Rășinari – Sibiu

Am plecat din București luni dimineața după o mică criză legată de un server de mail. Nu puteam să ajung pe el de nici o culoare și am presupus că de vină este legătura la internet (după câteva mici momente de troubleshooting). Am riscat și mi-am băgat până la urmă picioarele și am plecat. M-am oprit pe la Bogdan ca să împrumut Zapp-ul și după aia am tăiat-o pe autostradă. Eh, și tocmai când o călcam și eu mai frumos am ajuns pe la km. 36 unde repară ăia podul. Am făcut 2 km cam într-o oră. După ce-am scăpat de autostradă lucrurile au mers mai bine.

Pe langă Rm. Vâlcea am luat un puști care făcea autostopul până în Sibiu. Ardelean sadea, puștiul n-a scos o vorbă tot drumul. L-am lăsat înainte de a intra pe drumul spre Rășinari, prin Dumbravă fără să-i iau nici un ban. Am ajuns la pensiune și prima chestie pe care-am făcut-o a fost să beau o berică rece și să admir peștii puși de gazdele noastre în piscina din fața vilei.

A doua zi am șters-o prin Sibiu. Am fost îngrijorat de faptul că n-o să găsesc loc de parcare în apropierea centrului dar n-a fost chiar așa. Au organizat locuri de parcare și pe straduțele din jurul centrului și în Piața Mică (deși arăta mult mai bine Piața Mică fără mașini ). Str. Nicolae Bălcescu (cea închisă circulației care dă în Piața Mare) era plină de terase. A mai fost așa acum câțiva ani, înainte de reconstrucția centrului istoric. În Piața Mare era scena pe care se desfășurau evenimentele culturale și un mic aranjament peisagistic.

În prima zi ne-am plimbat câteva ore pe străzi și străduțe, am mâncat o pizza la una din terasele din Piața Mică și am tras și un drum prin Real ca să mai luam câte ceva de-ale gurii pentru mesele de dimineața.
A doua zi dimineața a decurs cam la fel. Am găsit loc de parcare fix pe aceeași stradă (paralelă cu Nicolae Bălcescu) și am bântuit prin piață. Am hrănit porumbeii și era cât p’aci să pocnesc 2 copii obraznici și cât se poate de români care vroiau neaparat să prindă un porumbel. Mă-sa nu le era prin preajmă așa că se învârteau de capul lor prin Piață și făceau tâmpenii. 20 de minute mai târziu un alt nene l-a urecheat nițel pe unul dintre ei când se jucau pe la fântâna arteziană din mijlocul pieței și stropeau trecătorii.



Pe seară am aflat că urma să aibă loc reprezentația unui circ pe scena din Piața Mare. Așa că ne-am întors în Rășinari și ne-am odihnit nițel și am ajuns înapoi în Sibiu în jurul orei 7 PM. Fiind copii mari și noi ne-am simțit bine și am apreciat repriza de circ oferită. Doar pe la 8:30 faceam eu 13-14 că începea meciul și nu-l vedeam. După circ ne-am retras într-o terasă unde am stat până s-a terminat meciul Steaua – Bate Borisov. Atmosferă mișto, prietenoasă. Parcă ăștia din Sibiu, neavând echipă în prima ligă nu-s atât de orgolioși și violenți ca alții. Se bucura toată lumea, chiar și ăia la adresa cărora se făcea ușor mișto din cauza preferințelor roș-albe sau alb-violete.A doua zi urma să aibă loc concertul Jethro Tull. Așa că dimineața am programat o ieșire până la Păltiniș unde nu mai fusesem de câțiva ani buni. Drumul până în Păltiniș este minunat. Am mers relaxat cu 30-40 km/h și am oprit să facem poze în vreo două locuri.
Stațiunea, din păcate, este neschimbată. Deși aflată într-o zonă superbă este aproape pustie. Se găsesc locuri de cazare și deși se poate și mai rău de-atât (o să vedem mai departe) tot mi se pare că este păcat. În schimb au apărut o grămadă de vile în jurul stațiunii și o grămadă de jeepane și mașini care de care mai cu fițe și cu numere de București. Știam de acum 7-8 ani că sunt persoane din jurul PSD-ului, mai precis din jurul aripioarei tinere a PSD (TSD) cu interese prin zona aia. Acum se văd urmările. Iarna există o pârtie nemaipomenită în Păltiniș. Vara, telescaunul nu funcționează decât când se strâng 10 persoane. Altceva n-ai ce să faci în Păltiniș. Faci 2-3 poze, bei o bere la terasă și pleci că nu știi când se strâng ăia 10 ca să te mai plimbi și cu telescaunul până sus. La câteva sute de metri de telescaun se construiesc însă câteva viluțe în fața cărora scrie frumos “Parcare Privată”. Good Job.


Seara am ajuns în Piața Mare cu 2 ore înainte de a începe concertul. Am stat la o limonadă pe o terasă și după aia am urmărit un interesant număr de dans cu excavatorul. Da, ați citit bine, un excavator care se mișca pe muzica din Madam Butterfly (am impresia) și un nene care făcea diverse mișcari pe cupa excavatorului. Eu cred că avem și noi un Dorel doi în stare să miște excavatorul pe ritmurile lui Guță. Și cred c-am rupe gura cu ăștia p’afară.


După aia, 2 ore, am stat aproape de scenă pentru a-i asculta pe cei de la Jethro Tull. Am mai spus-o și într-un post anterior, nu-s fan dar am apreciat umorul lui Ian Anderson și modul general în care s-au prezentat. Părțile proaste au venit din public. Mai întâi tot apăreau diverși care se strecurau în față cu diverse pretexte. La un moment dat n-am mai rezistat și i-am bătut obrazul unuia care s-a băgat în față după care s-a apucat să urle ca dobitocul fix când cânta mai liniștit formația. N-a mai trecut mult și-a început să plouă. Câțiva prevăzăreți au scos umbrelele. Noi am pus un hanorac în cap. Dintre toți cei cu umbrela s-a remarcat un nene care filma concertul cu o cameră video mică. El ținea umbrela în așa fel încât să apere camera (nevastă-sa stătea în ploaie) și noi nu vedeam nimic de umbrela lui. Ä‚ia din jur mai aveau bunul simț să țină umbrela mai ridicată în așa fel încât să vedem pe sub ea. I-am zis de câteva ori să facă în așa fel încât să nu fiu nevoit să-i fac umbrela guleraș. Cam când eram la capătul răbdării s-a oprit ploaia. În timpul ăsta, fix lângă mine, era un nene cu noroi sub unghii și cu față de agricultor sadea care, la intervale regulate, scotea de la piept o sticlă de plastic cu apă de foc și trăgea o dușcă zdravănă. Cam pe când în sticlă nu mai rămăsese decât un deget, l-a apucat fluieratul din 2 în 2 minute, cu degetele adânc înfipte în gură. M-am luat și de el, evident. După aia s-a plictisit și s-a apucat să spargă semințe. A plecat probabil mândru de faptul că neam de neamul lui n-a mai văzut concert. În rest, după cum am mai zis, a fost frumos…

După concert, Piața Mare a rămas aproape plină ochi. Chiar îmi părea rău că eram nevoit să plec a doua zi din Sibiu. Mai ales că aflasem de festivalul brânzei și țuicii.

Mălaia – Vidra – Voineasa

A doua zi am plecat spre Mălaia în jurul orei 12. Am ajuns relativ repede acolo și ne-am așezat la un grătar cu mici și bere. A doua zi a urmat excursia în jurul zonei Vidra-Voineasa. Și pe aici am avut cele mai multe surprize neplăcute. După un scurt popas la centrala hidroenergetică de la Ciunget (construită prin anii ’70 ), una din mândriile hidroenergeticienilor de pe la noi am plecat spre barajul de la Vidra. În drum spre baraj ne-am oprit în stațiunea Vidra. Aflată la distanță relativ mică de baraj, nu este decât o mică aglomerare de hoteluri frumușele ca aspect exterior dar lăsate în paragină. Zona este iar superbă, lacul din apropiere reprezintă o mină de aur pentru turism. Se pot face pârtii de schi. Pe scurt, stațiunea are un potențial fantastic. În schimb arată așa :

Fiind destul de frig și înnorat afară n-am văzut vipere dar am auzit că zona ar fi fost plină. Am plecat spre Voineasa după scurta vizita la barajul Vidra, unul din puținele baraje de anrocamente cu miez de argilă din țară.
Prin Voineasa nu mai fusesem de prin 1990. Atunci știu că era o stațiune unde nu prea aveai ce să faci. Acum, cei care vizitează Voineasa, o să devină nostalgici pe loc. Hotelurile la fel de comuniste, firmele identice, o cofetărie cu acele scaune metalice prezente în toate cofetăriile prin anii ’80 și începuturile anilor ’90 și un aer de timp încremenit în loc. Iar, un loc unde nu am găsit o terasă unde să mâncăm ceva de prânz.

Iar înapoi la locul de cazare, iar grătar, bere și rummy. Apropos, din cameră vedeam cam așa :

În noaptea dinaintea plecării mi-a fost incredibil de rău. Aveam frisoane și eram stricat la stomac. Cred c-am băgat la Smecta în mine de scoteam direct ceramică pe cur. De abia pe la 13 m-am simțit în stare să pornesc spre București. Condusul m-a mai relaxat dar când am ajuns acasă am adormit buștean.

Și cam asta a fost concediul meu de anul ăsta. Pozele le puteți vedea AICI.