Cabral m-a declarat astăzi câștigător în concursul ghidurilor pentru cumpărarea unui laptop. Eram fix în câmpul muncii la ora respectivă așa că am răspuns rapid pe blogul lui cu un mic speech.

A fost un articol scris mai mult ca răspuns al provocării lui Cabral. De fapt mai mult ca un răspuns la  asta:

“Dupa o intrebare scurta gen “Ba, care e parerea ta despre bloguri?”, am primit un raspuns in mare parte sarcastic. Pentru a sintetiza rapid, ideea este ca rolul util al blogosferei romanesti este acela de defulare. Ne-am certat putin, am mai negociat putin, cert este ca am pus-o de un concurs.”

Sunt oameni foarte bine pregătiți în diverse domenii prin blogosferă. Bine, cei din mediul IT și PR/Advertising sunt într-un număr mai mare prezenți. Pentru cei din PR/Advertising blogul reprezintă chiar instrumentul muncii lor. Pentru cei din IT (și aici mă refer în primul rând la mine) poate reprezenta o evadare.

Da, îmi folosesc blogul pentru a atrage atenția asupra măgăriilor făcute de diverse firme. Câteodată sunt prea impulsiv (am făcut-o cu cei de la ShopIT) dar nu fără motiv. Piața IT în România încă este o junglă. Firmele încearcă cu fiecare ocazie să mai ciupească niște firmituri iar clienții nu prea sunt educați în domeniul ăsta. Există încă mulți oameni care își cumpără PC-uri fără să știe ce au în interior ca să nu mai vorbim că habar n-au să le folosească cum trebuie. Iar firmele în loc să ofere un ajutor real și o consultanță (în sensul de sprijin în a lua cea mai bună decizie pentru client) preferă să vândă și să-și păcălească clienții.

Pentru mine blogurile sunt interesante atunci când descopăr persoana din spatele blogului. O descopăr prin însemnările scrise, prin răspunsurile date cititorilor, prin diversele lucruri pe care le aflu despre persoana respectivă, muzică preferată, mod de-a gândi, etc. Astfel descopăr stiluri diferite, experiențe diferite. Îmi place să cunosc persoane interesante. Poate de asta am fost și dezamăgit de Roblogfest-ul de anul ăsta. Nu a încurajat deloc socializarea “in real life” a persoanelor prezente. Poate dacă scotea cineva boxele alea din priză și aprindea lumina apucam și noi să schimbăm câteva vorbe. Regret că n-am ajuns cu alde Avionaru la “after-party”-ul de după. M-aș fi distrat mult mai bine.

Revenind la articol, l-am scris (după cum spuneam și pe la Cabral) într-un timp relativ scurt și bazându-mă mai mult pe experiență decât pe o documentare făcută în scopul ăsta. Laptopul meu a reprezentat o investie extrem de utilă la momentul respectiv și încă mă ajută în muncă după mai bine de 3 ani de când l-am cumpărat. Decât să dați banii pe prostii mai bine luați un laptop la copii :P.

Stilul cred că este rezultatul miilor de explicații date persoanelor non-tehnice. Deși de multe ori mă cam scap cu un răspuns ușor sarcastic atunci când interlocutorul dovedește o prostie dezarmantă. Cum sper să nu fie cazul în ceea ce-i privește pe cititorii mei am păstrat un stil cât mai prietenos.

Îi mai mulțumesc odată lui Cabral pentru “șutul în cur” de mai sus dintre ghilimele și sper să-i mai dovedesc și altă dată că blogurile sunt mai mult decât par la prima vedere.