În urmă cu mai mulți ani în frumosul campus al UPB dar presărat cu gropi și câini și dotat cu 2 intrări auto (una jos pe Splai și a doua sus pe Iuliu Maniu) a răsărit o barieră la mijloc, la rectorat, care despărțea efectiv campusul în 2 părți pentru cei care intrau, de exemplu, prin intrarea de pe Splai și aveau treabă sus. Ca să treci de barieră trebuia să discuți cu una bucată portar neaoș. Ori în România e binecunoscut faptul că până la Dumnezeu te mănâncă portarii. Pentru ăia care stau mai prost cu logica și cu neuronii în vacanță vă explic de ce a fost o idee tâmpită bariera aia. Puteai să plătești la intrare pe Iuliu Maniu ( atunci parcă nu era 6 lei intrarea dar tot era ceva) și NU puteai să pleci pe jos pe Splai. Dacă erai curier sau aveai ceva de cărat în Politehnică și nu intrai pe intarea mai apropiată de unde vroiai să ajungi, te milogeai la portar sau ocoleai câțiva km prin traficul de București. D’astea. Despre barieră am scris acum vreo 10-11 ani. Între timp e oale și ulcele, bariera nu mai există, se trece în voie…
Weekend horror
Weekend-ul ăsta am avut o ieșire la munte cu oamenii din facultate. La temperaturile anunțate în București pe undeva mă bucuram că ajung într-o zonă în care este posibil să-mi fie chiar ușor friguț. I had no idea… Locul ales pentru cele 2-3 zile a fost Cabana Voina, undeva pe la 20 de km de Câmpulung Muscel. Exceptând faptul că treci prin Pojorata-Lerești, sat plin de țigani, zona este extrem de frumoasă și accesibilă tot timpul anului. Chiar și cabana Voina, situată pe malul râului (Râul Târgului), te îmbie la relaxare în sânul naturii. Prin urmare părea firesc ca imediat ce-am parcat mașina în fața cabanei să mă așez la terasă și să mă relaxez cu o bere rece în față. Numai că relaxarea aia n-a ținut decât vreo 5 minuțele până când am constatat că nu am nici un fel de semnal pe telefonul mobil și 5 minute mai târziu s-a transformat într-un coșmar când am constatat că nu avem nici internet. Ce suflet hain și hapsân s-a gândit că e o idee bună să iei ~70 de oameni care trăiesc în preajma internetului și să-i arunci așa în sălbăticie departe de orice urmă de civilizație ? Nu e…
Grevă studențească – 2
Vă ziceam în urmă cu 2 articole (adică acum vreo 2 săptămâni, atât de des scriu eu pe aici) despre greva studenților împotriva legii anti-fumat și despre faptul că cineva a plătit o campanie de SMS-uri trimise tuturor studenților de prin Regie prin care erau invitați la acțiunea respectivă. Eh, atunci aruncam eu cu presupunerea că ar fi fost vorba de cei de pe la cămine. Între timp Laura a fost harnică și s-a dus cu legea 677/2001 peste cei de la Orange care i-au indicat mai departe operatorul de marketing și de acolo a aflat cine a plătit campania de SMS-uri. Ca să n-o mai lungim, era vorba de Pub18/Big Brother. Deh, e nasol să-ți faci cârciumă pe teritoriul campusului și să vină legea anti-fumat peste tine. Acum recunosc, aveam de gând să mai aștept și să aflu cum se finalizează povestea pentru că tot Laura, cuprinsă de un spirit civic ieșit din comun, a făcut reclamație la “Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor cu Caracter Personal”. Dar n-am mai rezistat pentru că aseară, făcând browsing plictisit pe niște articole de prin Vice am dat de un articol la finalul căruia bătăioasa manageriță de la Pub18 sare să…
Grevă studențească
Poate c-ați auzit că studențimea de prin București a ieșit ieri la o grevă împotriva proaspetei legi anti-fumat. Mai precis protestează pentru că nu au voie să fumeze în interiorul campusului (plm, eu încă văd zilnic oameni ieșiți la fumat în fața facultății). Dacă într-adevăr au existat idioți care au dat amenzi oamenilor ieșiți AFARĂ să fumeze o țigară doar pentru că se aflau în perimetrul campusului sau în zona căminelor, atunci pe undeva le dau dreptate deși cred că greva este o reacție mult exagerată. Mai ales având în vedere că organizațiile studențești s-au făcut cam tot timpul preș în fața politicienilor și nu i-am văzut ofuscați pe chestii mult mai serioase. Mai în glumă, mai în serios, nici nu vreau să-mi imaginez ce iureș s-ar isca dacă cineva ar interzice onania pe raza campusurilor universitare. Însă ceea ce e mai puțin probabil să fi auzit este că a existat o campanie prin sms-uri (primite de la 1890) prin care toți cei care stau în cămine au fost chemați la grevă. Acum nah, nu zic că administrația căminelor a dat cumva datele personale (numerele de telefon) ale studenților ca să strângă material de o grevă. Dar știți cum e,…
Sesiune grea
Studenții din Automatică și Calculatoare care intră acum în sesiune vor avea o perioadă foarte nasoală. De aproximativ 7 ani, câteva generații de studenți au folosit andrei.clubcisco.ro (înainte Andrei hosta site-ul pe un alt domeniu) pentru a avea acces la materiale de curs (și nu numai) din ACS. Ieri am oprit accesul la site (da, pe mine mă înjurați în primul rând :D ) în urma unor discuții iscate în rândul cadrelor didactice din facultate. Nu comentez aici acele discuții, sunt confidențiale însă pot să am o părere personală despre subiect mai ales că, într-o anumită măsură, sunt răspunzător de prezența online a acelui site. Domeniul clubcisco.ro este luat de la rotld pe numele meu. Am mai scris pe aici despre el, am avut planuri mărețe cu acest domeniu. Platformă de socializare/forum pentru cei interesați de cursurile Academiei Cisco, subdomenii pentru instructorii Academiei Cisco (dacă vor să aibă o prezența online). Până la urmă site-ul lui Andrei (și o bună bucată de vreme și blogul acesta) au fost singurele chestii funcționale de pe acel domeniu. Da, site-ul era găzduit pe o mașină virtuală și pe un IP din facultate. Nu am considerat că-i ceva grav, din contră, Andrei a fost…
Momente "epice"
S-ar putea să mai fi povestit odată chestia asta pe aici da’ uite că nu mai găsesc acum articolul exact și nah, oamenii bătrâni oricum povestesc de câte zece ori aventurile din tinerețe. Era un început de vară, cam cum e acum. Pomișorii erau înverziți, păsăricile și albinuțele au început să se fută pline de veselie, ce mai, o simfonie. Iar campusul politehnicii e un loc minunat pentru păsărele, albinuțe și tineret venit să se plimbe. E plin de cotloane și locuri în care pomișorii proaspeți înfrunziți creează adevărate oaze de liniște. Un astfel de loc se află pe undeva prin spatele corpului de clădire EG, unde iarna există derdelușul ăla care-a facut fericite întregi generații de copii de prin împrejurimi. Ei, întâmplarea face ca ferestrele unei săli în care am eu acces să dea fix în colțul cel mai liniștit și acoperit de priviri indiscrete de pe acolo. Iar inginerii constructori și/sau arhitecții care-au proiectat politehnica au nimerit marginea exterioară a ferestrei în acel loc la aproximativ 1m de pământ. Și tot întâmplarea face să am treabă într-o seară, undeva pe la ora 10, fix în sala respectivă. Cobor relaxat scările spre acea sală (pentru studenții din poli, e…
Innovation Labs Hackathon
Întâi o mică victorie personală. Cum știi că ești un admin bun și ți-ai făcut treaba cum trebuie ? Păi poți să dormi liniștit în noaptea în care 130 de oameni butonează non-stop pe infrastructura creeată de tine fără să-ți sune telefonul. Cu excepția wireless-ului unde nu am prevăzut nici limitările echipamentelor (datasheet-urile lor specifică faptul că încep să sughițe la ~15-20 de useri per AP) și nici faptul că vor exista oameni care vor veni cu propriile AP-uri în spațiul dedicat, restul a mers ca pe roate. Chiar și-așa, wireless-ul a fost utilizabil. A mers prost dar a mers. Aseară, înainte de-a veni spre casă am apucat să discut cu o parte din oamenii care-au rămas toată noaptea să butoneze acolo. Și m-am interesat și de proiectele propuse prin concurs. Puteți citi descrierile lor aici (Adevărul a fost partener media). Amuzant faptul că majoritatea includ o componentă de social media. De ce amuzant ? Păi pentru că sunt de acceași părere cu ceea ce spune Vali. A trecut și moda mirc-ului și aia a hub-urilor de DC, o să treacă și vremea twitter-ului și a facebook-ului. Și mai amuzant este faptul că nu o să poți prezice cu exactitate…
Innovation Labs – culise
Weekend-ul acesta în Politehnică are loc Innovation Labs. Un “CodeFest” sau “Hackathon” de 24 de ore în care echipe de studenți vor încerca să creeze un produs/aplicație. Toată treaba asta se întâmplă sub cupola rectoratului într-un spațiu aranjat pentru acest eveniment. Și cum nu degeaba am aproape 10 ani de când particip la organizarea concursului ACM, cu ultimii 3-4 ani în care cooordonez practic echipa de networking, toată infrastructura de rețea de la acest eveniment a cazut pe umerii mei. La ACM era relativ simplu. Concurenții n-au nevoie de acces la internet, au nevoie doar de un link per echipă (e un singur calculator per echipă) și singura chestie mai complicată e faptul că fiecare echipă are vlan complet separat cu serverul de competiție. Ei, aici se schimbă datele problemei. Vor fi 20 de echipe și voi fi nevoit să trag 2 link-uri pe fir pentru fiecare echipă (ambele link-uri vor fi cu IP-uri publice). Și voi fi nevoit să asigur și un wireless pentru ceilalți membri ai echipei. Fiind vorba de programarea unei aplicații am presupus nevoia de-a testa aplicația atât din cadrul aceleiași rețele cât și din exterior. De aceea vor avea 2 link-uri cu IP-uri publice, aflate…
Budele
N-ar fi o știre demnă de luat în seamnă decât poate pentru cei care înjurau de multă vreme starea budelor de pe la parterul corpului ED din Automatică și poate nici pentru ei având în vedere că renovarea budelor (arătau într-un stil absolut barbar) ar fi fost un lucru absolut normal. Dar nici nu vreau să anunț redeschiderea budelor ci vreau să fac publice semnele de la intrare. Pentru că pe mine m-au amuzat teribil. Și mai că mi-aș pune și eu unul pe ușa de la baia de-acasă dar îmi este teribil de frică să n-ajung să dorm pe preș și să-mi fac nevoile prin ghivecele de flori de pe palier.
Gramatica practică
Am nițel peste 30 de ani și-o problemă mare atunci când văd persoane care scriu în public (fie că-i vorba de mail, im, irc, forum, scrisoare, chiar și sms) fără pic de coerență și cu greșeli grave gramaticale. Și dacă treaba asta este parcă mai puțin gravă pentru tineretul aflat încă la nivelul liceului devine o problemă destul de nasoală pentru cei care sunt deja studenți. Și credeți-mă pe cuvânt când vă spun că am văzut studenți care se exprimă în scris (chiar într-un mail oarecum oficial) în halul ăsta. Reacția mea oscilează între o dorință arzătoare de-ai îndesa pe gât tastatura împreună cu un exemplar de “Ștefania Popescu” cartonat și o silă față de persoana lui. Pur și simplu nu este posibil ca o persoană care a promovat examenul de bacalaureat să nu fie în stare să se exprime corect în scris în limba maternă. Darămite să mai aibă și pretenția să termine o facultate (bine, hai să nu discutăm acum și de aia care termină și nu-s în stare să scrie )… Ai zice că generația mirc și facebook face practică suficientă la scris încât să ajungă la un moment dat la un nivel adecvat. Ai zice că…
Party pooper
Am tot observat o tendință în ultimii ani de-a face petreceri la lansarea unei noi versiuni majore a unui software. Vezi Firefox Download Party sau Windows 7 party și mai nou (adică poimâine) geeks-ii organizează Ubuntu 10.04 party. Ca geek înțeleg dorința de-a te juca cu un software nou, de-al instala și de-a descoperi diferențele (în bine sau în rău) față de versiunea precedentă. Ca pasionat băutor de bere înțeleg dorința de-a transforma orice într-un prilej de-a bea o bere rece împreună cu un grup de oameni cu care ai ceva în comun. Dar cu toate astea nu cred că-s îndeajuns de geek încât să văd un numitor comun între un software și-o băută. În plus, mie termenul de “petrecere” îmi aduce aminte de petrecerile monstruase de prin regie de pe vremea studenției. Și implică (el, termenul) și gagici necunoscute și neinhibate, alcool din belșug și muzică mișto (nu, nu manele). Ori întâlnirile astea sunt mai aproape de petrecerile de prin școala generală singura diferență fiind că de data asta lumea mai bea și-o bere și nu-s nici părinții prin zonă (cred). Așadar eu unul când aud de Ubuntu Lucid Lynx party încep să-mi imaginez o petrecere monstru cu geek…
End of ACM
Mă plângeam săptămâna trecută de perioada mai agitată de la începutul lunii octombrie. Eh, odată cu finalul concursului ACM se cam încheie și agitația și intrăm în normal. Clase de Cisco și muncă la ore normale. Dar vreau să vă povestesc cam cum a fost și cu ACM-ul de anul ăsta. AJ, colegul meu, a facut-o în stilul lui clasic, fără a dezvălui amănunte mai mult sau mai puțin picante. Eu sunt mai troll și o s-o fac. Ca în fiecare an am început munca efectivă joi dimineața. Spațiul de concurs este holul mare de sub cupola rectoratului (remember that, devine relevant pe la final). Munca începe cu aranjatul meselor (7 rânduri a câte 5-8 mese). După care, în momentul în care vin calculatoarele pentru concurs, se trece la căratul lor și instalatul pe mese. Cam pe aici se formează și echipe separate care se ocupă de întinsul cablurilor electrice (prelungitoare cascadate, pornite din 3 surse separate) și întinsul cablurilor de rețea. Anul acesta am preferat să întindem cablurile de rețea de la zero, fără a le mai (re)folosi pe cele vechi, murdare și lipicioase. Cablate acum sub atenta supraveghere a mea și-a lui Bogdan și strânse cu șoricei pe…
Prin cămine
Probabil o să stârnesc destul de multe antipatii printre cititorii mei cu articolul ăsta însă nu mă pot abține. Via Bogdan am aflat de o petiție făcută de studenții care stau în Regie vis-a-vis de “monopolul” RoEdu Net. Monopol care i-a deranjat cu limitări drastice și porturi blocate. Poate pe alocuri au dreptate. Și zic “pe alocuri” gândindu-mă la cei care chiar își mai descarcă un soft de pe MSDN-AA sau o distribuție obscură de linux doar ca să se mai joace cu ceva nou. Dar pe de altă parte sunt conștient cu ce este umplută banda RoEdu. N-o să fac trimiteri subtile la porn. Nu cred că este cazul. Știe fiecare cât și ce fel de porn descarcă. O să mă limitez la a enumera distracțiile aflate la ordinea zilei printre studenți de azi. Un imens cârd de seriale, WoW, CS, muzică, ultimele filme apărute (cu care până mai acu’ un an erau la curent toți studenții serioși cu un pc în Regie), youtube și altele asemenea. Sunt în stare să pun pariu că traficul “school related” ocupă doar o minusculă parte din “coșul zilnic”. “Și ce dacă ?”, m-ar întreba rapid un oarecare. “Ce, RoEdu nu-i plătit tot…
Statement
Ieri am fost prin poli iar cu niște treabă. Prin jurul orei 18 am plecat cu câteva drumuri lăsându-mi laptop-ul în facultate. Am terminat pe la 20 și m-am întors să-mi iau efectele personale. Am intrat cu mașina prin Iuliu Maniu și-am vrut să parchez în fața gangului de la Automatică. Când dădeam colțul, farurile mele au luminat o siluetă care se pișa pe zidul facultății (corpul ED/EF pentru cei care-și mai petrec veacul pe acolo). Am pus faza lungă și-am dat și un claxon ca să-i vină mai cu spor. După ce termină îl văd că intră în facultate fix în corpul pe care se pișase mai devreme. Acolo e și postul de pază cu portarul (care ar trebui să vegheze destul de atent). Când intru, văd pe scările de după ușa vreo 2-3 puști de liceu cu 2 gagici după ei. Cu skate-uri și înțoliți ca atare. Portarul se uita galeș la ei și nu le zicea nimic. Mă iau imediat de “pișăcios” și-i zic că dacă nu știa exista o toaletă și în clădirea asta. Speriat, a bânguit ceva neinteligibil. În schimb una din gagici a sărit cu gura la el : “ce-ai făcut mă ?”, cealaltă…
Mediul academic
Acum aproximativ un an, poate un an și ceva, asistam undeva într-o sală din Politehnică la o prezentare ținută de o persoană care se ocupa cu recrutarea pentru Cisco. Într-un moment de sinceritate a spus o treabă care ar fi trebuit să intre adânc în creierele celor prezenți acolo și cu ceva putere de decizie la nivelul Facultății și al Universității. N-o să pot reproduce mot-a-mot dar o să reproduc totuși ideea. Spunea că Universitățile dețin cel mai important bun necesar pentru supraviețuirea și dezvoltarea unei companii. Universitățile ar trebui să negocieze la sânge cu companiile care doresc să ajungă să se prezinte în fața studenților. Cei mai mulți pierd din vedere faptul că o companie are nevoie de oameni de valoare, oameni care sunt mult mai ușor de recrutat direct la nivelul facultăților și cedează mult prea ușor în fața lor, cam ca indienii în fața mărgelelor colorate (asta-i de la mine :P). Unde vreau să ajung ? Păi la faptul că Politehnica are un lung șir de ratări în acest domeniu. Èšin minte că atunci când am terminat liceul am fost uimit de diferența tehnologică dintre metoda de organizare a admiterii la ASE și la Politehnică. În 1998,…
Cei de la Pasărea Colibri aveau o melodie numită “Puterea obișnuinței” care se aplică perfect pe ideea că trebuie să…