 4 ?” mă întreabă el cu o ușoară ironie în glas. Eu “Da ! Sunt 5 aprinse dintre care una blocată din cauza unui card… Deci 4. Din 15. De la atitudinea asta vis-a-vis de clienți vi se trage faptul că aveți magazinele mai mult goale. Nici o problemă, o să am grijă să-mi las cardul la ieșire pentru că nu mai am de gând să mai calc pe la dvs.”. Și-am ieșit din biroul lui.

După mine l-am văzut și pe el ieșit și agitându-se pe acolo prin jurul caselor. Eu am mai stat circa 30 de minute așteptând la una din case. Unde apare și nenea căruia i se blocase cardul mai devreme pe la cealaltă casă. O întreabă pe tanti de la casă dacă trebuie să scoată produsele din nou din coș. Aia-i spune că nu. Se relaxează omul până vine și rândul lui. Moment în care tanti de la casă se apucă să ia cu cititorul de coduri de bare fiecare produs la rând, direct din coș. Eu arunc în aer remarca cu “păi parcă nu era nevoie să le pună din nou… Tehnologia asta !”

Și uite-așa, un strop de ardelenism autentic (faza cu coșul și scosul produselor din el a fost chiar definitorie în ceea ce privește spiritul oamenilor de prin locurile astea) combinat cu un românism 100%. No more Metro for me.

dsc_0094