Țara te vrea prost

Prin 1996 cumpăram albumul celor de la Sarmalele Reci și adolescentul pus să învețe chestii repetitive în liceu rezona în principal cu “Țara te vrea prost” (ascultați-o mai jos în timp ce terminați de citit ce aberez eu pe aici). A nu se înțelege că eram un pui de geniu prin liceu. Eram genul de elev mediocru dar suficient de capabil să învețe fără să piardă prea mult timp cu cărțile în față. Îmi plăceau mai mult științele exacte și poate, dacă nu aș fi avut niște catastrofe de profesori la chimie și la fizică, m-aș fi aplecat mai mult spre partea respectivă. Așa n-am avut norocul decât de un contact precoce cu IT-ul și m-a prins mai mult microbul ăsta.

Mai aproape de zilele noastre, sunt ăla leneș care nu aleargă după diplome și certificări. Nu am master, pot să-mi număr pe degetele de la o mână certificările. Noroc că mai trebuie să le predau și altora și atunci, mai mult de rușine, îmi dau certificările pentru chestiile respective. În timp am învățat să nu mai judec oamenii după diplomele și certificările pe care le poartă agățați după ei. Valoarea hârtiei respective stă în primul rând în gradul muncii depuse pentru a o obține. La ora actuală consider că până și un analfabet funcțional poate obține o diplomă de bacalaureat cu puțin noroc. Îi este infinit mai ușor ulterior să obțină o diplomă de facultate. Eventual să mai facă 2-3 cursuri organizate de cine știe ce entitate și gata, a devenit un stâlp al societății. Deși nu e capabil să scrie singur două paragrafe fără să copieze ceva scris de alții (nu, nu fac politică aici).

Ori nu așa ar trebui să stea lucrurile. Liceul ar trebui să pună bazele iar examenul de bacalaureat să ateste faptul că absolventul de liceu este capabil să se îndrepte mai apoi spre orice meserie care presupune citirea și înțelegerea sau scrierea de informații. Altfel există și alte meserii pe care le poți face și fără să fii capabil să procesezi informații scrise. Și pe care trebuie să le facă până la urmă cineva că altfel rămânem naibii cu gropile nesăpate și cu gunoiul pe străzi.

Apoi, orice examen post-bacalaureat ar trebui să aibe un grad de dificultate crescut în mod progresiv. Este firesc dacă vrei să măsori evoluția. Dar asta este deja utopic. Eu unul am început să înjur acum mulți ani, pe vremea când au început să apară facultățile care au renunțat la examen de admitere și organizează așa-numitul “concurs de dosare”.  Din fericire pentru mine nu am fost în targetul unei astfel de facultăți da’ am considerat întotdeauna nedreaptă comparația între un dosar al unui candidat trecut printr-o comisie de bacalaureat corectă și exigentă și al celui trecut printr-o comisie “prietenoasă”. Dar viața nu e corectă întotdeauna, mecanismul respectiv le permitea facultăților respective să aibă un număr mai mare de candidați și de studenți și până la urmă puteau fi filtrați pe parcurs.

Următorul pas a fost invazia de diplome de la particulare. Cu puține excepții puteai obține o diplomă fără chinuri intelectuale prea mari. Bani să fie sau măcar un sponsor generos. Vorba unui vechi amic, “nu mai puteai să dai o muie unei stricate fără să ți se laude că are diplomă de drept sau de psihologie”.

Problema “tâmpiților” până acum era că mai erau cumva filtrați de bacalaureat. În sensul în care nu treceau chiar TOȚI tâmpiții bacalaureatul.  Dar guvernul nostru a rezolvat-o și pe asta pentru că loazele astea mici din ziua de azi au descoperit internetul și facebook-ul și nici măcar de învățătul ăla minimal care-ți permitea să iei bac-ul nu le mai arde. De-acum înainte ne putem șterge lejer la cur cu toate diplomele. Mai greu o să găsim Zewa cu 4 straturi decât diplome date retardaților.

Și zău că n-ar trebui să stea lucrurile așa. Personal consider educația și justiția cele mai importante lucruri într-un stat. Cam ăsta-i motivul principal pentru care tâmpiții aflați azi la guvernare nu vor primi niciodată un vot de la mine. Deși mă consider tot un mediocru.

Leave a Reply

9 Comments

  1. Nu s-au schimbat multe. Poate pe planul ca “elevii sunt mai prosti”, da. Sau lenesi. In rest aceiasi mentalitate de turma.

  2. Stevie von derr

    Cateodata te gandesti ca ..ba frate, deja e o situatie jalnica. Se fura ca in codru, se omoara, se fut intre ei, se scuipa, se tiganesc la tv, teatru cat cuprinde. Efectiv nu imi imaginam ca ar putea vreodata sa renunte la diploma de bac pentru facultate.

    Si inca mai au de scos din maneca.

  3. daniel

    Decat o intrebare, i-ai tras de maneca pe parlamentarii din colegiul in care locuiesti ?

    sa le zici ca nu esti de acord sa existe posibilitatea ca unii cetateni sa isi i-a doctoratul fara diploma de bac …. ?

    In alta ordine de idei universitatile care se respecta nu cred ca vor accepta asemenea studenti

  4. Mihai Todor

    Am sesizat 2 mici scăpări în conținutul acestui articol:

    1. “consider educația și justiția cele mai importante lucruri într-un stat” – Să nu uităm de sănătate, un alt domeniu exterminat sistematic de politicienii români, că deh, ei își permit să se plimbe până în străinătate pentru tratamente…

    2. Un aspect subtil, dar destul de important, e faptul că până prin 2010 (sau 2011?) BAC-ul era considerat o formalitate, deoarece, la fel ca și șpaga pe care știi că trebuie să o dai la spital, toți liceenii știau că la aceste examen se copiază pe rupte și îl tratau ca atare. În anul de glorie 2004, la mine în provincie (Petroșani, HD), BAC-ul era un fel de pregătire pentru sesiunile din facultate: hai să învățăm cum să copiem, ca să ne obișnuim cu ceea ce va urma. Imaginează-ți că aveam colegi care se plimbau prin sală în timpul examenului, împărțind foi și cărți și ce-o mai fi. Și cu toții știam că trebuie să facem cât mai bine, pentru că altfel ne vor lua fața la “admiterea” în facultate alții care se pricepeau mai bine la copiat. Eram în sală vreo 2-3 care ne spărgeam creierii să rezolvăm problemele, iar restul veneau să ne urle în ureche să ne grăbim ca să apuce și ei să copieze. Ca-n codru, ce mai… Câteva facultăți au mirosit urgent pericolul acesta și au păstrat în continuare sistemul de admiteri (bravo UPB!), doar că unele facultăți aveau (probabil au în continuare) niște incompetenți asignați să conceapă problemele de admitere. Spre exemplu, la UPB, problemele de admitere erau triviale, astfel încât și ultimul tălâmb putea să le rezolve la perfecție și, deci, asignarea locurilor se făcea tot în funcție de nota de la BAC, că deh, avea și ăsta o pondere la admitere (muie UPB!). Problema majoră a acestui sistem era că, precum șpaga pe care o dai la medici, nu aveai nici o garanție că poți copia sau că ceea ce copiezi este corect. Unii mai bazați primeau foi magice din afara sălii de examinare, astfel încât luau niște note fabuloase, în timp ce ghinioniștii abia scoteau un 9.25 amărât, iar cei extrem de ghinioniști nimereau cu “niște nenorociți” la supraveghere, care nu-i lăsau să miște… Sunt curios dacă BAC-ul a fost dintotdeauna un fel de formalitate aberantă până la introducerea camerelor de supraveghere sau s-a degradat în timp… Radu?

    Apoi cineva inteligent de la guvernare (nu mai știu care a fost) a decis că “la BAC nu se mai copiază”. Probabil că i-a strâns UE de coae, pentru că “elitele” începuseră să emigreze în valuri către facultăți străine, care se mulțumeau cu echivalarea mediei de la BAC… Și apoi a urmat genocidul unei generații întregi de elevi, când promovabilitatea la nivel național a fost de 44.47% (în 2011). Culmea este că nu toate județele implementaseră cu strictețe măsurile de securitate…

    După “mărețul genocid”, am constatat cu stupoare că au fost implementate măsuri din ce în ce mai cretine pentru a reduce “dezastrul” anual de la BAC: au redus gradul de dificultate al subiectelor, au început să renunțe la camerele de supraveghere, etc… Acum văd că au decis să șunteze complet BAC-ul și să le permită “bieților” elevi să pășească pe pragul facultății și fără el.

    • Radu

      1. se “reglează” automat dacă cele 2 funcționează.

      2. am dat bac-ul in ’98 și nu am copiat un rând. Și nu pentru că nu am vrut sau că am știut tot. Pur și simplu nu se putea. O fi fost anul ăla o excepție din cauză că ne mâncase în cur să facem grevă, nu știu. Dar oricum, impresia mea (bazată pe ceea ce vedeam că trece de bac și ajunge în poli) e că s-a degradat în timp.

  5. Eu fac parte din ultimele generatii care au dat BAC-ul fara camere de luat vedere. Ce am patit a fost incredibil :

    Fiindca eram repartizati in functie de numele de familie in banci, eu am picat in a doua banca de la fereastra, iar in fata mea era fratele mai mic al unei vedete autohtona arhicunoscuta. Toate profesoarele din comisie stiau cine e el, mai ales ca fratele sau era mare vedeta prin Pitesti.

    Si-acum imi aduc aminte cum la examenul de mate s-a intors la mine, a vazut ca facusem destul, si mi-a luat foile deja scrise de pe banca pentru a copia si el. Logic ca profesoarele din comisie l-au vazut, dar n-au zis nimic, in timp ce eu m-am speriat ca Doamne fereste ma dau si afara. Asta nu a fost insa maximul, dupa ce a copiat de la mine a inceput sa strige prin sala cine a facut problema de la partea a III-a de vreo 3 ori, pana cand s-au simtit si doamnele si i-au zis “Mai usor ca poate e vreo comisie pe hol”.

    Si apropo, fiind relativ proaspat absolvent de Automatica la randul meu, am observat si eu ce vine din urma. Nu ma sperie neaparat prostia cat ignoranta. Am niste povesti legat de studenti de anul 2-3 de la Automatica si Calculatoare de te crucesti, efectiv nu mi-e posibil sa inteleg cum au ajuns aici.

  6. Cristi

    Tata imi spunea cand eram in liceu ca nu se mai face scoala ca pe vremea lui. Atunci nu intelegeam (an 2000) iar acum am ajuns sa spun eu ca nu se mai face scoala nici macar ca pe vremea mea. Am dat bacul in 2000 la iulia hasdeu si nu s-a copiat deloc, chiar erau f exigenti nici macar sa vb subtil nu se putea.
    Azi, ii aud pe strada cum se exprima elevii de liceu si imi dau seama ca generatia asta e pierduta. Am o mare dilema insa, ce voi face cu al meu copil cand o sa apara probabil in 1-2 ani. As vrea sa promeasca o educatie de calitate si nu cred ca e posibil in tara. As emigra, nu mi-e greu, dar iubesc tara asta, locurile si unii oameni. Sunt in impas….

    • Mihai Todor

      Nasol, dar nu uita că mai ai o dilemă: Ce-i vei spune copilului tău când va avea vreo 18 ani și-ți va reproșa faptul că nu i-ai asigurat o educație de calitate, deși aveai posibilitatea asta? Poate va prinde ceva bursă ca să urmeze o facultate în străinătate, dar va fi împăcat cu nivelul de cunoștințe pe care le-a dobândit în generală și liceu?

  7. Mihai Todor

    1. Ar fi bine, dar nu mă aștept. Trebuiesc făcute progrese în toate domeniile simultan, chiar și cu bani puțini.

    2. Mda, mă gândeam eu. Bonus: când am dat eu BAC-ul, acesta consta din 7 probe, dintre care 2 erau orale (plus un test de informatică). Acum, văd că are doar 6 probe: 2 orale, una de PC skills (LMAO!!) și 3 scrise: limba și literatura română și 2 materii de specialitate. Deci după ce că l-au făcut mai ușor, au și redus numărul de probe și ăștia tot pică pe capete… Un lucru care mă deranjează în continuare este îndesarea pe gât a literaturii române și a analizei literare la liceeni cu profil real. Sunt perfect de acord să se ceară examinare scrisă și orală la limba română (cu accent pe noțiuni de gramatică) în cadrul BAC-ului, dar nu reușesc să înțeleg treaba cu analiza literară, în special a poeziilor, la profilurile reale.

Next ArticleImpostura