În internetul din era pre-facebook maximum de socializare online îl atingeai pe vreun forum sau o listă de mail. Acum poate îmi aduc eu aminte greșit, pe sistemul “pe vremea mea lucrurile erau mai frumoase” dar parcă aveam o altă calitate a discuțiilor acolo. Și asta în principal din cauză că sistemul nu era complet deschis astfel încât să dea o “voce” chiar oricui. Facebook a adus tuturor un avantaj înșelător și anume că vocea fiecăruia contează când adevărul este că ceea ce avem de spus nu este important pentru aproape nimeni sau cel mai probabil doar pentru mână de oameni oricât de inteligentă și pertinentă ar părea opinia noastră. Și chiar avantajul ăsta înșelător, în cazurile în care opinia este cu adevărat pertinentă, este anulat de faptul că platforma permite oricui să aibă o reacție. Atunci este suficient să apară un (hai să-i spunem) “adversar de opinie” cu toată gașca atașată după el și meciul e futut. În ultimii ani am avut ocazia să “admir” de mai multe ori dezavantajele unei astfel de platforme deschise de opinie. De la restaurante sau afaceri cu pagină de facebook care s-au trezit peste noapte cu valuri de voturi negative pentru o greșeală…
Hackathon Innovation Labs
Sâmbăta care tocmai a trecut acum 3 zile a avut loc prima etapă importantă din ceea ce înseamnă Innovation Labs. Și anume etapa Hackathon-ului cu pitch-urile de început și de final. Vă povesteam că am pregătit infrastructura din timp și, fiind ultra-leneș, am pregătit-o în asemenea hal încât puteam să refac legătura la internet dacă pica ruta principală fără prea mari probleme. E nițel mai complicat și trebuie avut în vedere că e pregătită cu ceea ce am avut la îndemână, nu neaparat cum ar fi fost optim. Mai precis am avut la îndemână un router 819 cu 4G dar care era folosit în paralel și la alte chestii (este modelul care poate rula pe un core separat un Linux și era folosit pentru niște laboratoare de Internet of Things), 1 cartelă de internet cu 4G oferită de Orange și niște switch-uri L2 Cisco. Cum 819-le ăla, după cum spuneam, era utilizat și în alte scopuri, am preferat să nu-mi pun toate ouăle în coșul lui și să folosesc un linux pe un pc ordinar pentru a face routarea primară acolo. L-am băgat și într-un vlan de management cu echipamentele L2 și am păstrat routerul 819 doar ca backup pentru…
Social network
Când eram prin liceu îmi aduc aminte c-am citit trilogia “Marte” a lui KS Robinson. M-a fascinat atunci ideea de a coloniza o planetă și de a porni pe un nou drum lăsând deoparte orice prejudecăți, idei, modele de gândire influențate de cultura și religia de pe Pământ. De a crea o lume complet nouă cu reguli noi, o lume în care știința să oa locul dogmelor religioase. Evident lucrurile nu merg chiar așa cum au vrut dar finalul este unul pozitiv. Da, este unul din acele SF-urile mai nerealiste în care rasa umană ajunge să depășească granițele propriei planete și colonizează o bună parte din sistemul solar folosind descoperirile științifice pentru a avansa nu pentru a bloca competitorii. Din punctul ăsta de vedere “Idiocracy” este mult mai cu picioarele pe pământ. Tot așa se gândeau câțiva zăpăciți și la apariția internetului. O lume nouă, guvernată de un set de reguli minime care oricum nu se va răspândi în afara celor câteva centre universitare care formau nodurile acestei rețele. Ei, pe repede înainte, vreo 40 de ani mai târziu avem chestia asta pe care-o folosim în ziua de azi. Și care seamănă teribil de mult cu lumea reală. Cu alte…
PR ca la carte
Eu înțeleg că am o adresă de mail expusă pe pagina de contact de pe blog. Și mai înțeleg de asemenea că mai toți blogării au așa ceva. Mai înțeleg și rostul unor mail-uri trimise de diverși oameni de PR prin care sunt anunțat de diverse evenimente. Pe majoritatea le ignor cu succes. Puține sunt cele care-mi trezesc interesul din punct de vedere al produsului sau serviciului anunțat prin mail. Însă unul singur până acum mi-a atras atenția prin modul în care a reușit să ocolească cele mai elementare reguli pe care ar trebui să le urmeze un mail de genul ăsta. Un mail primit de la Sorin Roșca Stănescu, trimis la grămadă din interfața web (Squirrel Mail) unui grup de vreo 20-30 de blogări. Toți puși la grămadă în cc. Așa, că poate nu-și știau adresele de mail între ei sau vroiau ei să se invite la o bere unu’ pe altu’ și nu știau cum să comunice mai eficient (acu’ pot să dea “reply to all” liniștiți). Astfel m-am nimerit într-o companie selectă alături de Arhi, Dan, Denisa, Ionut Oprea și mulți alții (i-am enumerat pe cei pe care-i mai am și eu prin reader). Uite, altruist fiind…
talk sau wave
O nouă jucărie marca google a trezit în moșneagul din mine niște amintiri plăcute. Jucaria marca google se cheamă Google Wave și permite practic în mare o comunicatie real time intre 2 sau mai multi participanti. Bine, cu o carca de alte feature-uri în plus. Real time înseamna că vezi ce tastează ceilalții participanți chiar real-time. Nu vezi doar mesajul finit. Ideea nu e deloc nouă și a fost pusă în aplicare cu mulți ani înainte de un tool de *nix care făcea fix același lucru. Tool-ul respectiv se chema/cheamă talk. 2 participanți legați pe același sistem/sisteme diferite puteau discuta real-time tastând mesajul fiecare într-una din jumătățile ecranului. Vedeai ce tasta celălalt, vedeai ce vroia să spună, cum ștergea caracterele, ce greșeli făcea. Ce mai, o discuție ca-n viața reală. Probabil tineretul din ziua de azi va avea probleme grave în a se exprima cu un astfel de tool la început. Dar îi va forța să scrie mai corect (probabil). Eu unul regret talk-ul și mă fascinează faptul că o tehnologie veche de atâta timp poate fi rebranduită ca ceva nou și inedit. În altă ordine de idei de abia aștept să prind câteva persoane într-o sesiune de “wave” în…
Twitter practic ?
Azi am văzut prima utilitate practică a twitter-ului. Tot nu reușesc să fiu convins de avantajele majore ale aberatului pe 140 de caractere dar ăsta să zicem că ar fi primul pas înainte. Eram cu Laurențiu după câte-o pizza mâncată și-o bere băută pe la Shorley prin regie și am constatat că mai am ceva timp liber la dispoziție. Așa că am zis să ne mai reorientăm spre înc-o bere (suc eu că eram cu mașina) prin alte zări mai albastre. Eventual s-o punem de-un meeting mai ad-hoc dacă se poate. Așa că i-am dat lui ăla micu’ laptopul meu în brațe și s-a apucat să tweat-ărească despre ieșitul la bere. Bine, n-a apărut nimeni deci n-a avut succes dar ideea rămâne. Lumea află. Am fost pe “La Motoare” cu Laurențiu și cu Sorin Rusi. Am uitat cât de nașpa e să stai juma de oră la coadă după un păhărel de bere pe care-l golești in trei înghițituri (nu eu, eu am băut Cola, repet) și-am uitat cât de greu e să găsești o masă pe acolo seara. Noroc că dai de lume cunoscută și te înghesui printre ei.
Securitatea informatica – Part II
Revenim. Cu câteva ore întârziere dar revenim. În timpul pauzei am prins printre picături, din hol prin boxe, prezentarea lui Varujan Pambuccian dar mai ales sesiunea de Q&A. Ah, by the way, au avut un sistem destul de nasol de Q&A în sensul că nu puteai să pui întrebările imediat după sfârșitul prezentării ci trebuia să aștepți până la sfârșitul calupului. Eh, în timpul sesiunii de Q&A am prins o bucată de discuție dintre Varujan Pambuccian și o tanti de prin sală cred. Subiectul era legat de certificatele și încrederea acordată. Sfârșitul discuției l-am notat într-un txt pentru că mi s-a părut destul de amuzant : Varujan : Aveti de transportat un pachet de aici pana-n unirii. Mi-ati da mie pachetul respectiv ? Gagica: Nu ! Varujan: Dar cui i l-ati da ? Gagica ( cu tonul unui elev de al lui Chicos Rostogan care a priceput in sfarsit raspunsul corect) : Cuiva certificat ! După pauză a urmat sesiunea de dezbatere. Sincer, nu prea am înțeles rostul sesiunii de dezbateri în condițiile în care majoritatea au cam bătut câmpii cu grație (excepție făcând Pambuccian care-a punctat și-a plecat rapid). Și aici am avut asigurată partea de fun prin prezența…
Securitatea informatică – Part I
Mulțumită lui piticu azi mă mai relaxez și eu și mă sustrag de pe la muncă. Direcția ? Păi conferința organizată de Business Standard – “Securitate informatică în era Web 2.0”. De obicei nu scap de oameni cunoscuți pe la conferințe de genul ăsta. Nici azi n-am facut o excepție. Am ajuns cam cu întârziere și sala era aproape plină. M-am strecurat până pe la rândul 3-4 unde ochisem un loc care părea gol și l-am întrebat pe cel de lângă dacă era ocupat. Era ocupat dar întâmplător persoana pe care-o întrebasem de loc este unul din notarii Thawte după care am alergat mai acum 1 an. Prin urmare, fiind o “pilă” la fața locului, mi-a făcut loc pe scaunul de cealaltă parte a lui. Primele două prezentări au fost ținute de 2 reprezentanți Kaspersky ( Costin Raiu și David Emm ) și au fost relativ interesante. De la următoarea prezentare aveam ceva mai multe așteptări și am fost nițel dezamăgit ( Monica Lupașcu – IT&C Legal Adviser, CyberLaw ). Vorba Iulianei (o altă prezență placută peste care dau de fiecare dată când ajung pe la conferințe), parcă a primit vestea că trebuie să țină o prezentare aseară. La următoarea…
Telefonul fără fir
Adică celularul, molecularul, mobilul sau cum îi mai zicem noi românii. Adopt rapid leapșa de la Dan pentru că îmi face o plăcere deosebită să vorbesc despre jucăriile avute de-a lungul timpului. Nu mai țin minte exact când (undeva prin ’98) a intrat primul telefon în familie dar știu sigur ce model era. Ca să fim noi mai Gică-contra n-am avut Bosch 608 (telefonul cu un succes fulminant în perioada respectivă) ci Philips Diga. Nu pe abonament ci pe cartelă diALOg. A rămas pe cartelă cam un an după care a ajuns într-un final pe abonament, abonament care este în derulare și acum. Undeva prin ’99 am avut și eu primul telefon mobil tot cu cartelă diALOg. Un Philips Fizz (fără nici o legătură cu papagalul din șou-biz de pe la noi). Ditai cărămida cu care mă loveam în ouă de fiecare dată când încercam să mă așez cu el în buzunar. Câteva luni mai târziu, taică-meu își lua un Ericsson 628 (parcă) iar Philips-ul Diga ajungea la mine. O perioadă am folosit și Diga și Ericsson 628 (le roteam) pentru că taică-meu pusese mâna pe o altă jucărie, Philips Spark. Impresionantă autonomia telefonului ăsta pentru perioada respectivă. Din păcate…
WordPress 2.7
Mai acu’ 5-10 minute am observat că a apărut WordPress 2.7. În mod normal l-aș mai fi lăsat câteva zile să se mai așeze. Da’ acum trec printr-o perioadă în care mă mănâncă rău să instalez ceva nou. Așa că am zis că ar fi mai bine să instalez un WordPress nou pe blog decât să mă apuc să-mi pun Vista pe laptop. Printre chestiile modificate cel mai ușor de remarcat ar fi redesenarea (din nou) a interfeței de administrare (Dashboard). De abia mă acomodasem cu cea veche și-au schimbat-o din nou. Partea bună e că pare să aibă mai mult sens modul în care sunt așezate meniurile acum. Aveți un “sneak preview” mai jos. Dacă mai am timp o să fac un review mai amănunțit zilele astea. Dacă nu, folosiți-l și aflați pe pielea voastră. E gratis :D.
Six degrees of separation
“Six degrees of separation” este o teorie conform căreia oricare 2 persoane de pe pământ se află la mai puțin de 6 contacte una de cealaltă. Mi-am adus aminte de treaba asta azi când mai aruncam un ochi peste lista de conexiuni din LinkedIn și am dat peste chestia asta : Se pare că în ziua de azi nu mai sunt nevoie chiar de 6. (A se observa cum mă abțin de la a scrie pe teme politice azi. )
Schimbari in feed
Am modificat feed-ul (l-am trecut pana la urma pe contul asociat google). Va rog sa-mi semnalizati orice problema aparuta. Multumesc. P.S. Adresa directa este feedproxy.google.com/lazyadmin/feed
troubleshooting
Azi că tot aveam prea mult timp liber am reparat și cele câteva plugin-uri care nu mergeau cum trebuie. În consecință, în sfârșit îmi afișează iar corect widgetul cu userii online (că tot zicea lumea că nu dă nimeni pe la mine, mai aveam nițel și deveneam emo :P ). În altă ordine de idei mă cam bate gândul să schimb tema. Daar, având în vedere opțiunile nu o s-o schimb decât c-o temă customizată. Fie de mine fie de altcineva. Cu alte cuvinte nu prea curând.
Google Chrome
Astăzi s-a răspândit un zvon interesant prin lumea IT. Cum că va apărea (nu se știe când și cum) web browserul creat de Google și numit Chrome. Zvonurile au pornit de la o bandă desenată primită pe mail de către Philipp Lenssen. Banda desenată o puteți vedea în întregime AICI iar AICI este articolul scris de Philipp Lenssen. Eu personal am aflat via Slashdot (of course). Prima mea reacție a fost “alt browser ?”. După care am mai stat și-am mai rumegat problema. Pe toate fețele. Sunt genul de utilizator care a renunțat la IE acum multă vreme în favoarea Opera. Am folosit Opera multă vreme și am renunțat și la Opera atunci când au împopoțonat browserul cu widgets și tot felul de chestii useless. Firefox pe de altă parte a avut un suport excelent pentru plugin-uri dar și o grămadă de bug-uri care-ți făceau viața amară când îți era lumea mai dragă. În concluzie cred că este loc pe piață pentru un alt browser care să câștige anumiți useri frustrați de browserele prezente acum ? Eu cred că da. Mai ales că se anunță chestii interesante (dacă ar fi și reale ar fi excelent). Google ne propune un browser…
Cei de la Pasărea Colibri aveau o melodie numită “Puterea obișnuinței” care se aplică perfect pe ideea că trebuie să…