Am petrecut weekend-ul trecut (plus înc-o zi să fie) câteva zile prin Brașov. De data asta în scop recreativ nu lucrativ, adică a fost cu băut bere prin oraș și plimbat. Ei, printre locurile în care am fost împreună cu consoarta la bere s-a numărat și Tipografia. Pentru cei care n-au fost prin Brașov sau prin locul cu pricina, Tipografia este un mic băruleț de hipsteri care bifează cam toate capitolele cerute de aceștia. Măsuțe mici și îngrămădite ca să poți mângâia fulărașul celui din fața ta, un meniu plin de ceaiuri în cazul în care ieși la băut în oraș cu bicicleta și ți-e frică să mergi pe două roți dup-o bere, canapele ca ale bunicii, parola de wireless afișată peste tot cu îndemnul că poți lucra de pe laptop la ei și evident că nu în ultimul rând o pagină de facebook în care anunță cu mândrie că dacă vii la bar și arăți biletul de autobuz sau bicicleta primești un ceai din partea casei. Dar nu e un loc urât și mai mult, în ultima vreme în Brașov s-a umplut de localuri de genul ăsta (relativ mici și nișate pe hipsteri). Orașul începe să devină prea mic…
Falimente în lanț
Până mai acum un an ajungeam relativ des pe la traininguri prin Brașov. Și pentru că mă plictiseam serile prin camera de la hotel mai ieșeam și pe la câte-o bere. Așa am descoperit încet, încet majoritatea crâșmelor de prin oraș. Ei, în ultima vreme am dat mai răruț prin Brașov și, ajuns acum din nou, am zis să mai revăd din localurile în care am băut bere altădată. Am zis să încerc întâi cu Bierhaus, loc excelent de băut bere o bucată de vreme dar de care am fost dezamăgit ultima dată când am dat pe acolo. Oamenii aveau o selecție relativ decentă de beri, mâncare bunicică, atmosfera se mai stricase (și faptul că au scos Franziskaner din meniu chiar m-a dezamăgit). Ei bine, se pare că acum au rezolvat definitiv problema. S-a închis. O altă berărie/loc cu beri mai diversificate era Die Stube. Aici nu excelau nici prin mâncare (deși aveau câteva chestii de halit care mergeau binișor la bere) dar aveau o selecție măricică de beri. Așa că, văzând că Bierhaus este închis, am zis să mă duc spre Die Stube. Ajuns în fața lui am constatat că luminile sunt stinse și aici. Beznă totală. Mai pun…
Miracole
Nici nu pot concepe o zi mai potrivită decât ziua de astăzi pentru articol pe tema asta. Cred că toți ați citit deja până acum știrea aia referitoare la jaful de la mânăstirea Pasărea unde niște nemernici de hoți i-au furat preacinstitului părinte vreo 100000€ de sub saltele. Niște mărunțiș acolo, bani care în mod sigur urmau să fie utilizați întru ajutorarea celor sărmani. Ce e haios este că în cazul jafurilor de genul ăsta suspecții sunt căutați în primul rând prin cercul de cunoștințe din apropierea păgubitului. N-o să mă pot abține și-o să fac gluma cu “cine se-aseamănă se-adună” dar nu despre asta vroiam să comentez. Ci despre faptul că ar fi de-a dreptul interesant dacă hoții NU ar fi din cercul de cunoștințe al săracului popă. Ci ar fi pur și simplu niște hoți amărâți care au spart chilia părintelui cu gându’ să fure ceva mărunțișuri. Și brusc, jackpot, un adevărat miracol înainte de sărbători, fix în postul Crăciunului. Și ar fi cu mult mai mișto dacă acest mic miracol petrecut înainte de sărbători ar fi urmat de o serie de multe alte miracole. Știți voi, hoții de pe tot întinsul țării, realizând brusc faptul că popii…
Feministele
După câtă bătaie mănâncă femeile în România nici n-aș fi zis că e plin de atâtea feministe câte am văzut ieri având reacții adverse în urma unui articol/interviu cu Bogdan Naumovici în iqads. Nu mi-e atât de simpatic Naumovici da’ spune o chestie absolut cinstită și anume că nu poți să capeți experiență în muncă fără să (the horror) muncești cât mai mult în domeniul respectiv. Adică dacă ești femeie și îți iei 2 ani concediu de maternitate, timp în care ți se fâlfâie de domeniul în care activezi, e absolut firesc să rămâi în urmă/să nu faci față. Mai spune și că, tradițional, în domeniul ăla bărbații sunt cei spontani, cu umor și mai creativi. Eh, valurile de feministe de atât au avut nevoie. Le-ai atacat la aparatul reproductiv și ai îndrăznit să spui că femeia nu e egala bărbatului, ți-ai dat foc la valiză. Ai belit-o. Nu stă nimeni să gândească rațional și să realizeze că e firesc până la urmă să fim toți diferiți și să avem chestii pe care unii dintre noi le facem mai bine și altele pe care le facem mai prost. Da, femeile, în general, n-au umor și nici spontaneitate. E o chestie…
Braindead
Dacă vă uitați și voi ca și mine ca mâța-n calendar la știrile de pe mapamond atunci avem cam aceeași dilemă. Și anume “ce naiba i-a apucat pe toți” ? Ei, un nou serial american vine c-o explicație. Serialul e o satiră politică în care o parte din populația din Washington DC, cu predilecție oamenii politici, sunt infestați de niște furnici extraterestre care le mănâncă niște bucăți din creier și îi controlează astfel încât ajung să se certe toți între ei ca idioții. Da, știu, poate părea extrem de stupid însă vă garantez că după 3-4 episoade o să începeți să vă uitați la oamenii noștri politici încercând să vă dați seama dacă nu cumva au aterizat niște furnici din alea și prin România. E haios când nu e trist și e așa de vară. Se cheamă Braindead, este (printre alții) cu Tony Shaloub iar faza extrem de amuzantă este că americanii l-au mutat de pe slotul de luni seară duminica pentru a face loc știrilor despre convențiile partidelor din US pentru alegerile prezidențiale. Ironia este la ea acasă.
Conspirația semințelor
Îmi pare rău s-o recunosc dar nah, eu sunt ușor mai hipster decât ceilalți români. Nu prea mă omor după semințele de floare. Îmi plac însă cele de bostan (dovleac, pentru cititorii mei mai puțin obișnuiți cu vocabularul) și le mai ronțăi din când în când la bere. Sau mai bine spus “le mai ronțăiam”. Pentru că singurele semințe de dovleac care-mi plăceau erau cele făcute de Nutline. Înainte să apară orice fel de discuție, NU, nu fac reclamă Nutline aici. Pur și simplu chiar îmi plăceau și chiar le cumpăram. Problema este că de ceva vreme nu am mai văzut semințe de dovleac de la Nutline în tot Bucureștiul. Și nu așa, să zicem că nu mai gasesc în Mega Image. Nu nene, nu sunt nici în Auchan, nici în Carrefour, nicăieri. Pur și simplu nu am mai văzut picior de sămânță de dovleac în pungă Nutline de aproape un an dacă nu mai bine. Nu le-am văzut nici prin Brașov când am fost, acum sunt prin Galați cu niște treburi și nici aici nu par a se găsi (ce-i drept, n-am bifat decât un magazinaș de cartier și un Carrefour Market), dar oricum, erau omniprezente. Într-o vreme chiar…
Idee de business
Femeile aflate la cumpărături sunt vulnerabile la tot felul de stimuli. Chiar dacă nu au plecat să-și cumpere ceva anume atenția le este permanent atrasă de diverse obiecte de uz vestimentar și nu numai. Și sunt extrem de vulnerabile la orice reducere chiar dacă e fictivă (și de cele mai multe ori este) sau nu. Bărbații în schimb sunt mai stăpâni pe ei înșiși, nu cedează atât de ușor. În plus bărbații nu prea se abat de la scopul stabilit încă dinainte de-a intra într-un magazin. Mai suntem și noi vulnerabili la gadgeturi sau diverse jucării (asta pentru că noi rămânem perpetuu niște copii) dar și acolo studiem avantajele și dezavantajele fiecărei opțiuni înainte, cântărim cu atenție toată situația și abia apoi alegem. Și cu toate acestea există niște momente în viața bărbaților în care sunt cu adevărat vulnerabili la orice stimul din exterior. Acela este momentul în care stau în fața magazinului de haine și/sau pantofi și își așteaptă resemnați perechea. Este momentul în care trăiesc un iureș de sentimente amestecate. Sunt și plictisiți dar și înspăimântați de cât va fi bonul de la casă, ușor speriați de faptul că vor trebui să treacă prin tirul întrebărilor “îmi stă…
Inginerii și dragostea pentru scule
Discutând cu Bogdan la telefon despre un Cisco Email Security Appliance și despre jucatul pe așa ceva am încheiat conversația cu următorul dialog : Bogdan: “Băi, recunosc, îmi place scula!” Eu: “Băi și mie îmi place scula” (în timp ce Bogdan realizase brusc ce-a zis). Pauză stânjenitoare că realizez și eu ce-am zis… Bogdan, încercând să spargă vraja gay apărută atât de inocent în conversație : “E bine măcar că am spus-o amândoi” Cred că nici dacă ieșeau unicorni multicolori prin difuzorul de la telefon momentul ăsta nu putea deveni mai gay. Deși n-au fost decât doi ingineri exprimându-și dragostea lor pentru niște scule metalice. Err, scule de înfipt în rack. Err, scule tehnologice. Mă rog, înțelegeți voi.
Mămăligă – The Movie
Uitându-mă aseară la creația artistică cea mai de seamă a lu’ Groparu, adică filmul Usturoi, nu am putut să nu remarc faptul că prin distribuție apar membri de seamă ai blogărimei transilvane. Și m-am gândit că nah, lenți, lenți da’ ne-au luat-o în față ardelenii ăștia și au film reprezentativ. De ce n-am avea și noi o super-producție bucureșteană în care să folosim talentele care locuiesc prin București. Așa că peste noapte am și visat scenariul. Crivăț, în rolul unui interlop brăilean din clanul Mămăligă vine “la capitală” ca să scoată niște brăilence la produs pe malul Dâmboviței. Găsim noi aici și niște tinere talente blogerițe brăilence, eventual unele cu țâțe proaspăt puse pe barter ca să avem și niște nuditate parțială. Este ajutat evident de alți brăileni (e plin Bucureștiul de ei) pentru că se știe, brăilenii sunt ca evreii, se ajută între ei. Numai că aici intră în conflict deschis cu un mafiot mai vechi al locului, tătaru’ Cetin ajutat de bulgarul Petcov, mare maestru al bricolajului (cu o șurubelniță și un patent rezolvă toate problemele, de la eliminatul cadavrelor până la extragerea de informații). Și pentru că trebuie să avem și-o poveste de dragoste tragică, vom avea…
Airport security
De obicei când plec cu avionul încerc să-mi iau ca bagaj de mână un rucsac de laptop cât mai încăpător. Să intre în el și o geacă ceva la nevoie și alte chestiuni. Rucsacul pe care-l purtam eu zilnic prin București era un rucsac și pentru aparat foto ( Kata DR-467 ). Așa că am scos de la naftalină un rucsac mai vechi și l-am luat cu mine când am plecat la Iași. Pe Otopeni am trecut bine-merci de filtrul de securitate cu el. Rucsacul, ca orice geantă de IT-ist respectabil, era plin de cabluri, căblulețe, mufe, mufișoare, adaptoare, încărcătoare, baterii, mouse, presenter, într-un cuvânt, toate prostiile. La întoarcere, sau mai bine zis duminică, când trebuia în mod normal să mă întorc, am trecut iarăși de filtrul de securitate din Iași lejer. Numai că s-a întâmplat întâmplarea și a fost anulat zborul așa că am trecut degeaba. A doua zi dimineață terminalul era plin. Tocmai fusese anulată cursa de ora 6 și cursa de 6:25 urma să preia și călătorii cursei de 6:00. Puzderie de lume pe acolo, ditai coada spre cele 2 benzi de securitate. Ajung iar la filtru, scot laptopul în cutie, pun cutia pe bandă, pun și…
Omul și bila
Vineri după-amiază plecam din Brașov spre București după o săptămână de training. Ca de obicei, partea mea de drum era relativ liberă și se mergea binișor. Pentru că deh, avantajele de-a pleca duminică din București spre Brașov și vineri înapoi spre casă, spre deosebire de majoritatea celor care pleacă spre un weekend de relaxare vinerea din București și se întorc duminica din Brașov/Valea Prahovei. În Sinaia întotdeauna am de ales între a merge pe centură (cu dezavantajul de-a sta la o coadă la intrarea pe DN în capătul celălalt al orașului) sau de a merge prin centru. Am ales de data asta varianta de a merge prin centru bazându-mă pe vremea mohorâtă (deci pe lipsa turiștilor de prin Sinaia) și pe faptul ca traficul pe centură părea destul de aglomerat. Și am avut dreptate, Sinaia era cam pustie. Cine a vizitat în ultima vreme Sinaia a observat că pe trotuarele proaspăt aranjate s-au montat bile din alea mari metalice care împiedică urcarea mașinilor pe trotuare. Și prin zona centrului sunt suficiente, încep să apară de undeva de prin zona Casino-ului din Sinaia. Eh, în contextul ăsta descris până acum am avut ocazia să văd un moment unic pentru mine. Într-o…
Terapeutic
Noi ăștia care ne dăm pe internet de mai multă vreme știm că majoritatea progreselor în domeniul ăsta sunt făcute datorită industriei pornografice. Pentru ca săracii adolescenți să nu se mai chinuie ca mine prin anii ’90 cu poze jpeg la rezoluție de rahat pe dischetă. Noroc că ne mai maturizăm pe măsură ce adunăm primăveri și trecem de la privirea pornului în scopuri “educative” la privirea pornului în scopuri curative. Păi da, că există un studiu care spune clar că bărbații care se uită la sâni 10 minute pe zi trăiesc mai mult. Și cum și-așa noi trăim mai puțin decât femeile, e normal să vrem să trăim mai mult. De aia bărbații maturi aruncă regulat câte o privire pe site-uri de genul kindgirls.com sau altele asemenea. Ei, în contextul ăsta nu puteam să nu salutăm apariția în peisajul autohton a site-ului biciclescu.ro. Nu l-am remarcat din primul moment pentru că începutul a fost adresat unui altfel de public dar am ajuns să admirăm câteva ediții. Site-ul și-a propus să dezbrace bicicliștii de haine și de inhibiții și să-i pozeze (cu sau fără cadru). Să zicem că acceptăm materialele puse de dragul egalității între sexe. Sau cel puțin am…
Artă
Din categoria “hai să pictăm o dungă albă pe fond albastru și s-o vindem” vă prezint pozele de mai jos. E una din formațiile alea de hipsterei care-au apărut acum prin România. Îi cheamă “Tolouse Lautrec” și au următoarea descriere pe Facebook : Les ToulouseLautrecs descind din familii aristocrate. Ei au copilarit pe pajisti verzi si intinse in fata castelului si au crescut cu sunetul cornurilor de vanatoare si mirosul parfumurilor de contesa rumena in obraji. Desi predestinati studiului academic si educatiei alese, viata i-a aruncat in paturile cele mai carpite ale societatii. Influentati initial de Rene Pricetau si John Lewis Brown ei si-au gasit drumul in mijlocul boemei rebele. Sunt obisnuiti ai localurilor de noapte, sunt pasionati de femei, absint si opium, scuipa in microfoane, gesticuleaza pe corzi in cabaret si imbatati de succes sparg fetele tobelor din localuri si se uita sub crinolinele fetelor. Nu mi-ar fi atras atenția în veci dacă n-aș fi văzut o poză pe net de-a unuia dintre ei. Poza e asta (o puteți găsi în albumul foto de pe Facebook) : Nu știu ce m-a făcut să râd mai mult, fulărelul din cablu’ de telefon spiralat, geanta pusă în cap sau casca pusă…
Cei de la Pasărea Colibri aveau o melodie numită “Puterea obișnuinței” care se aplică perfect pe ideea că trebuie să…