Prostia în grad suficient de avansat nu poate fi deosebită de rea voință
Asta de mai sus e o traducere aproximativă a principiului lui Hanlon care spune “Never attribute to malice that which is adequately explained by stupidity“. Și e un principiu util mereu când te trezești pus în fața unei acțiuni pe care ai tendința să o percepi ca pe un afront personal. E util ca exercițiu să afli mai exact dacă acțiunea respectivă s-a dorit a fi malițioasă sau pur și simplu altele au fost cauzele principale.
De aia, de cele mai multe ori când interacționăm cu instituțiile statului știm deja că oamenii sunt de cele mai multe ori profund incompetenți, nu neaparat rău-voitori. Numai că aici mai apar două probleme. Una dintre ele este faptul că incompetența asta se întinde ca un cancer peste tot și arareori mai ai ocazia să interacționezi cu cineva care nu lasă senzația că ești tratat cu rea-voință. Dar chiar și atunci, aplicând principiul de mai sus, realizezi că nu ai cum să ceri mai mult de la interacțiunea cu persoana respectivă și cauza principală e undeva mai sus pe scara ierarhică, ferită de pile și relații.
A doua problemă este atunci când constați că de la un punct încolo trebuie să iei în calcul și faptul că anumite acțiuni sunt pur și simplu calculate cu rea voință pentru că este singura explicație care mai rămâne în picioare. Și aici mă refer la modul în care au ajuns să fie date legi și ordonanțe de urgență pe la noi prin țară.
Avem din ce în ce mai multe exemple în acest sens. De exemplu noua ordonanță de urgență antidrog care deschide ușa unor abuzuri în timp ce avem deja nenumărate exemple de persoane care-au scăpat și după ce-au făcut accidente fiind drogate la volan. Ordonanță de urgență criticată chiar de medici legiști. O chestie hei-rupistă care pune un semn de egal între niște teste (unele putând fi chiar fals-pozitive) care indică prezența unor substanțe interzise în organism și faptul că persoana respectivă se află sub influența substanțelor interzise ceea ce o face inaptă de a fi la volanul unei mașini. Legea asta este atât de stupidă încât este și în defavoarea celor care sunt sub o anumită medicație prescrisă legal (care poate conține într-adevăr substanțe interzise) dar care medicație îi face să funcționeze normal (de exemplu persoanele cu ADHD sau depresie severă). Și în ciuda tuturor avertismentelor și semnalelor de alarmă, este împinsă înainte.
Al doilea exemplu este întreagă harababură din codul fiscal, e-factura, e-tva și modul în care pare să funcționeze mai nou ANAF. Degeaba au tras semnale de alarmă atât cei din mediul de afaceri cât și contabilii, degeaba au încercat să explice și să comenteze majoritatea că nu este tocmai în regulă să-i arzi tocmai pe ăia care-și plătesc dările la stat regulat, guvernul merge înainte cu același plan. Țara e plină de evazioniști fiscal care dorm liniștiți, bașca mai ai cam toată clasa politică cu averi fără vreo explicație legală dar hai să îi ardem tot pe ăia care plătesc taxe.
Astea sunt doar două exemple, dar nu pot să nu văd legătura între ele. Faptul că cei aflați la putere par să dorească din răsputeri să demonstreze tuturor că toată lumea de fapt POATE comite o infracțiune. E o teză care funcționează deja atât de bine în lumea politică, ori de câte ori apare câte vreo persoană mai naivă și bine-intenționată în spectrul politic. Un întreg angrenaj se pune în mișcare ca să arate că de fapt respectivul nu e alb și imaculat ci e la fel de gri ca și restul, ba chiar uite, e mai bine să votezi tot cu ăia vechi că doar știi măcar ce le poate pielea. De aia am ajuns în punctul în care numai leprele își doresc să ajungă politicieni.
Numai că de la o vreme încoace mecanismul ăsta pare să se răspândească și către cei care nu au aplecare spre viața politică. Pare un soi de apărare pregătită din timp în cazul în care cumva cetățenii obișnuiți, la un moment-dat sătui de modul în care clasa politică acționează, vor vrea să protesteze. În momentul ăla va fi util argumentul că uite, tu Ionuț, cetățean obișnuit, ești chiar infractor prins, evazionist fiscal, așa că n-ai dreptul să arăți cu degetul către mine, Marcel, poltician onest și hoț neprins.
Pare o tactică bună să fii hoțul neprins într-o țară de infractori creați artificial pe baza unor legi date în sensul ăsta, nu ?