Evoluția "limbyy" române

Azi, în metrou, mi-a atras atenția “anunțul” ăsta de “mică” publicitate:

Dacă îmi spunea cineva acum 4-5 ani că așa o să ajungă să scrie copiii în limba lor maternă i-aș fi spus că-i tâmpit. Mai ales când e vorba (în exemplul de față) de unul care a scris cu un marker pe o ușă din metrou.

Înțeleg și accept prescurtările atât în limbajul folosit pe chat-uri/sms-uri cât și în scrierea lor pe pereții budelor/metrourilor. Înțeleg și accept nick-urile care mai folosesc asemenea caractere din cauza faptului că nu sunt libere nick-urile cu caracterele uzuale (aici și eu am trișat, migrând pe rând, în mediul online, de la “Micutu” la “Mikutu/Mikutzu” și mai apoi la actualul “Meekuu” care-mi permite o identitate oarecum mai sigură fără a mă îndepărta de la origini).

Dar să fiu al naibii dacă înțeleg motivul pentru care ar pune cineva o linie în PLUS atunci când scrie măscări pe ușile metroului. Nu a optimizat cu nimic procedura. A trebuit să “picteze” mai mult.

Aștept cu nerăbdare perioada în care anunțul de mai sus va fi scris “Daw lymby”. Atunci o să cumpăr ediția din anul respectiv a DOOM în 4 exemplare, o să mi-o leg de mâini și de picioare și-o să mă arunc în Dâmbovița. N-o să mai am nici o speranță în ceea ce privește generațiile viitoare…

5 Comments → Evoluția "limbyy" române

nexus September 30, 2007 at 02:04

Concluzia ar fi ca nici macar cei care au trecut (teoretic) de faza alfabetizarii nu dau semne ca i-a ajutat prea mult asta.
Sau poate dorea sa fie si el mai “cul” decat restul “fraierilor” (“cunoscatorilor DOOM/DEX” in cazul de fata) dandu-se drept un fel de “l33t g4m3r” al limbii romane.
Deci omul nostru da limbi, dar limba romana nu se numara printre ele.

Reply ↓