Acum aproximativ un an, poate un an și ceva, asistam undeva într-o sală din Politehnică la o prezentare ținută de o persoană care se ocupa cu recrutarea pentru Cisco. Într-un moment de sinceritate a spus o treabă care ar fi trebuit să intre adânc în creierele celor prezenți acolo și cu ceva putere de decizie la nivelul Facultății și al Universității. N-o să pot reproduce mot-a-mot dar o să reproduc totuși ideea.

Spunea că Universitățile dețin cel mai important bun necesar pentru supraviețuirea și dezvoltarea unei companii. Universitățile ar trebui să negocieze la sânge cu companiile care doresc să ajungă să se prezinte în fața studenților. Cei mai mulți pierd din vedere faptul că o companie are nevoie de oameni de valoare, oameni care sunt mult mai ușor de recrutat direct la nivelul facultăților și cedează mult prea ușor în fața lor, cam ca indienii în fața mărgelelor colorate (asta-i de la mine :P).

Unde vreau să ajung ? Păi la faptul că Politehnica are un lung șir de ratări în acest domeniu. Èšin minte că atunci când am terminat liceul am fost uimit de diferența tehnologică dintre metoda de organizare a admiterii la ASE și la Politehnică. În 1998, la ASE,  formularul de înscriere era înregistrat pe calculator. În Politehnică mă plimbam cu dosarul plic scris ad-labam prin niște săli semi-dărăpănate. De abia acum câțiva ani a început și Politehnica să foloseasca tehnologiile noi și revoluționare în procesul de admitere. Și prin “câțiva ani” ar trebui să înțelegeți că-s mai puțin de 5 ani.

Un alt exemplu este celebra (pentru studenții și cei implicați în proiectul ăsta) operațiune “hotspot în UPB”. A fost lansat și lăudat ca fiind al doilea hotspot într-o Universitate din România (după ASE bineînțeles). Intel și Flamingo au sponsorizat operațiunea. De fapt au fost aduse câteva AP-uri mai răsărite (de exterior) și o grămăjoară mai mică de AP-uri SMC ieftine și proaste care acum adună praful prin dulapurile de prin Politehnică. Flamingo s-a lăudat cu donație de peste 10.000 €. Un calcul sumar făcut pe numărul de echipamente și prețul acestora (căutat pe internet evident) ne-a arătat cam care era suma exactă. Undeva până în 4000€. Hai să mai zicem încă 2000€ (o estimare grosolană) cheltuiți pe prezentarile de promovare a Flamingo și Intel. Epic fail.

Tot acum câțiva ani m-am amuzat copios când am comparat întâmplător site-urile de prezentare ale Facultății de Automatică și Calculatoare cu (nu, n-o să zic ASE) site-ul facultății de Sociologie. Foloseau inclusiv platforma Moodle și nu-ți venea să crezi diferența enormă între cele două prezențe online. Între timp lucrul ăsta s-a schimbat (datorită tot unor oameni tineri și cu chef de muncă).

Și Politehnica trece prin momente de genul ăsta destul de constant și destul de des. Lucrurile au început să se schimbe dar încet și doar prin voința excepțională a unor profesori/asistenți tineri care văd lucrurile altfel. E de bine dar se poate și mai bine. Sunt încă mulți dinozaurieni prin Politehnică și asta se vede.