Probabil că aveți fiecare dintre voi un cunoscut care să se muleze exact pe titlul acestui articol. Nu mă refer la persoana carismatică în jurul căreia se strâng oamenii chiar și atunci când spune prostii. Ci mai degrabă la cea care reușește să promoveze în fața străinilor o serie de calități pe care nu le deține. E persoana ăia pe care, atunci când ai cunoscut-o, nu ai fi lăsat-o să-ți lege nici șireturile pentru că părea complet incapabilă să facă asta fără să-și cauzeze răni grave. Și despre care acum, deși nu pare c-a dobândit calități remarcabile între timp, auzi că ar fi fost angajată pe un post în care nu ți-ai fi imaginat c-ar putea să promoveze o astfel de persoană și începi să te întrebi dacă nu cumva ăia care au angajat-o sunt mai idioți decât prevede legea (vorba vine, legea nu prevede nimic, dovadă scorul electoral de ieri).

Da, știai că-i capabilă să mintă cu nonșalanță și să fie genul de persoană care aprobă pozitiv orice plan idiot. Știai și că-i genul care încălzește în mâini coaiele ăluia care pare lider în grupul din care face parte. Dar nu-ți imaginai că va fi luată în serios într-un asemenea mod mai ales că nu trebuia sa fii un geniu să-ți dai seama că mănâncă rahat. Dar în ziua de azi sunt apreciați go-getter-ii. Ăștia care răspund cu un pozitiv “da, bineînțeles că se poate” la fiecare idee expusă de cineva nu cu un prevăzător “depinde…”. Până la urmă asta-i chestie de principii și de cum îți place ție să dormi noaptea știind c-ai fost nevoit să înghiți rahat în ziua respectivă (în cazul în care chiar ești conștient c-ai înghițit rahat).

Altfel, o să fie mă-sa mândră de el/ea că a reușit în viață.