Pe rând, câteva chestii la cald (mai bine zis la rece) despre drumurile patriei pline de nămeți. Că tot am fost printre tâmpiții ăia care n-au avut nimic altceva mai bun de făcut decât să aibe ambiția să se întoarcă de la treburi la alte treburi.

1. Acu’ o săptămână când plecam ca o floricică spre Timișoara, la 15 grade afară am trecut pe lângă un utilaj de deszăpezire care împrăștia niște soluție pe jos. Și mă gândeam foarte optimist “iote la ăștia ce muncitori îs, poate se pune polei la noapte și sunt prevăzăreți…”.

Azi auzeam prin stație cum că unii din ăia care trebuiau să curețe drumurile au rămas fără motorină luna asta c-au consumat-o. Bun așa.

2. Din Timișoara am ales să plec pe salba de mândre autostrăzi legate între ele cu drumuri județene. Nu-i bai, până pe Valea Oltului am mers decent. Acolo s-a împuțit treaba. Și absolut fantastic, la nici 10 minute după ce-am înjurat un tir turcesc care s-a gândit că ok să mă depășească în condițiile în care eu mergeam cu 50km/h și drumul arăta ca în poza de mai jos, am rămas blocați în coloană vreo 2 ore. Pentru că un alt tir turcesc s-a proptit de-a latul drumului. Cică ar fi fost si pe la televizor. M-am distrat, am făcut poze, m-am pișat în bătaia vântului la umbra unui pom, fu frumos.

Până prin Râmnicu Vâlcea. Când am aflat că Dealul Negru este blocat de la ora 12 tot de unul sau mai multe tiruri. Pe care, timp de 6-7-8 ore nu a reușit nimeni să le scoată de acolo. După cum comenta pe stație și unul din șoferii de tir, dacă chemai 3-4 țigani și le spuneai “luați băieți, e al vostru”, în 2 ore era totul curățat.

Ceva mai târziu, ajuns în camera de hotel în Râmnicu Vâlcea observam cum mai toate blocajele de pe drumurile din țară s-au datorat tirurilor.  Rămase blocate în pantă, derapate, fără lanțuri, mers aiurea și tot așa.

3.  Am urmărit părerile diverșilor legate de modul în care s-a circulat și faptul că e absurd să ceri autorităților să intervină pe o astfel de vreme. E discutabil. Pentru că, cel puțin în cazul drumului făcut de mine până în Râmnicu Vâlcea, se putea curăța. Nu a nins “viscolit”, drumurile NU au fost atât de pline de zăpadă încât să fie complet impracticabile. A lipsit cu desavârșire sarea și nisipul. Ăla care trecea cu lama trecea doar de sanchi pentru că stradul de zăpadă de pe drum era destul de mic. În schimb sub zăpadă se formase un strat de gheață destul de periculos. Gheață care se putea măcina rapid dacă ăia și-ar fi făcut treaba.

4. E interesant să asculți cum se învârt părerile pe subiectul ăsta. Ăia care stau pe margine și chibițează doct că “da, e viscol, zăpadă, ce plm să facem, asta e” sunt în contradicție cu ăia care-și câștigă pâinea din transportul de marfă și care sunt frustrați că ei (direct sau indirect) plătesc o grămadă de bani prin taxe și impozite ca sa aibă o infrastructură decentă. Și tind sa cred că ăștia din urmă văd și pot să judece mai bine cam cum își face treaba statul cu banii ăia. Că până la urma au dreptate, plătim pe deszăpezire sume enorme, pe km de drum sau de autostradă tot sume fantastice și la final vedem fix p.la.

5. Fascinanta incoerența autorităților de prin Râmnicu Vâlcea. Eram aproape de intersecția cu drumul spre Curtea de Argeș și ambele variante erau blocate de poliție. Și am stat vreo 2 ore acolo ca să aflăm ceva sigur (dacă deschid sau nu drumul). Pe CNADR scria că drumul respectiv va fi blocat între 15 și 17 pentru deszăpezire. Era 18:30 și noi nu aflam nimic concret, mașină de deszăpezire pe drum nu era și tot ceea ce primeam știri erau legate de faptul că încă n-au reușit să deblocheze tirul/tirurile de pe acolo.

Per ansamblu o zi interesantă. Deși am plecat la drum, am plecat destul de bine echipat. Am gumele de iarnă noi, am lopățica în mașină, aveam haine groase, plinul de benzină făcut și la plecare si prin Sibiu, apă, lichide de curățat parbrizul, ștergătoare noi, tot tacâmul. Și mi-am zis de la bun început că merg până acolo unde se poate circula decent. Fără să mă arunc ca nebunul pe drumuri de unul singur sau să risc să rămân înfipt în pomi. Prin urmare acu’ stau la căldurică într-o pensiune din Râmnicu Vâlcea. Și sper să pot ajunge mâine în București altfel o să fie cam nasol luni.