A început de zor să se spoiască Bucureștiul. Mulți ar zice că e din cauză că vine primăvara. Cei mai cu cap realizează că se apropie alegerile locale și astea nu-s decât ultimile (pe alocuri sunt și primele) spasme ale primarilor de sector dornici să-și afișeze realizările.

Cel mai penibil e în Militari.  De fiecare dată când vin pe acolo mă lovește aceeași imagine de oraș sărac, prăfuit, străzi pline de gropi și haos. Acum s-au apucat să planteze braduți pe Iuliu Maniu (am trecut sâmbătă p’acolo și era să fac accident când am văzut șirul de braduți pe bulevard). Dar nu numai acolo au plantat. Au pus și pe Dezrobirii, s-au apucat să sape, să planteze să  arate și ei că au muncit ceva în sector. Peste tot e la fel. Îmi aduc aminte de celebrele blocuri colorate din sectorul lui Vanghelie. În ziua în alegerilor au pus pensulele în cui și le-au lăsat așa. Pe unul din blocuri se vede chiar zona unde au rămas cu pensula în aer. O bucată de bloc cu dunga de vopsea strâmbă, o zonă vopsită neregulat care ascunde în spate același bloc gri și trist.

Și totuși se poate și altfel. Îmi place sectorul 3. Dacă mai era cazul s-o mai zic odată sau s-o mai auziți și de la altcineva. Este poate singura zonă din București în care micile amenajări făcute odată cu venirea primăverii nu sunt în contrast cu ceea ce e în jur. Și aici se face încă treabă românește și aici s-au apucat să spargă o stradă proaspăt asfaltată că au uitat să schimbe o țeavă și aici mai sunt gropi și aici mai sunt zone în care găsești mizerie. Dar diferența față de celelalte sectoare este ca de la cer la pământ.

M-a amuzat faptul că Negoiță a refuzat să candideze la primăria capitalei. Și îmi pare rău că n-o să pot să-l votez în sectorul 3 pentru că am adresa pe buletin în sectorul 6. Dar măcar o să votez acolo pe oricine altcineva.