Am văzut prima oară filmul ăsta când eram încă copil, nu cred c-aveam mai mult de 12 ani. Însă țin minte că m-am uitat fascinat la el și multe din scenele din film le-am reținut până mai târziu. L-am revăzut acum câțiva ani (4-5 ani), descărcat de prin “magazinele de specialitate”, fără subtitrare și cu o imagine nu tocmai grozavă.

De curând mi-a venit din nou cheful să mă uit la “A boy and his dog“. Un SF post-apocaliptic așa cum se făceau în anii ’70. Un film cu un Don Johnson la 25 de ani în căutare de gagici pe care să le ardă (yeah, yeah, pun intended).  L-am căutat din nou prin “magazine” și după ce-am stat aproape 2 săptămâni cu el descărcat la 98% l-am luat de la Răzvan  folosind protocolul ăla de rețea mișto numit sneakernet.

Și l-am revăzut azi la calitate bună cu alți ochi și cu mai multă răbdare. Ocazie cu care-am constatat că filmele din ziua de azi sunt făcute pentru retardați. Nu mă refer la scenariile cretine din “superproducțiile” gen “Avengers”, “Transformers” și altele ci la obiceiul prost de a explica ABSOLUT tot în film. Ei, ăsta-i un film care lasă imaginile să vorbească (și nu are cine știe ce imagini). Dialogurile sunt folosite în principal pentru a creiona relația dintre Vic și Blood. Și totuși reușește să fie mai interesant decât multe “capodopere” actuale.

Filmul este o adaptare a unei nuvele scrise de Harlan Jay Ellison, nuvelă cuprinsă mai târziu (în 1988, după apariția filmului) într-o colecție numită “Vic and Blood: The Chronicles of a Boy and His Dog “.  Acțiunea se petrece într-un timeline alternativ în care JFK nu a murit iar războiul rece a escaladat într-un conflict global care-a durat 33 de ani, urmat apoi și de un WW-IV care-a durat 5 zile. Ce-a rămas în urmă este un peisaj dezolant în care cei rămași se bat pentru resurse. Vic este un puști care comunică telepatic cu câinele său Blood, câine care îl sfătuiește și îl învață pe Vic în momentele în care nu-și folosește simțul mirosului pentru a găsi de-ale gurii.

Avantajul poveștilor lui Harlan Jay Ellison este că reușesc să creioneze mai bine un background  pentru acțiunea din film. Însă filmul îmi place mai mult.

Finalul este absolut delicios. Este în mod clar un film care merită văzut împreună cu soția/prietena/amanta. Mai ales dacă amândoi iubiți animalele. În plus se potrivește perfect în postul paștelui.