E țigancă. Nu a făcut școală, nu are unde să stea dar, în urmă cu câțiva ani, a născut un copil și l-a abandonat în maternitate. Acum copilul este în grija unor oameni care se numesc asistenți maternali. Ca el sunt mii de alți copii. Majoritatea părinților-surogat își iubesc copiii aflați în grija lor ca pe proprii copii. Unii chiar ar vrea să-i adopte dar statul nu le permite. Statul ține mai mult la drepturile părinților naturali decât la drepturile unor copii de a avea o viață normală. Situația, privită dintr-un anumit punct de vedere, este normală. Părinții naturali ar putea la un moment dat să depășească greutățile și să ia copilul înapoi. Însă cazurile reale întrec orice imaginație. Å¢iganca este din nou gravidă. Tot pe stradă stă. Întrebată de ce e gravidă din nou dacă nu are cum să-și crească copilul ea răspunde halucinant “Ca să mă răzbun pe stat”.
Majoritatea copiilor aflați în asistență maternală sunt de etnie rromă. Părinții sunt bolnavi (de multe ori chiar psihic), nu au un loc de muncă, nu au un domiciliu stabil și nici nu fac nimic pentru a-și schimba modul în care trăiesc. Dar au dreptul să-și viziteze copiii și mai ales au dreptul de a se numi în continuare “parinți”. Doar doar le pică și lor ceva de la stat.