Avantajul (sau dezavantajul) de a pleca mai târziu de acasă în fiecare zi este că mi-am format mici tabieturi fără de care nu pot începe o zi de muncă bine-dispus. Cel mai mare dintre ele reprezintă dușul făcut dimineața. Mă bălăcesc cu voioșie cum ies din pijamale și mă îmbrac în haine curate după.

Azi suge. Ziua a început aparent frumos, deschid ochii pe la 8, liniște și pace în jur, pisica întinsă perpendicular pe ambele picioare amorțite ale mele, ce mai, o zi normală. Mă ridic din pat, deschid laptop-ul și n-apucă bine să apară ecranul de login când sună telefonul. Aici trebuie să fac o mică paranteză. Ieri am așteptat câteva ore bune să apară un transport cu niște echipamente (un kit de wireless) pentru Academia Cisco. Care echipamente n-au apărut și nici n-am dat de oamenii de la respectiva firmă de curierat (nu-i dăm numele că suntem civilizați).

Așaaaa, după cum spuneam, sună telefonul. Încă adormit, răspund și surpriza, firma de curierat. Că livrează azi echipamentele și că într-o oră sunt acolo. Dar că să le explic mai bine unde că ieri n-au știut unde este Splaiul Independenței 313 (adresa Politehnicii). Le spun că trebuie să ajungă la Automatică și să mă sune când sunt acolo. Îi mai întreb odată cam când estimează ei că ajung. Îmi spune că sunt acolo cam într-o oră. Închid telefonul și las laptop-ul pentru dușul de dimineață. Ajung în baie și apă caldă p.la. Urmează o serie de beep-uri urlate și brusc ziua devine de căcat. Ei și să mai spunem că nu e nici momentul în care să mă pot spăla cu apă rece. Nu de alta dar e al naibii de rece. Totuși am făcut-o, blestemând constant pe ăia care au oprit apa caldă și pe rudele lor până la cel mai îndepărtat grad.

Acum scriu acest post la o oră și 40 de minute de la telefonul primit dimineață, nemâncat, cu membrele superioare încă ușor degerate și nervos peste măsură. Și nu e decât ora 10:20.