În internetul din era pre-facebook maximum de socializare online îl atingeai pe vreun forum sau o listă de mail. Acum poate îmi aduc eu aminte greșit, pe sistemul “pe vremea mea lucrurile erau mai frumoase” dar parcă aveam o altă calitate a discuțiilor acolo. Și asta în principal din cauză că sistemul nu era complet deschis astfel încât să dea o “voce” chiar oricui. Facebook a adus tuturor un avantaj înșelător și anume că vocea fiecăruia contează când adevărul este că ceea ce avem de spus nu este important pentru aproape nimeni sau cel mai probabil doar pentru mână de oameni oricât de inteligentă și pertinentă ar părea opinia noastră. Și chiar avantajul ăsta înșelător, în cazurile în care opinia este cu adevărat pertinentă, este anulat de faptul că platforma permite oricui să aibă o reacție. Atunci este suficient să apară un (hai să-i spunem) “adversar de opinie” cu toată gașca atașată după el și meciul e futut. În ultimii ani am avut ocazia să “admir” de mai multe ori dezavantajele unei astfel de platforme deschise de opinie. De la restaurante sau afaceri cu pagină de facebook care s-au trezit peste noapte cu valuri de voturi negative pentru o greșeală…
Keep calm and don’t smoke krack
Ca mai toți sysadminii leneși care se respectă ieri am început săptămâna calm urmărind cu atenție știrile și informațiile referitoare la KRACK. Pentru ăia din afara domeniului care mă citesc, KRACK este un atac al metodei de criptare folosită la momentul actual în rețelele wireless și vine de la Key Reinstallation AttaCK. Mai întâi au apărut știrile pe sursele uzuale de știri din tech, arstehnica, the register. Apoi au fost preluate de către mass-media unde evident că știrea (de la început incompletă pentru că nu se știau foarte multe elemente) a fost denaturată și suna ceva de genul “toate rețelele wireless pot fi sparte”. Un pic mai târziu lucrurile s-au mai lămurit pentru că a apărut online site-ul creat de Mathy Vanhoef (care, alături de Frank Piessens a descoperit problema din protocolul wireless). Ușor-ușor s-au lămurit problemele și am aflat că vulnerabili sunt în primul rând clienții, nu device-urile din infrastructură. Asta nu i-a împiedicat însă pe ăia din presă sau pe unii bloggeri să vorbească prostii în continuare și să bată apa în piuă cu update-urile pentru routerele de apartament. Mai pe seară s-a aflat că Microsoft a “astupat” vulnerabilitățile din Windows încă de pe 10 octombrie într-un update….
Goana după știri
Pentru cei care au deschis azi internetul mai târziu una din știrile zilei (de pe alte meleaguri, nu de prin zona cu ouăle lui Vosganian) este cea legată de hack-ul NSA făcut cu ajutorul Kaspersky AV. Sursa primară este un articol de pe Wall Street Jurnal în care nu se afirmă nicăieri ceea ce alte site-uri de știri nu se sfiesc să afirme și anume că a fost un atac făcut cu ajutorul celor de la Kaspersky. Ba chiar cei de la WSJ sunt suficient de profesioniști să spună clar lucrurilor pe nume : The breach is the first known incident in which Kaspersky software is believed to have been exploited by Russian hackers to conduct espionage against the U.S. government. Atenție, e o diferență remarcabilă între “have been exploited” și “russian hackers used Kaspersky AV”. Prima presupune o vulnerabilitate utilizată la nivel de suită AV iar a doua presupune chiar implicarea celor de la Kaspersky în atac. Este ca și cum am spune că Microsoft este implicat în toate atacurile cu viruși de pe Windows. Dar cam așa funcționează goana după știri și senzațional, adevărul nu împiedică pe nimeni în a scoate o știre bună. Nu există nici o…
Of, viața mea
Pe undeva pe Facebook Dorin a pus mai ieri o postare (o aveți sub paragraful ăsta ) în care, după ce pune un colaj de-al lui “Blondu’ de la Timișoara” întreabă poporul cu ce-i mai prejos sus-numitu’ Blondu’ decât Cargo, Iris sau Smiley. Recunosc, eu unul am crezut inițial că trollează (Dorin, dacă îl puneai în locul blondului pe Nicu Paleru de exemplu, mi-ar fi fost mult mai greu să argumentez). Nici acum nu cred că vorbește serios, mai mult ațâță dezbaterea vis-a-vis de recunoașterea manelelor de către publicul larg. Cum i-am răspuns pe ici pe colo în postare dar n-am apucat să argumentez pe larg (deși începusem la un moment dat dar m-am oprit după ce-am trecut de 3-4 paragrafe), am zis s-o fac aici. Că deh, mai bine să rămână scris pe aici decât să se piardă în hăurile Facebook-ului dacă tot mă chinui. Mai întâi de toate să stabilim regulile jocului. Trecem din start peste argumentele subiective. Eu personal nu ascult manele, nici măcar nu mă număr printre cei care spun “nu îmi plac manelele da’ mai ascult pe la petreceri”. Nu, nu ascult absolut deloc în principal pentru că nu îmi place stilul în forma lui…
Înc-o bere bună
Undeva mai pe la începutul anului, într-una din săptămânile petrecute pe la traininguri prin Brașov, am băut într-o seară câteva beri la Tipografia. A fost unul din locurile alea din Brașov (pe lânga Simone) în care m-am trezit că îmi pun pe notă mai puține beri decât am băut de fapt. Dar nu despre matematica brașovenilor vroiam să discut ci despre berea pe care-am băut-o atunci prima oară. Se cheamă 1717 și este o weissbier produsă undeva într-o microberărie din Bavaria zice-se după o rețetă sibiană. Și personal mi s-a părut una dintre cele mai bune weissbier băute vreodată. De atunci am mai avut ocazia s-o încerc înc-o dată la Tipografia și ceva mai recent la Bucharest Craft Beer Festival unde, după ce-am dat o raită prin ce-mi mai făcea cu ochiul pe la ceilalți producători, am mai băut vreo 3 din astea. Este un weissbier cu o culoare mai arămie, cu gustul mai plin și note de fructe uscate. Merge chiar consumat la o temperatură nu foarte scăzută, este mai aromat așa. Pe lângă weissbier mai produc și un red ale (la fel de bun, dar sunt mai mare fan weissbier), încă un weissbier mai soft (ei îi spun…
elefant.ro ignoră licențele CC
Prin lista de ebook-uri pe care le vând cei de la elefant se numără și câteva titluri de la Booklasic. Le recunoașteți rapid după coperta roșie și prețul identic pe la toate, 3,49 lei. Majoritatea titlurilor se pot găsi liber și pe Project Gutenberg dar de-a dreptul amuzant este faptul că printre ele se găsesc și câteva (eu unul am găsit deja 2) la care, la finalul cărții apare textul de licențiere : This eBook is distributed under the Creative Commons 3.0 license, non-commercial, share alike with attribution. Una din ele este P.T. Barnum “The Art of Money Getting, or Golden Rules for Making Money” unde la final, înainte licenței, se găsește specificat următorul aspect : The text of this eBook is from Fourmilab Switzerland: http://www.fourmilab.ch/etexts/www/barnum/moneygetting/moneygetting.html. Cea de-a doua este David Marshall Brooks – “The Necessity of Atheism”, eliberată sub aceeași licență CC însă de data aceasta se specifică faptul că textul poate fi găsit pe Project Gutenberg. Trecem peste faptul că mi se pare ușor imoral să ceri banii pe niște ebook-uri netraduse pe care le găsești liber în aceeași formă (aproximativ aceeași formă, alea de pe Project Gutenberg nu au DRM). Mai urât e că, din punctul meu…
Lumea open-source
În seara asta într-o doară mă apuc să înjur cu Bogdan faptul că în Ubuntu de ceva vreme nu mai merge nici ifdown/ifup după ce modifici /etc/network/interfaces . Și cum Bogdan nu degeaba e ubergeek a găsit un thread foarte mișto legat de bugul ăsta pe launchpad (adică fix în curtea Canonical). De fapt hai s-o luăm nițel mai din bătrâni. Pe debian/ubuntu a existat de când lumea un script de init care se chema networking. Și cu care puteai să faci networking restart ca să aplici toate modificările făcute în interfaces, similar cum pe RH/CentOS faci network restart. Scripturile de init sunt funcționale din bătrâni și au câteva avantaje extrem de ușor de argumentat. Cum ar fi faptul că le poți folosi ca o singură comandă rapid, le poți folosi când automatizezi diverse operații în instalări masive și nu în ultimul rând, mai ales în cazul în care vrei să schimbi rapid o adresă pe o interfață de rețea, e mult mai simplu să dai networking restart prin ssh și să știi sigur că la reconectare ai ip-ul corect decât să folosești ifdown/ifup și să-ți tai craca dintre craci. Ei, Canonical a futut scriptul de init din cauză că…
Real și virtual
La câteva ore după ce un tâmpit la volanul unui camion a intrat în mulțime la Nisa omorând 84 de persoane Vlad Petreanu, unul dintre puținii jurnaliști pentru care chiar port o urmă de respect, a postat pe facebook următorul status : La vederea statusului am avut un moment de “wtf !?”. Nu de alta dar am tocit tastatura în copilările pe Mortal Kombat și totuși mi-am ratat maturitatea nereușind să fac nici o fatalitate până acum. La fel cum am jucat și Carmageddon, Postal, Serious Sam și alte jocuri mai mult sau mai puțin tâmpite fără să mă apuc să alerg cu foarfeca pe câmpii. Pe tema asta au fost făcute grămezi de studii care nu au reușit să găsească nici o relație de cauzalitate între violența din jocuri și violența din lumea reală. Și pare oarecum firesc că oamenii cu toate țiglele pe casă reușesc să facă distincția dintre joc și realitate și nu se apucă să alerge cu o rangă prin subsoluri omorând tot ce le iese în cale. Și cu toate astea un om de presă suspectat până acum de inteligență face o astfel de legătură între un cretin spălat pe creier de religie și un…
Weekend horror
Weekend-ul ăsta am avut o ieșire la munte cu oamenii din facultate. La temperaturile anunțate în București pe undeva mă bucuram că ajung într-o zonă în care este posibil să-mi fie chiar ușor friguț. I had no idea… Locul ales pentru cele 2-3 zile a fost Cabana Voina, undeva pe la 20 de km de Câmpulung Muscel. Exceptând faptul că treci prin Pojorata-Lerești, sat plin de țigani, zona este extrem de frumoasă și accesibilă tot timpul anului. Chiar și cabana Voina, situată pe malul râului (Râul Târgului), te îmbie la relaxare în sânul naturii. Prin urmare părea firesc ca imediat ce-am parcat mașina în fața cabanei să mă așez la terasă și să mă relaxez cu o bere rece în față. Numai că relaxarea aia n-a ținut decât vreo 5 minuțele până când am constatat că nu am nici un fel de semnal pe telefonul mobil și 5 minute mai târziu s-a transformat într-un coșmar când am constatat că nu avem nici internet. Ce suflet hain și hapsân s-a gândit că e o idee bună să iei ~70 de oameni care trăiesc în preajma internetului și să-i arunci așa în sălbăticie departe de orice urmă de civilizație ? Nu e…
Terapeutic
Noi ăștia care ne dăm pe internet de mai multă vreme știm că majoritatea progreselor în domeniul ăsta sunt făcute datorită industriei pornografice. Pentru ca săracii adolescenți să nu se mai chinuie ca mine prin anii ’90 cu poze jpeg la rezoluție de rahat pe dischetă. Noroc că ne mai maturizăm pe măsură ce adunăm primăveri și trecem de la privirea pornului în scopuri “educative” la privirea pornului în scopuri curative. Păi da, că există un studiu care spune clar că bărbații care se uită la sâni 10 minute pe zi trăiesc mai mult. Și cum și-așa noi trăim mai puțin decât femeile, e normal să vrem să trăim mai mult. De aia bărbații maturi aruncă regulat câte o privire pe site-uri de genul kindgirls.com sau altele asemenea. Ei, în contextul ăsta nu puteam să nu salutăm apariția în peisajul autohton a site-ului biciclescu.ro. Nu l-am remarcat din primul moment pentru că începutul a fost adresat unui altfel de public dar am ajuns să admirăm câteva ediții. Site-ul și-a propus să dezbrace bicicliștii de haine și de inhibiții și să-i pozeze (cu sau fără cadru). Să zicem că acceptăm materialele puse de dragul egalității între sexe. Sau cel puțin am…
Echipa RDS
Sunt doi, mergând agale pe stradă. Primul, un țigan înalt, cu ceafa lată, blugi spălăciți și o bluză de trening albastră pe care scrie ceva cu Sports Academy, are o foaie în mână pe care se uită atent. Celălalt ar fi probabil jumătate din greutatea primului dacă n-ar fi cocoșat de 2 role de cablu coaxial pe care le cară în spate și de o geantă mare de scule cărată cu cealaltă mână. E cu un cap și ceva mai mic și pare transpirat. Trec cu mașina pe lângă ei și primul lucru la care mă gândesc este celebrul banc în care meșterul, ieșind din canalul plin de căcat îi spune ucenicului “vezi bă țâcă, învață meserie altfel ai să cari geanta cu scule toată viața”. Avem de-atâta vreme provideri de internet/tv în România și la capitolul ăsta pare să nu se fi schimbat nimic. Li se pune rola de cablu în brațe, îi arăți cum să mufeze (dacă nu învață de la colegul de echipă) și gata. Nu tu cursuri de cablare structurată, nu tu traininguri, scule de testare, nimic. Atât de anii ’90…
Boobs OS
Gata, m-am hotărât, de mâine mă apuc să lucrez la al doilea sistem de operare 100% românesc care va fi MULT mai bun decât primul sistem de operare 100% românesc. Dar înainte de a vă explica cum o să revoluționez eu lumea să vă povestesc ce-au facut înaintașii mei. Păi pe rând, au luat o distribuție de Linux de căcat (Sabayon Linux). Distribuție care e bazată pe o altă distribuție care nu e de căcat dar e numai bună pentru tinerii care vor să învețe linux și au mult timp de pierdut. Și anume Gentoo Linux. Sabayon e de căcat pentru că e o distribuție inutilă. E o distribuție ca multe altele apărute care nu oferă mai nimic interesant end-userului. Gentoo măcar îți asigură stabilitatea pachetelor compilate pe o anumită arhitectură și sentimentul ăla de împlinire, de-a realiza ceva în viață, pe care-l ai după ore în șir de compilat pachete. Revenind, au luat Sabayon Linux, l-au vopsit în culorile tricolorului ca să fie sigur că interfața este hidoasă și apoi au făcut niște conferințe de presă în care au anunțat cu mare tam-tam că au făcut primul sistem de operare 100% românesc (săracu Linus…). Rezultatul final arată așa :…
Buh-bye Telekom
De luna viitoare planific să pun punct celor 3 ani de când sunt client Romtelecom/Telekom pentru serviciile de Internet/TV. Când am făcut abonamentul au răspuns rapid solicitărilor mele și cu excepția câtorva chestiuni am fost mulțumit de serviciile lor o bună bucată de timp. Dar lucrurile în loc să meargă spre bine, merg spre mai rău. Am ignorat faptul că sunt ani buni de când promit funcționalități în plus pe STB-urile lor. Au exact aceleași meniuri ca acum 3 ani, tot nu există posibilitatea unor favorite, singura modificare fiind culoarea meniurilor după ce-au vopsit gardul. Am ignorat și că am încercat de vreo 3-4 ori să iau legătura cu ei și să îmi explice de ce, deși am abonamentul full de TV, nu pot folosi aplicațiile lor de webtv. Am ignorat că n-au răspuns nici la cererea legată de eliminarea unui cod de client care apare asociat adresei mele de mail în sistemul lor, cod de client care este inactiv de ani buni și care mă deranjează maxim prin faptul că apare primul în listă atunci când vreau să-mi plătesc facturile. Dar nu pot să mai ignor faptul că au limitat banda de net. În urmă cu 3 ani postam…
Sexism
În 1998 când am dat (prima oară) la facultate (energetică) am avut fix 3 colege de grupă între 16 băieți. Într-o serie de 90 de oameni aveam cu totul vreo 6. Pe la celelalte facultăți era cam la fel, poate pe la IMST să fi fost ceva mai multe fete. Pentru că părinții de fete de prin perioada aceea se ghidau destul de mult după celebra “Are mama două fete, una-i frumoasă, cealaltă este la Politehnică”. Sigur că da, poate să vină și Bogdan cu contra-exemplul de la UMF unde sigur îți ajungea o singură mână să numeri băieții. Așa funcționa societatea noastră plină de prejudecăți. Ingineria nu-i treabă de fată așa cum nici medicina nu prea e treabă de bărbat (Bogdan, de asta ai ajuns tot IT-ist ? ). Din fericire în zilele noastre lucrurile s-au mai schimbat și acum poți vedea suficient de multe fete în campusul Politehnicii. Dar eu unul nu cred că din cauza unei schimbări de mentalitate ci mai degrabă din cauză că meseriile tehnice au o căutare destul de mare și în domeniile astea salariile sunt și ceva mai mari. Altfel șansele să ajungi casier la Cora/Auchan sunt destul de mari chiar și cu…
Detecție adblock
A trecut un pic mai mult de-o lună de când scriam despre consumatorii de bloguri/internet și rezistența lor în fața oricărui tip de reclamă (chiar și cel non-intruziv) pe site-urile pe care le accesează. În sensul ăsta am instalat ieri un plugin care afișează un mesaj oricărui cititor care are plugin de adblock activ pe site-ul ăsta prin care îi rog să adauge site-ul în whitelist. Nu face nimic mai mult de-atât. Poate fi închis de la buton mesajul, nu vă va mai deranja cât timp rămâne valid cookie-ul. Mai precis apare așa (în cazul în care nu l-ați văzut deja ): Da, știu, am prins și eu ironia faptului că înainte nu afișam pop-uri, acum apare un pop-up ca să vă spună faptul că site-ul nu afișa pop-uri. Dar vreau să aflu și părerea voastră legată de treaba asta. Prin urmare : Răspunsurile le puteți nuanța în comentarii.
Cei de la Pasărea Colibri aveau o melodie numită “Puterea obișnuinței” care se aplică perfect pe ideea că trebuie să…