evaloareSe dau două știri legate de educație din ultima săptămână. Prima e știrea în care ministrul comunicațiilor a spus treaba aia legată de învățământul gratuit (comentez mai jos, aveți răbdare). A doua e știrea cu subiectul de matematica de la evaluarea națională.

Hai să le comentăm în sens invers nițel. Subiectul de matematică este unul relativ simplu.

grafic

Avem un grafic de tip bară în care pe axa 0y avem valori de la 1 la 8 iar pe axa 0x valori de la 1 la 10 și se cere interpretarea unei informații din grafic, mai precis numărul de elevi care au obținut nota 5. Mie mi se pare un test simplu de inteligență pentru elevii de clasa a VIII-a. Sunt două motive pentru care graficul ăla nu este ABSOLUT deloc ambiguu chiar fără să știi ceva despre grafice înainte. Ți se dă ca informație faptul că o axă reprezintă notele obținute și a doua numărul de elevi. Păi notele sunt de la 1 la 10 așa că este firesc ca axa cu valori de la 1 la 10 să reprezinte notele. Dar dacă motivul ăsta nu este suficient și mai există urme de îndoială atunci ce-ar fi să te uiți pe valoarea 3 de pe axa 0y. Ai surpriza să observi că dacă ai considera axa 0y axa cu notele, nota 3 au obținut-o 5, 9 și 10 elevi. Ceva nu e normal pe aici, axa 0x NU are cum să fie axa cu numărul de elevi. Două deducții simple de logică te conduc la răspunsul corect destul de rapid. Două deducții simple de care ai avea nevoie și ca să fii casier la McDonald’s darămite membru funcțional al societății.

Și cu toate astea există peste 40 000 de oameni care au semnat o petiție online prin care acuză că acel subiect este ambiguu. Și nu, majoritatea nu sunt elevi ci părinți. Păi pana mea, dacă m-aș fi plâns la maică-mea că statul m-a nedreptățit cu subiectul ăla cred că mă bătea cu Gheba peste ochi, nu se apuca să scrie petiții online. Dar există o mare masă de părinți care, în loc să fie îngrijorați că odorul lor nu va fi capabil în viață nici să înțeleagă câteva cuvinte simple precum “două șaorma cu de toate”, se apucă să facă petiții online.

Și aici ajungem la cealaltă știre. Sincer consider că exprimarea ministrului nu a fost cea mai potrivită dar există un sâmbure de idee inteligentă în ceea ce spune el acolo. Și anume faptul că părinții percep învățământul ca fiind complet gratuit (deși nu este chiar deloc) și prin urmare îi cam doare la bască de ceea ce se întâmplă cu copiii lor. Ideea de a pune părintele să plătească o sumă modică nu are de a face cu taxarea în plus sau neaparat transformarea învățământului în ceva privat ci mai mult cu faptul că astfel părinții s-ar putea implica ceva mai mult în momentul în care văd efectiv că plătesc ceva. Că până la urmă există părinți care stau mai mult în fața raftului de bere la pet ca să cântărească decizia decât stau să se implice în ceea ce se întâmplă la școala în care învață copilul lor. Asta dacă nu semnează petiții cretine online.

Nu știu dacă e o idee bună, nu e în mod clar o idee ușor de aplicat, știu doar că în peste 12 ani de când țin traininguri pot să confirm faptul că da, faptul că plătești o sumă de bani direct are tendința de a te motiva să obții ceva înapoi pentru banii respectivi.

Ministrul comunicațiilor nu a avut cea mai fericită exprimare, nu cred că există persoane inteligente care să creadă că ideea respectivă este pe undeva pe masa guvernului, mai curând a fost o idee lansată ca o potențială soluție pentru faptul că, printre problemele învățământului din România, se numără și indolența părinților în relația cu școala și cu educația propriilor copii. Da, există salarii mici în învățământ și poți cu greu cere performanță atunci când un învățător/profesor are salariul mai mic decât un ospătar. E greu să explici oamenilor că meseria de educator nu presupune numai orele alea petrecute efectiv la clasă ci și ore în care trebui să-ți pregătești ceea ce predai, să gândești exerciții/probleme, să corectezi teme și multe altele. Și o reformă a sistemului nu trebuie să înceapă neaparat numai de la capătul statului ci ar putea să înceapă și de la părinții care ar putea să se implice mai mult în ceea ce se întâmplă în școli. Și aici iarăși, nu mă refer la petiții cretine ci la părinți care să fie capabili să-și lase copilul pe mâna unui profesor sever dar de la care copilul să poată învăța ceva (ăsta e momentul în care eu unul aș dori să mulțumesc tuturor profesorilor ălora care au motivat loaza care eram să pună mâna să învețe și părinților mei care nu s-au dus să-i reclame ci i-au sprijinit).