În internetul din era pre-facebook maximum de socializare online îl atingeai pe vreun forum sau o listă de mail. Acum poate îmi aduc eu aminte greșit, pe sistemul “pe vremea mea lucrurile erau mai frumoase” dar parcă aveam o altă calitate a discuțiilor acolo. Și asta în principal din cauză că sistemul nu era complet deschis astfel încât să dea o “voce” chiar oricui. Facebook a adus tuturor un avantaj înșelător și anume că vocea fiecăruia contează când adevărul este că ceea ce avem de spus nu este important pentru aproape nimeni sau cel mai probabil doar pentru mână de oameni oricât de inteligentă și pertinentă ar părea opinia noastră. Și chiar avantajul ăsta înșelător, în cazurile în care opinia este cu adevărat pertinentă, este anulat de faptul că platforma permite oricui să aibă o reacție. Atunci este suficient să apară un (hai să-i spunem) “adversar de opinie” cu toată gașca atașată după el și meciul e futut. În ultimii ani am avut ocazia să “admir” de mai multe ori dezavantajele unei astfel de platforme deschise de opinie. De la restaurante sau afaceri cu pagină de facebook care s-au trezit peste noapte cu valuri de voturi negative pentru o greșeală…
Nemulțumiții
Fu și Black Friday și iarăși valurile de cumpărători nemulțumiți au luat cu asalt blogurile celor care au făcut până la urmă și un serviciu public postând cataloagele cu reduceri într-un loc centralizat. Zeci de înjurături, acuzații și plângeri că au fost supuși la reclame și acum se simt fraieriți. Păi băi băieți, am și eu o scurtă întrebare care mă frământă de vreo doi anișori. Pentru că nah, de vreo doi ani m-am lămurit că noi nu putem avea un Black Friday ca afară din cauza unor motive obiective (nu ai voie să vinzi sub prețul de achiziție în afara perioadelor de soldări care sunt prin august-octombrie și ianuarie-aprilie) și a unuia extrem de subiectiv (suntem români). Prin urmare a devenit o practică obișnuită aia a prețurilor umflate artificial înainte de Black Friday sau chiar în timpul și prezența a 2-3 produse cu un stoc minim pe post de hârtie de muște. Motiv pentru care eu nici nu mă mai chinui să-mi cumpăr ceva de Black Friday. Mă uit de curiozitate pe cataloagele de reduceri, îmi mai torn un pahar de vin și-mi văd de treabă. Și apropos de perioadele de soldări, dacă noi tot am mutat Black Friday-ul…
Detecție adblock
A trecut un pic mai mult de-o lună de când scriam despre consumatorii de bloguri/internet și rezistența lor în fața oricărui tip de reclamă (chiar și cel non-intruziv) pe site-urile pe care le accesează. În sensul ăsta am instalat ieri un plugin care afișează un mesaj oricărui cititor care are plugin de adblock activ pe site-ul ăsta prin care îi rog să adauge site-ul în whitelist. Nu face nimic mai mult de-atât. Poate fi închis de la buton mesajul, nu vă va mai deranja cât timp rămâne valid cookie-ul. Mai precis apare așa (în cazul în care nu l-ați văzut deja ): Da, știu, am prins și eu ironia faptului că înainte nu afișam pop-uri, acum apare un pop-up ca să vă spună faptul că site-ul nu afișa pop-uri. Dar vreau să aflu și părerea voastră legată de treaba asta. Prin urmare : Răspunsurile le puteți nuanța în comentarii.
fail2ban și wordpress
De câteva zile tot mă anunță plugin-ul de sucuri de pe wordpress că am gramezi de încercări de bruteforce pe wp-login.php, toate cu IP-uri din Rusia. Și pentru că mi-a fost lene să stau să fac config în nginx prin care să permit doar ip-ul meu de acasă (și încă vreo 2-3) m-am gândit să încerc să rezolv problema mai elegant folosind fail2ban care este deja instalat pe server. Avantajul principal mai este și că mă lasă să mă loghez din altă parte dacă nu greșesc parola de prea multe ori față de metoda prin care aș bana tot mai puțin 1-2 ip-uri pe care le utilizez. Folosesc fail2ban pe servere de aproape 1-2 ani, înainte eram “prieten” mult mai bun cu denyhosts. Dar ăla a cam fost abandonat și nici nu funcționa decât pe serviciile care aveau suport pentru tcp wrappers. Trecând forțat la fail2ban am descoperit că începe să-mi placă încet, încet. Pe lângă faptul că există comenzi de “debanare” a unui IP fără să stai să dai sintaxa de iptables, mai pot să fac și chestiuțe de genul ăsta pe diverse loguri. Totul e să reușesc să regulez expresia aia cum trebuie. (btw, sintaxa pentru debanare este…
Feedback
Una din teoriile legate de modul în care evoluează personalitățile noastre ca oameni spune că suntem suma celor pe care-i întâlnim de-a lungul vieții. Și-mi place tare mult cum sună asta și tind să fiu întru totul de acord. E până la urmă unul din motivele pentru care-mi place să țin traininguri și sa cunosc cât mai mulți oameni noi. De-a lungul timpului am încercat să-mi păstrez relații amicale cu cei pe care i-am considerat speciali și am considerat că simpla lor prezență în viața mea mă face un om mai bun. Dar și toți ceilalți, chiar dacă m-au “atins” doar pentru o perioadă scurtă, și-au lăsat cumva amprenta asupra mea. Știu sigur că față de cel care eram acum 10 ani am evoluat enorm. Pe lângă lucrurile practice pe care le-am învățat, am învățat să am răbdare, să ascult oamenii, am învățat să fiu mai calm și să nu deschid gura înainte să gândesc dacă ceea ce vreau să spun poate contribui cu ceva la discuție. Ce-i drept, nu-mi ies tot timpul perfect treburile astea pentru că sunt și voi fi “a work in progress”. Pe de altă parte îmi place să cred că și prezența mea în viața tuturor…
Advertoriale
Scriu pe aici de 8 ani și nițel mărunțiș. În toți acești ani mă pot lăuda cu o singură chestie sigură legată de activitatea mea online. Nu am promovat niciodată nimic doar pe considerente financiare. Ba chiar pot număra pe jumătate din degetele de la o mână postările plătite. Și acelea au apărut aici pentru că eram 100% de acord cu ceea ce am scris acolo. Mai am o politică personală, aia de a nu promova diverse chestii fără să le încerc înainte. Și ideal ar fi să le încerc din postura de client obișnuit nu de blogger care urmează să primească un pișcot/bani pentru ceea ce scrie. Pentru că, până la urmă, cei pe care-i “îndemn” să cumpere produsul/serviciu vor fi tratați ca simpli clienți. Îmi permit să fac treaba asta pentru că eu personal nu-mi văd blogul ca o sursă de venit. E un “serviciu public” pe care aleg să-l fac în modul ăsta. Mi-e suficientă reclama prin profitshare dacă este cineva care consideră că fac un serviciu util. Și fiți fără grijă, nici de-acolo nu mă îmbogățesc. Ca idee, în 8 ani de zile câștigul net din blog este sub salariul meu lunar. Să nu se înțeleagă…
Favicon
Iconița asta mică și aparent inutilă este un element minor dar destul de ignorat de către proprietarii de site-uri. Eu găsesc favicon-ul extrem de important și-o să vă explic și de ce. Am pe notebook în Chrome cam ~30-35 de tab-uri deschise în orice moment. Chestii de făcut, articole interesante necitite, diverse. Le las deschise pentru că dacă le bag în Bookmarks uit de ele. Le închid când termin cu ele sau le salvez în Bookmarks dacă sunt cu adevărat importante. Nu, nu suport să am deschise mai multe instanțe de Chrome pentru că nu stau să le organizez după diverse criterii și link-urile vor fi deschise în ultima instanță accesată. Ei, din cauză că sunt multe tab-uri, în browser nu se mai vede numele site-ului, se vede numai favicon-ul. Și folosesc favicon-urile pentru a accesa site-urile. Astfel am ajuns să apreciez destul de mult importanța unui favicon cât mai deosebit care să mă ajute să recunosc și să găsesc cu ușurință tab-ul căutat. De exemplu eu mi-am pus pe blog acum câțiva ani buni ca favicon o halbă de bere. A fost un capriciu de moment atunci dar observ acum că este un icon pe care-l recunosc rapid între…
Roll-call
Am rămas surprins azi să văd câti oameni mi-au urat succes cu ideea de mai devreme legată de training-urile pro-bono. Fie offline, fie online. O bună parte din ei foști cursanți pe la cursurile ținute de mine de-a lungul timpului. Și să vă explic și de ce mi se pare un lucru curios. Nu mi-am fluturat niciodată blogul pe la cursuri sau prin fața prietenilor din 2006 când l-am deschis și până acum. La “deschidere”, singura persoană care mă cunoștea “in real life” și care-a știut de blog a fost nașu‘. Ba chiar și persoanele apropiate mie l-au găsit întâmplător și au făcut legătura ulterior. Nici acum, nu-mi postez link-uri pe pagina personală de facebook (deși invers am link spre profil). Postez link-uri doar pe twitter și pe pagina (nouă) deschisă special pentru blog. Și în rest cam atât. Deci nu prea m-am ocupat cu “promovarea” blogului dar totuși oamenii au dat întâmplător de pagina asta. Și m-am gândit să fac un roll-call aici. Să văd câți dintre cei care îmi citesc blogul au fost/sunt cursanți pe la training-urile ținute. Prin urmare vă rog să lăsați un simplu comentariu (nu-i neaparată nevoie de nume) prin care să spuneți doar un…
Cum să nu scrii un articol
Am citit azi unul din cele mai slabe articole pe tema IT din ultimii ani. Bine, merită menționat și faptul că nu am mai cumpărat presa scrisă de câțiva ani buni și nici pe posturile românești de TV nu prea mă mai uit deci nu prea am avut cu ce să-l compar. Deocamdată noi n-avem un ArsTehnica sau un El Reg. Articolul în cauză este scris de George Buhnici, un om care pare de altfel destul de priceput în domeniul ăsta. Dar aici a reușit să fie și părtinitor și relativ prost documentat și să aibe și-o încheiere care m-a indignat total. Deși pe alocuri a scăpat și câteva adevăruri evidente pentru fanii Apple, din a căror categorie se pare că face parte și el. Înainte să încep să punctez câteva chestiuni din articol vreau să menționez un lucru. Sunt în meseria asta (IT & Training) de vreo 8 anișori. Timp în care am înțeles un lucru destul de clar. Folosești sistemul de operare care te face pe tine cât mai productiv în ceea ce faci în fiecare zi. Chestie pe care o menționez la ABSOLUT fiecare curs în care eu predau Linux dar studenții mă văd pe laptop cu…
Harnicie
Mă apucă des pe la ore din astea să șurubăresc pe la diverse chestii. Seara asta n-a fost o excepție. Așa că m-am apucat mai întâi de meșterit câte ceva pe la un Ironport pe care îl am pus în teste (testul în cazul de fața constând în punerea lui în producție în fața unui server de mail destul de populat și de sensibil). După care m-am apucat de update-uri de făcut pe câteva mașini virtuale printre care și asta care ține blogul și aia care ține forum.clubcisco.ro (pe care, apropos, l-am cam neglijat în ultima vreme). Moment în care m-a apucat rearanjarea nameserverelor pentru domeniile deținute și cum nu mi-a mai plăcut cum sună ns1/ns2.clubcisco.ro le-am trecut pe ns1/ns2.thesysadmin.ro (un nume mult mai potrivit pentru niște nameservere, trebuie să recunoașteți). Având în vedere că le-am pregătit înainte de-a le schimba la rotld n-ar trebui să am downtime. A urmat un mic dialog ușor ilar cu cei de la hostway pentru că le-am cerut modificarea unor nameservere (pentru un .org) folosind adresa de mail care apare în datele de la whois pentru acel domeniu. La care ei mi-au răspuns că tre’ să le dau mail folosind adresa oficială de comunicare…
PR ca la carte
Eu înțeleg că am o adresă de mail expusă pe pagina de contact de pe blog. Și mai înțeleg de asemenea că mai toți blogării au așa ceva. Mai înțeleg și rostul unor mail-uri trimise de diverși oameni de PR prin care sunt anunțat de diverse evenimente. Pe majoritatea le ignor cu succes. Puține sunt cele care-mi trezesc interesul din punct de vedere al produsului sau serviciului anunțat prin mail. Însă unul singur până acum mi-a atras atenția prin modul în care a reușit să ocolească cele mai elementare reguli pe care ar trebui să le urmeze un mail de genul ăsta. Un mail primit de la Sorin Roșca Stănescu, trimis la grămadă din interfața web (Squirrel Mail) unui grup de vreo 20-30 de blogări. Toți puși la grămadă în cc. Așa, că poate nu-și știau adresele de mail între ei sau vroiau ei să se invite la o bere unu’ pe altu’ și nu știau cum să comunice mai eficient (acu’ pot să dea “reply to all” liniștiți). Astfel m-am nimerit într-o companie selectă alături de Arhi, Dan, Denisa, Ionut Oprea și mulți alții (i-am enumerat pe cei pe care-i mai am și eu prin reader). Uite, altruist fiind…
Almost dead
Mai jos e un screenshot cu un grafic al numărului de vizitatori. Dacă până acum câteva zile mai aveam un puls ceva, acum tind către “flatline”… :D
Buba
Upgrade-urile repetate și grămada de “ațe” lăsate de plugin-uri activate și dezactivate plus o mică (mare) problemă cu mysql-ul m-au lăsat azi fără baza de date de pe blog. Am mai pățit-o odată săptămâna trecută dar atunci m-am mulțumit să reiau un backup al bazei de date și să-i dau drumul așa. După cum se vede n-a ținut mult. Acum am reinstalat totul pe curat. Am și mutat blogul pe un alt server. De fapt pe o mașină virtuală ținută pe un IBM. În mare am rezolvat problemele și mai rămân doar câteva mai minore. Sper să nu vă fi deranjat prea mult feedreader-ul.
3×10
Azi (12 august) se împlinesc 3 ani de când m-am apucat de sportul ăsta care se cheamă blogging. Cu mai multă pasiune la început, ușor naiv, ușor sceptic în ceea ce privește viitoarea audiență și convins (deși mă mai gândisem și înainte la asta) de zoso să mă apuc să fac treaba asta. Pe vremea aia eram comentator mult mai constant și prezent pe blogul lui. Ceea ce nu mai pot spune acum. În 3 ani ne-am schimbat amândoi (și eu și blogul). Rămâne de văzut dacă în bine sau în rău. Cert este că în mod clar nu mai am atât de mult timp liber pentru asta deși uneori am idei de articole. Pur și simplu se pierd printre alte idei și rar apuc să le notez undeva. Am cunoscut oameni interesanți datorită blogului (deși o bună parte doar virtual), oameni cu care-mi face plăcere să mă întâlnesc și să schimb 2-3 vorbe. Am întâlnit și idioți și mă bucur că nu am o audiență mai numeroasă pentru că în mod sigur aș fi atras și mai multe personaje de genul ăsta. Am crescut relativ constant și cei ~460 de abonați la feed mă bucură destul de mult având…
Twitter practic ?
Azi am văzut prima utilitate practică a twitter-ului. Tot nu reușesc să fiu convins de avantajele majore ale aberatului pe 140 de caractere dar ăsta să zicem că ar fi primul pas înainte. Eram cu Laurențiu după câte-o pizza mâncată și-o bere băută pe la Shorley prin regie și am constatat că mai am ceva timp liber la dispoziție. Așa că am zis să ne mai reorientăm spre înc-o bere (suc eu că eram cu mașina) prin alte zări mai albastre. Eventual s-o punem de-un meeting mai ad-hoc dacă se poate. Așa că i-am dat lui ăla micu’ laptopul meu în brațe și s-a apucat să tweat-ărească despre ieșitul la bere. Bine, n-a apărut nimeni deci n-a avut succes dar ideea rămâne. Lumea află. Am fost pe “La Motoare” cu Laurențiu și cu Sorin Rusi. Am uitat cât de nașpa e să stai juma de oră la coadă după un păhărel de bere pe care-l golești in trei înghițituri (nu eu, eu am băut Cola, repet) și-am uitat cât de greu e să găsești o masă pe acolo seara. Noroc că dai de lume cunoscută și te înghesui printre ei.
Cei de la Pasărea Colibri aveau o melodie numită “Puterea obișnuinței” care se aplică perfect pe ideea că trebuie să…