Eram azi (joi) prin Biblioteca Nouă a UPB ca să terminăm de întins infrastructura de cablare pentru Innovation Labs. Și cum clădirea aia, deși terminată mai acum 1-2 ani, e cablată ca un cur și noi vroiam să mai întindem încă 2 AP-uri prin holul mare, ne-am apucat să căutăm prin tavanul fals. Nu de alta dar după primul “biscuite” ridicat am găsit o priză de rețea complet nefolosită (deși aveam să aflu mai târziu că e ATÂT de bine documentată rețeaua încât nu am reușit să găsesc patch-panel-ul respectiv).
Așa că ne-am apucat să căutăm prin tavan alte prize ca sa evităm să tragem cabluri direct prin hol.  Ei, prize n-am găsit în schimb am găsit metoda actuală prin care muncitorul român modern reușește să construiască o asemenea mândrețe de clădire.

Da, e o sticlă de bere Bucegi. Dacă în trecut meșterul Manole o jertfea pe Ana construind în jurul ei zidul mânăstirii, în zilele noastre, Dorel ridică tavane false în spatele căruia lasă o jertfă personală, petul de bere.  Esența e aceeași, omul renunță la ce iubește mai mult pe lumea asta.

Și cine știe, poate peste veacuri elevii vor învăța și despre Dorel și sticla lui de bere.